Execuția bugetară pe primul trimestru arată un excedent de 3 mld. lei, față de 4,9 mld. lei în aceeași perioadă. Vedeți mai jos cum stau lucrurile, comparativ cu anii trecuți, iar părerea mea este că stau relativ bine. Statul nu mai are excedentul de anul trecut, dar nici nu ar fi putut să-l aibă având în vedere scăderea cotei de TVA (atât cota generală cât și la alimente). Mă rog, ar fi putut să-l aibă dacă își ajusta cheltuielile, însă aceasta este altă mâncare de pește, voi reveni asupra subiectului câteva rânduri mai jos. Important este ca, din start, să nu se isterizeze nimeni țipând “Vai, se prăbușește bugetul datorită lui Dragu-Biriș!”. Mai mult, încasările din TVA sunt cu 1,9% peste nivelul prognozat pentru acest trimestru, deci nu e motiv de panică man.

Acum, dacă ne uităm pe veniturile fiscale cu excepția TVA, vedem creșteri consistente: impozitul pe profit și venit a crescut cu 1,1 mld. lei, adică cu peste 11%; CAS a crescut cu 0,7 mld. lei, adică cu peste 5%, iar accizele, cu peste 6%. Creșteri normale pentru perioada pe care o traversăm, cu o creștere economică de circa 4% și ușoară deflație. Sigur, Gelu Diaconu are dreptate când spune că “printr-un management orientat către combaterea evaziunii, poți acoperi cu vârf și îndesat orice măsura de relaxare fiscală, dat fiind decalajul fiscal existent în România față de media UE.” Eu nu cred că îmbunătățirea colectării ar trebui să fie un scop în sine, un bine absolut, ci doar un corolar al scăderii poverii fiscale și, inevitabil, al reducerii veniturilor bugetare. România are venituri bugetare prea mari în comparație cu media economiilor emergente, de asta nici nu ne dezvoltăm rapid.

Una este să spui că statul putea colecta mai mult. Alta este să faci asta. Și cu totul altceva să fixezi asta ca un obiectiv dezirabil. Și oricum, să fim serioși, colectarea taxelor nu este alfa și omega execuției bugetare. Pe primul trimestru din acest an bugetul are o “pierdere” de 1,1 mld. lei fonduri europene. De asemenea, mai are o “pierdere” de 0,5 mld. lei din impozitele pe proprietate, pentru că a amânat deadline-ul de la 30 martie până la 30 iunie (știți discuția cu impozitul pe locuință/firmă – chestiune care într-adevăr i se poate reproșa lui Dragu-Biriș).

Dacă aceste două lucruri nu s-ar fi întâmplat, atunci excedentul bugetului de stat ar fi fost aproape la fel de mare ca cel înregistrat în 2015. Vedeți cum se pot aranja concluziile din pix, strict retoric?! Vedeți cum toată discuția cu lipsa de combatere a evaziunii pică?! Însă cel mai important aspect pe care îl omite fostul șef al ANAF ține de cheltuielile bugetare. Dragii moșului, în primul trimestru din 2016 cheltuielile bugetare au fost mai mari cu 2,5 mld. lei (adică cu 5%) față de perioada similară din 2015. Cum putem să analizăm obiectiv execuția bugetară și să ne pronunțăm asupra semnificației excedentului/deficitului fără să punem în relație dinamica veniturilor cu cea a cheltuielilor?! Se vede așadar că dacă statul nu ar fi crescut populist salariile bugetarilor și dacă ar mai fi tăiat risipa, atunci iarăși am fi vorbit de un excedent bugetar dublu.

Mai multe detalii pe logec.ro