Ce șanse sunt ca lucrurile să se schimbe în România? Aproape nule, dacă gândim doar pe termen scurt.
Doar alegerea lui Klaus Iohannis nu are cum să răstoarne căruța corupției din sistemul politic românesc. Și nici cum să elimine peste noapte evaziunea fiscală, numită de Capital un „cancer“ al economiei. Trebuie să înțelegem cu toții că o viață mai bună nu putem avea imediat. Vor trece mulți ani până vom putea să vorbim de diferențe semnificative în nivelul de trai, chiar și în contextul optimist al unui ajutor substanțial venit din afara țării.
Nu mă număr printre cei dezamăgiți de numele vehiculate în poziții importante din apropierea noului președinte. Era clar de la bun început că Iohannis-omul are nevoie de tot felul de ajutoare ca să facă față provocărilor pe care le are de înfruntat Iohannis-președintele. Iar războaiele pe care trebuie să le poarte oricine s-ar încumeta să schimbe sistemul actual nu se câștigă doar cu domnișoare de pension neprihănite. Este nevoie și de mercenari, și de trădători din tabăra adversă pentru a putea oferi sorți de izbândă vitejiei propriilor soldați. Trebuie înțelese bine mecanismele din spatele ușilor închise înainte de a formula o strategie și a începe implementarea vreunui proiect concret. Cunoștințele acestea nu au cum să le aibă oamenii din afara sistemului. Iar dacă noul președinte își dorește o discuție cu cineva frecventabil, curat și bine intenționat din interior, mi-e teamă că nici dacă și-ar vorbi lui însuși în oglindă nu ar putea să îndeplinească toate aceste deziderate. Varianta cu cei fără de păcat e doar o utopie. Adevărata problemă este dacă va reuși Klaus Iohannis să-și conducă propria echipă, sau se va lăsa manipulat de aceasta.
Puterea este împărțită astăzi, în România. Și e bine că este așa, fiindcă – se știe – puterea absolută corupe absolut. Totuși, cu unul hăis și altul cea, nu se poate face treabă. Am văzut ce s-a ales din „pactul de coabitare“ al lui Ponta cu Băsescu. Iată de ce, opțiunea noastră cea mai bună este de a avea instituții funcționale și de a vota în 2016 partidul care a reușit cel mai bine să-și aerisească încăperile de mirosurile pestilențiale ale corupției. Dacă va exista așa ceva. Nu vă îmbătați cu apă rece! Arestările operate de DNA și câțiva oameni competenți pe ici, pe colo, nu sunt îndeajuns pentru a schimba o țară. Este nevoie de oameni politici pentru asta. Ne trebuie o nouă specie de politicieni, oameni care să-și înțeleagă și obligațiile față de cetățean, nu numai beneficiile. Cată vreme încă mai există personaje toxice precum senatoarea „grevistă“ Cristiana Anghel, care își permite să vorbească liber despre nemulțumirea de a folosi taxiul în locul mașinii de serviciu, nu vom ajunge departe. Economia este, în primul rând, o chestiune de bun-simț. Înaintea doctoratelor la Harvard, oamenii care pot schimba lucrurile în bine sunt cei care au făcut ceva palpabil și măsurabil pentru semenii lor.
Claudiu Şerban
director editorial, Capital