Digitalizarea sistemului de învățământ este una dintre cele mai importante teme discutate în ultima perioadă, mai ales în contextul în care sistemul a fost dat peste cap de epidemia COVID-19. O astfel de criză ne-a arătat cât este de important ca lumea să se adapteze la noile tehnologii.
Am discutat cu Polly Yankova, fondator al rețelei MindHub, despre încercările la care a fost supus sistemul educațional din România, despre schimbările care ar trebui făcute și despre cum văd părinții această nevoie de tehnologizare.
Cine e Polly și cum a inclus România în această rețea internațională?
Polly Yankova: Sunt profesionist în domeniul dezvoltării afacerilor ca formare, dar dintotdeauna, am simțit că menirea mea este să fiu profesor. Sunt și părinte, așa că, în 2015, am început să-mi pun întrebarea cum va învăța fiul meu despre tehnologie într-un sistem școlar care, în acel moment, era destul de depășit din acest punct de vedere.
Așa a luat naștere ideea de a crea MindHub. Alături de cofondatorul meu, am început să analizăm piața cursurilor de IT dedicate copiilor mai mici și am constatat că nu există multe opțiuni disponibile. În special, cursuri cu substanță din punct de vedere al informațiilor furnizate, asemeni celor pe care le oferim, astăzi, în școlile noastre. Astfel, am dezvoltat MindHub, cu o viziune simplă, dar puternică, aceea de a crea o rețea de școli care să revoluționeze modul în care copiii învață IT și programare și sunt pregătiți pentru joburile viitorului.
Cât de interesați și deschiși sunt părinții față de această idee?
Polly Yankova: Am observat că părinții devin tot mai conștienți de faptul că profesiile viitorului vor necesita cunoștințe de programare și, prin urmare, sunt dornici să-și înscrie copiii la cursurile noastre. Mai ales că înțeleg că acestea pot dezvolta copiilor abilitățile de care au nevoie pentru a avea succes pe piața muncii.
Experiența noastră în România este una pozitivă, deoarece părinții înșiși sunt foarte implicați în antrenarea abilităților de programare ale copiilor lor și caută în permanență modalități să le îmbunătățească educația și să le cultive interesele în domeniu. Iar acest lucru joacă un rol important în procesul prin care copiii dobândesc toate abilitățile necesare pentru a avea o carieră de viitor în IT&C.
Cât de importantă este tehnologia în dezvoltarea unui copil și în ce măsură îi poate face rău?
Polly Yankova: Lumea evoluează în mod constant, la fel și piața globală a muncii. În ultimii ani, am văzut o creștere treptată, dar sigură a locurilor de muncă în programare. Iar pentru a lucra în astfel de domenii, copii trebuie să dobândească un set foarte specific de competențe. Noi ne-am dedicat dezvoltării acestui set de abilități la copii, încă de la o vârstă fragedă, și îi ajutăm să-și atingă potențialul, pe tot parcursul lor educațional. Programul MindHub este original și conceput special pentru a-i învăța pe copii cum să utilizeze tehnologia într-un mod sănătos și eficient. Combinăm teoria cu practica, permițându-le cursanților să-și dezvolte gândirea critică, creativitatea, productivitatea și responsabilitatea, nu doar cunoștințele în materie de IT și programare.
Credem cu tărie că, atunci când este utilizată în mod responsabil și eficient, tehnologia este un instrument benefic pentru dezvoltarea caracterului și potențialului unui copil.
Pandemia ne-a arătat rolul pe care îl are tehnologia pe partea educațională, ce credeți ca îi lipsește României?
Polly Yankova: Este evident că pandemia a cauzat o mulțime de provocări pentru un număr mare de industrii, inclusiv pentru sistemul de învățământ din întreaga lume. Școlile au trebuit se adapteze la un nou mod de predare și, în mod firesc, acest proces a întâmpinat și hopuri pe parcurs. Cred că sistemul românesc de învățământ este foarte asemănător cu cel bulgar și problemele cu care se confruntă ambele sisteme în ceea ce privește educația online sunt, în mare parte, aceleași: lipsa resurselor pentru familiile cu venituri mai mici, cursurile online neadaptate în întregime mediului în care se desfășoară, lipsa, în unele cazuri, a conținutului interesant și atractiv pentru copii și, desigur, o rată redusă de prezență la ore.
Noi am reușit să ne adaptăm curriculum-ul pentru mediul online, astfel încât să adresăm și să rezolvăm o mare parte din aceste probleme. Mentorii noștri sunt în permanență conectați la copii, le monitorizează îndeaproape performanța, iar proiectele pe care le desfășoară sunt provocatoare și interesante, chiar și pentru cei mai mici dintre cursanți, motiv pentru care considerăm că educația online din centrele MindHub este diferită de cea din majoritatea școlilor de stat.
