O nouă înregistrare audio devine un caz politic. Şi încă o dată este vorba de un lider de centru-dreapta, sau mai degrabă de „liderul” din 2013: Silvio Berlusconi. Înregistrarea a fost publicată de „Reformistul” și raportează cuvintele magistratului Amedeo Franco, raportor la Curtea de Casație în procesul Mediaset, în care Cavalerul a fost obiectul unei sentințe adoptată pe 30 iulie 2013, în urma căruia, pe 27 noiembrie a fost expulzat din Senat în baza legii Severino.
Potrivit magistratului Franco, procesul respectiv a fost „un pluton de execuţie”.
”Trebuia condamnat oricum”
„Berlusconi trebuia condamnat oricum pentru că este un mascalzone! Aceasta este realitatea… În opinia mea, a fost tratat pe nedrept și a suferit o mare nedreptate… Am senzaţia că toată această aventură a fost coordonată de sus”, susţine Franco în 2013, în timpul unei întâlniri, după sentință, în faţa lui Berlusconi și a câtorva martori, dintre care unul ar fi înregistrat conversația.
Este ciudat că înregistrarea iese la iveală astăzi, după șapte ani, după executarea pedepsei, după realegerea liderului Forza Italia în Parlamentul European și în așteptarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului. Din punct de vedere politic, aparține unei alte ere geologice.
„De fapt, au făcut o mizerie, pentru că ce rost are să o trimit la secțiunea de lucru? Am vrut să spun totul pentru a-mi ușura conștiința, pentru că am această greutate pe suflet… Mă gândesc la asta. Nu mă eliberez… eu îi spuneam că sentinţa era măsluită”, continuă înregistrarea, scrie LA REPUBBLICA.
Forza Italia reacționează
„Cu siguranță, este o vina care aparţine președintelui Colegiului”, afirmă Franco, care susţine teza conform căreia magistratul Antonio Esposito, președintele Curţii de Casație, cel care a emis sentința de condamnare din 2013, ar fi fost „presat” din cauza faptului că fiul său, magistrat şi el, ar fi fost cercetat de procurorul din Milano pentru că „a fost prins cu droguri acasă la…”.
Concluzia raportorului Curţii de Casație, în discuţia furată, este că „s-ar fi putut evita ca Berlusconi să ajungă în mâinile acestui pluton de execuţie, așa cum s-a întâmplat, pentru că mai rău de atât, nu i se putea întâmpla”.
La câteva ore după publicare, Forza Italia s-a transformat ea însăşi într-un „pluton”, dar în apărarea liderului său. Vicepreședintele Tajani, liderii grupului Bernini și Gelmini, Gasparri și alți zeci de deputați și senatori s-au aliniat în fața acelui Palazzo Madama din care a fost expulzat Berlusconi, sub soarele înfiorător de la ora 3:00, purtând măști și pancarde albastre pe care scria: „Adevăr pentru Berlusconi “, în timp ce deputații din Sala Montecitorio au afişat un banner cu aceleași cuvinte.
”Să fie numit senator pe viață!”
Brațul drept al cavalerului, Licia Ronzulli, a lansat deja de dimineața la TV o propunere provocatoare: „Trebuie să fie recompensat politic, numindu-l senator pe viață, având în vedere că prin această sentință măsluită a fost eliminat din Senat”.
Apoi, aceiaşi Tajani, Bernini și Gelmini, din Senat au cerut crearea „unei comisii de anchetă privind utilizarea politică a justiției”, dar și „o reformă a justiției cu separarea carierelor” afirmând că se bazează pe șeful statului în calitate de președinte al CSM și în ceea ce priveşte „recompensarea” despre care vorbește Ronzulli.
„A existat o dorință clară de a distruge un lider politic ales în mod legitim”, a concluzionat vicepreședintele partidului care l-a comparat pe Berlusconi cu „Dreyfus: Zolà s-a luptat pentru el pentru un principiu, noi o facem pentru cetățenii italieni”.
Despre „conspirație”
vorbesc şi cei doi lideri ai grupului.
Iar pe profilele sociale ale membrilor Forza Italia din Cameră şi din Senat, în timpul după amiezii au apărut hashtag-urile # adevărpentru Berlusconi și #nousopoliticogiustizia.
Dar cererea de clarificare a situaţiei depășește Fi și centrul-dreapta. „Trebuie să facem lumină”, spune fostul premier Matteo Renzi. „E terifiant că legea nu este aceeași pentru toată lumea – spune Giorgia Meloni – există o parte a magistraturii politicizată”.
Forza Italia cere ca, atât Camera cât şi Senatul să ia în considerare cât mai rapid posibil formarea unei comisii de anchetă.