”Este mărturia lui Eugen Cristescu, cel care a condus cel mai important serviciu secret românesc, în timpul ultimei conflagrații mondiale. Cristian Troncotă îl consideră un ”as al serviciilor secrete”, Gheorghe Buzatu ( din a cărui colecție de documente strânse sub titlul ”Arhive secrete”) a dat procesului în care avea să fie condamnat și Cristescu altă conotație sintagmei pentru ”procesul marii trădări naționale”, așa cum fusese el numit de comuniști”, își începe Alecu Racoviceanu textul.
Editorialistul EVZ scrie că acțiunea se petrece în aprilie 1946, când a avut loc și ultima audiere a mareșalului Ion Antonescu: ”Gheorghe Buzatu, cel care a descoperit-o, o plasează în perioada 14-15 aprilie 1946, când a avut loc, în paralel, și ultima audiere de către anchetatori a mareșalului. Analizând jurnalul perioadei de detenție a grupului Antonescu la Jilava, rezultă și mai clar, din rapoartele făcute de gardieni, că Eugen Cristescu a fost scos prima oară ”pentru cercetări” în noaptea de 13 spre 14 aprilie. Gardianul chiar consemnează că deținutul ” a adormit” când a fost readus în celulă. Pe 14, e scos din nou, pentru câteva ore din intervalul 15-23. În noaptea de 14 spre 15 aprilie iar e luat la audieri și, în fine, lunga depoziție se încheie pe 15. Totuși, textul pe caare sse bazează ”foiletonul” nu este interogatoriul din 15 aprilie luat de Dumitru Săracu, fiind, cel mai probabil, un răspuns scris, mai elaborat dat de Cristescu laa un set de întrebări care priveau acțiunea judecătorească”.
Este vorba de mărturisiri de natură de influențeze decisiv procesul lui Ion Antonescu.
Textul integral poate fi citit gratuit pe site-ul Evenimentul Istoric