Mai puțin de 2,3% din totalul companiilor active din România asigură peste 40% din totalul angajaților din țară, ceea ce subliniează o mare fragilitate la nivel național, prin dependența de un număr atât de mic de companii cu impact social și economic. În 2013 aceste companii au generat o cifră de afaceri de 164,69 mld euro, în creștere cu aproximativ 6% față de aceeași perioadă a anului precedent, reprezentând 65,88% din cifra de afaceri a României. Cu toate că din punct de vedere macroeconomic Romania se află în topul țărilor de interes pentru investitori, la nivel microeconomic se identifică foarte greu oportunități, tocmai din pricina unei majoritați predominante de întreprinderi mici și foarte mici, situate sub standardul de interes al acestor investitori.
Fără o structură consistentă de companii sănătoase nu se poate identifica așadar un ritm predictibil și constant al creșterii economice. Perioadele de avânt sunt urmate de încetiniri bruște, iar această lipsă de predictibilitate afectează procesul decizional al investitorilor. Cauza principală este lipsa unui cadru care să ofere susținere companiilor aflate într-un proces de restructurare, o viziune la nivel macro și micro privind procesul general de restructurare, precum și o reașezare realistă a așteptărilor tuturor participanților la acest proces: bănci, acționari, investitori.
Analiza urmărește evoluția tuturor companiilor din România cu active mai mari de un 1,5 mil. euro (aproximativ 16.500 de astfel de companii), în perioada 2012-2013.
„Principala problemă cu care se confruntă cele mai multe companii din România este faptul că starea de dificultate se prelungește prea mult. Deși constatăm o îmbunătățire la nivel macro, la nivel micro problemele rămân aceleași: supraîndatorarea și lipsa de lichiditate. Pentru a avea creșteri predictibile, valorile adăugate create de companiile sănătoase nu ar trebui să mai fie nevoite să acopere un volum atât de mare de pierderi generate de cele aflate în dificultate. Economia românească este precum un tren cu o locomotivă multinațională, care trage după ea prea multe vagoane supraîncărcate. E normal ca trenul să meargă încet. Se impune în acest context un program de susținere prin procese de restructurare, într-un cadru organizat și pe cât posibil reglementat”, a declarat Rudolf Vizental, CEO-ul CIT Restructuring, parte a CITR Group.
În anul 2013, un număr de 11.097 companii de impact au raportat profit, cu un total de 8,85 miliarde euro. Numărul companiilor care au raportat pierdere reprezintă mai puțin de jumătate din cele care au raportat profit, iar valoarea pierderii produsă de acestea anulează 47% din totalul profiturilor înregistrate de companiile sănătoase. Putem afirma așadar că anul 2013 a fost un an de revigorare a economiei față de anii anteriori, cu scădere doar la nivelul numărului de angajați.
Topul sectoarelor generatoare de pierdere conține două sectoare aflate în aria construcțiilor și anume: lucrările în construcții de infrastructură și activitățile de arhitectură, inginerie și consultanță tehnică. Cele 3.809 companii incluse în sectoarele care au generat cele mai mari pierderi nete au avut 109.331 angajați în 2013 și au generat pierderi nete totale de 825 milioane euro.
Ponderea companiilor neprofitabile în totalul companiilor din fiecare județ este la nivelul cel mai ridicat în București și Ilfov (43,36%), urmate de Caraș-Severin (40%), Mehedinți (39,62%), Timiș (37,34%), și Giurgiu (36,44%). Din punctul de vedere al gradului de îndatorare total, în anul 2012 România a avut cel mai ridicat indicator (56,8%), urmat de o ușoară îmbunătățire în 2013.
De cealaltă parte, în topul sectoarelor profitabile în 2013 regăsim companii din următoarele sectoare: extracția de petrol și gaze, comerțul, producția și distribuția de energie, industria auto și fabricarea produselor din material plastic.
Pentru viitor sunt așteptate multe modificări în comportamentul participanților la fenomenul economic. Perspectivele pentru 2015 pot fi analizate doar în contextul economiei mondiale în care există o situație geo-politică tensionată și posibile crize ce pot fi generate de situații speculative, precum și o zonă euro cu simptome de agravare. Comportamentul ultraprudențial din ultimii ani, practicat de bănci și de investitori, a determinat scăderi în creditare, investiții și implicit în consum. Pe de altă parte, băncile au dezvoltat o preferință pentru amânarea implementării unor soluții concrete de restructurare a creditelor neperformante, preferând reeșalonarea și amânarea acestora. Aceste două comportamente au favorizat crearea a două bule paralele: cea a creditelor neperformante și cea a resurselor neutilizate. Instinctul prudențial dezvoltat însă de bănci și de investitori face ca cele două bule, deși au soluții convergente, să nu se poată rezolva reciproc în mod natural.
Ne îndreptăm către o lume a dobânzilor zero la depozite, ceea ce constrânge deținătorii de resurse să identifice alte oportunități de plasament, într-un context geo-politic tensionat. Pentru a înțelege contextul economic trebuie analizată imaginea la nivel macro, dar pentru a influența această imagine trebuie intervenit la nivel micro și invers.
– 16.497 companii din România avut la finalul anului 2013 angajate 1.743.734 persoane – 40,29% din totalul salariaților din țară;
– Cifra de afaceri medie pe companie cu impact a crescut de la 9,67 mil euro în 2011 la 10,16 mil euro în 2013;
– Întreprinderile mijlocii, cu active între 1,5 si 5 mil euro generează 16,5% din cifra totală de afaceri, în timp ce intreprinderile mari (10% din totalul companiilor analizate) produc 70% din cifra totală de afaceri;
– În anul 2013, un număr de 11.097 companii cu impact au raportat profit, cu un total de 8.85 mld euro, doar 67% dintre companiile analizate;
– Doar 44% dintre companiile de impact aveau în 2013 o structură sănătoasă, restul aflându-se în stare de dificultate sau chiar în insolvență iminentă, însă nedeclarată;
– 53% dintre companiile profitabile în 2013, au înregistrat marje de profit sub 5%, față de 56%, câte au fost raportate în anul 2012.