Cum ați făcut față provocărilor care au venit odată cu epidemia?
Polly Yankova: Provocările au venit, în principal, din faptul că, din cauza calității scăzute a educației online din majoritatea școlilor de stat, părinții au fost puțin reticenți să-și înscrie copiii pentru alte activități online. Cu toate acestea, odată ce au încercat cursurile din centrele noastre din România, percepția lor despre educația online s-a schimbat drastic și am desfășurat cu succes numeroase cursuri online, în toate locațiile din țară.
Tocmai pentru că vrem să ne asigurăm că părinții sunt convinși că fac o investiție benefică în viitorul copiilor lor, dar și pentru ca ei să aibă o idee mai clară despre modul în care se desfășoară aceste cursuri, toate centrele locale oferă periodic cursuri demonstrative gratuite. Astfel, părinții pot vedea și experimenta direct oferta educațională MindHub și, de asemenea, pot evalua corect interesul copiilor pentru asemenea cursuri.
Care sunt meseriile viitorului și pe ce ar trebui să se axeze elevii?
Polly Yankova: Joburile viitorului sunt, în mare parte, orientate spre programare, inginerii și dezvoltatorii de software aflându-se în top zece profesii de viitor. Experții în securitate cibernetică, analiștii de date, precum și dezvoltatorii AI vor fi, de asemenea, extrem de căutați în anii care vin. Pentru a obține cu succes un astfel de job, părinții și copiii ar trebui să înceapă deja să se gândească la o educație în domeniul IT&C, iar noi, la MindHub, suntem mai mult decât fericiți să-i ajutăm să-și dezvolte abilitățile necesare în această direcție.
În contextul în care materia în România este puțin depășită, ce ar trebui să introducă sau să schimbe profesorii în procesul de învățare?
Polly Yankova: Sistemul românesc de predare poate părea ușor depășit în anumite privințe, dar vedem constant profesori care, chiar și cu resurse resurse limitate, depun foarte multe eforturi pentru a le dezvolta copiilor abilități necesare pentru viitor. Procesul de învățare în sine ar putea fi, într-adevăr, mai digitalizat, dar avem o profundă apreciere pentru toți dascălii și munca pe care aceștia o depun în fiecare zi.
Fiind o afacere de mici dimensiuni, axată pe furnizarea de educație digitală, obiectivul nostru principal este să sprijinim școlile și profesorii în eforturile lor și intenționăm să facem acest lucru organizând lecții demonstrative în școli și/sau invitând diferite clase în centrele noastre, pentru a descoperi cât de utilă și benefică poate fi tehnologia, mai ales atunci când este folosită corect.
Sunt depășiți profesorii din România pe partea digitală?
Alexandru Halalai, mentor și owner al centrului MindHub din Brașov: Cred că pandemia ne-a arătat exact opusul – profesorii s-au adaptat foarte repede la o abordare digitală atunci când a venit vorba despre predarea online și au făcut o treabă grozavă. Tehnologia a fost utilizată exact pentru scopul său principal – să conecteze oamenii, să ușureze procesul de învățare, să dezvolta noi abilități și să ne pregătească pentru viitor.
Diana Brătucu, învățătoare la școala gimnazială ”Traian” din Craiova și facilitator în „Mentalitate Deschisă în Educație” al organizației SuperTeach: Sunt învățătoare și absolventă a Facultății de Informatică, sunt coordonatorul Centrului ECDL din școala la care predau, predau TIC copiilor din clasele primare, care participă la programul afterschool pe care l-am fondat, am participat la cursuri de formare în străinătate pentru utilizarea tehnologiei în educație și formare, motive pentru care susțin folosirea tehnologiei în orice context.
Toate cele amintite mai sus mi-au fost de mare ajutor în perioada în care am fost nevoiți să mutăm sala de clasă în mediul virtual, dar nu suficiente. Am petrecut multe ore de studiu individual, căutare, participare la activități de formare și schimb de experiență cu colegi din țară și din străinătate, astfel încât să pot face față acestei provocări. Și ca mine au fost mulți dascăli care au căutat ajutor și resurse potrivite.
Ca exemplu, pot oferi cele peste 10 webinarii „Clasa de acasă” pe care le-am organizat, în perioada aprilie-septembrie 2020, pentru profesorii români, cu sprijinul Casei Corpului Didactic Dolj, la care au participat peste 2.000 de profesori care au simțit nevoia de a-și dezvolta competențele digitale, de puțină inspirație pe care să o ducă în sala de clasă virtuală.
În perioada 2009-2012, cât am îndeplinit atribuțiile de inspector pentru proiecte educaționale (europene) la nivelul județului Dolj, am coordonat un proiect POSDRU prin care au fost pregătiți peste 3.000 de profesori din județ pentru utilizarea tehnologiei, fiind certificați ECDL.
