Invitat în podcastul ALTCEVA, moderat de Adrian Artene, Florin Zamfirescu a vorbit despre greutățile prin care a trecut în perioada comunistă. Actorul a povestit, de asemenea, că a avut ocazia să plece din România, însă a refuzat.
Florin Zamfirescu este unul dintre cei mai îndrăgiți actori din România. Deși a trecut prin momente grele în timpul regimului comunist, acesta a refuzat să plece din țară, deși i s-a oferit ocazia. Cu umorul său caracteristic, acesta a spus că a refuzat să poarte cravata și să îmbrace cămașa pentru a-i recita o odă tovarășei Elena Ceaușescu, fapt care i-a adus interzicerea la TV.
Florin Zamfirescu a refuzat să plece în Germania
Florin Zamfirescu a povestit, de asemenea, că atunci când se afla în turneu în Germania cu spectacolul „Năpasta”, i s-a propus să rămână acolo, să învețe limba și să își construiască o carieră. Acesta a refuzat însă, soția sa, însărcinată fiind, îl aștepta acasă, în România. Abia atunci când vameșii au început să urle și să îi controleze bagajele, a început să plângă, realizând că „a intrat în pușcărie de bunăvoie.”
„Abia după un an, un regizor mi-a zis hai că acum pot să te iau că ți-a trecut pedeapsa, că până acum ai fost interzis. Nu știu ce ai făcut că un an ai fost suspendat. (…) Da, mi s-a propus să fug. În ’79, am fost în turneu, în Germania, cu spectacolul „Năpasta.”
Când am ajuns în Germania am avut un succes extraordinar cu spectacolul. Și translatorul nostru, care era neamț, și vorbea foarte stâlcit românește, m-a invitat într-o seară la o pizza. Și atunci mi-a spus dacă nu mă gândesc să rămân în Germania, spunându-mi că Germania nu are un actor ca mine. Eu aveam nevastă în România, mama Ștefanei și era borțoasă, iar eu abia așteptam să ajung acasă că urma să nască”, a povestit Florin Zamfirescu în cadrul podcastului ALTCEVA, moderat de Adrian Artene.
Cariera lui Florin Zamfirescu, pe scurt
Născut pe data de 12 aprilie 1949 în Călimănești, Florin Gheorghe Zamfirescu a crescut într-o familie în care cu toții adorau arta, tatăl său fiind învățător și directorul Casei de cultură din Călimanești. A visat încă din copilărie să devină actor, iar la vârsta de 6 ani a obținut primul său premiu de recitator. De atunci, și-a dat seama că asta este ceea ce vrea să facă pentru tot restul vieții.
A devenit cunoscut în anul 1978, când regizorul Stere Gulea l-a remarcat și l-a distribuit în filmul „Iarba verde de acasă”. Apoi, au urmat rolurile din filmele „De ce trag clopotele Mitică”, „Moromeții” (1988), „Senatorul melcilor”, „Orient Expres sau Filantropica” etc.
În anul 2000, a devenit rectorul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale“ București, formând astfel generații de actori.