De asemenea, la nivel național, au existat multe proiecte pentru dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor. Dar chiar și astfel de formări consider că nu sunt suficiente pentru ca profesorii să reușească să deruleze activități de predare-învățare-evaluare de calitate în mediul online, deoarece ele nu au fost gândite, la momentul când au fost proiectate, pentru a sprijini profesorii să mute clasele în mediul virtual, ci doar să îi familiarizeze cu folosirea unor aplicații uzuale, de tipul celor din pachetul Office, în niciun caz să creeze conținut digital, să folosescă aplicații de management al clasei sau de comunicare sincronă.
Chiar și acum, după un an de predare în mediul online, sunt de părere că maximum 50% dintre profesori pot fi numiți facilitatori ai învățării în mediul online. Din păcate, mulți profesori sunt doar un pătrățel din Zoom care citește, povestește sau dictează 40-50 de minute unor altor pătrățele, de multe ori negre (fără camere video activate). Mulți dintre ei nu pot folosi nici acum tabla virtuală, funcția de share screen, cu atât mai puțin tablete grafice sau alte aplicații de facilitare a învățării.
Ce ar trebui să facă și ce ar trebui modificat în procesul de învățare?
Diana Brătucu: Eu cred că mulți dintre profesori vor să învețe și au nevoie de suport concret pentru a reuși să predea în mediul online. Cred că au nevoie de mentori, de schimb de experiență cu dascăli din școli private, cu școli din străinătate, de întâlniri cu practicieni care să le prezinte exemple de bună practică, de feedback constructiv (din păcate, fiecare s-a descurcat cum a putut), de lideri care să îi încurajeze, să îi sprijine și să le valideze eforturile.
Cred că e nevoie de o platformă națională de resurse digitale, adaptată programei școlare românești. Este nevoie de un program de formare național care să se deruleze în fiecare școală din România, creat în colaborare cu școli din străinătate, cu ONG-uri și companii cu experiența și expertiza în domeniu.
Consider că, pentru a facilita procesul învățării, copiii au nevoie de conectare umană, de empatie, de utilizarea unor resurse digitale diverse, de feedback constructiv, de feedback personal, de validare, de apreciere, încurajare, sprijin individual. Unul dintre webinariile pe care le-am susținut a avut ca invitați elevii. Iată câteva dintre gândurile lor:
- au primit bine această perioadă, mulți dintre ei având nevoie de un program mai lejer (fără trezit la ora 6.30-7.00), dar le e dor de ”viață normală”;
- mulți profesori au fost mult mai apropiați de ei în această perioadă, mai ”umani”, au ținut cont de nevoile și provocările lor și speră că această relație să fie păstrată și în școala ”normală”;
- le plac materialele trimise în format electronic/ tehnoredactate, putând urmări și înțelege mai bine conținutul transmis;
- au nevoie de întâlniri live cu profesorii, cu colegii lor. Platformele de managementul învățării/de comunicare asincronă nu sunt suficiente. Oricât de autonomi ar fi în învățare, au nevoie de ghidaj, interacțiune ”face-to-face”;
- au nevoie de feedback 1:1, de apreciere individuală, de încurajare, de indicații individuale.
Și câteva ”SFATURI pentru profesori” în școala online:
- întâlniți-vă cu ei live mai des;
- folosiți tabla albă din aplicațiile de comunicare sincronă (Zoom/Meet etc);
- cereți ajutorul elevilor pentru organizarea tehnică aactivităților de învățare/valorizați-i;
- oferiți feedback elevilor (măcar o dată pe săptămână, scrieți-i fiecărui copil 2-3 cuvinte de apreciere, încurajare, evidențiere aceea ce au făcut bun în acea săptămână). Fără feedback, copiii își pierd interesul, motivația, entuziasmul, nu mai vorbim de creșterea acestora;
- folosiți aplicații de testare online dinamice (de tipul Google Forms, Kahoot, Wordwall etc).
Ce ”LECȚII” a oferit această perioadă:
- Au învățat că trebuie să aibă mai multă RĂBDARE…cu ei înșisi, cu profesorii lor;
- Au învățat că trebuie să fie mai TOLERANȚI unii cu ceilalți;
- Au învățat să fie mai ÎNȚELEGĂTORI cu profesorii lor care nu au aceleași competențe digitale ca ei și cărora le este foarte greu să se adapteze în această perioadă;
- Au învățat că e bine să ceri AJUTORUL, că e în regulă să fii VULNERABIL;
- Au învățat că trebuie să te BUCURI de lucrurile și clipele petrecute cu cei dragi;
- Au învățat că e bine să NE acordăm TIMP și ATENȚIE!