Autor: Gheorghe Băcanu
VITEZĂ Comparabilă, poate, doar cu revoluția industrială din secolul XIX sau cu descoperirea radioactivității, digitalizarea e un fenomen profund, cu puternice implicații în toate domeniile. Conceptul nu e deloc futurist, ci face deja parte din viața noastră cotidiană de mai mulți ani, iar evoluția este extrem de rapidă.
Putem spune că digitalizarea e un , „steroid“ al schimbărilor întrucât potențează, amplifică, supraîncarcă ceilalți factori ai dezvoltării. Dacă pentru corpul uman consumul (abuzul) de steroizi ajunge să aibă efecte dăunătoare, pentru piața telecom și pentru economie rămâne predominant util.
Digitalizarea reprezintă – într-o încercare de a sintetiza mai multe păreri – folosirea tehnologiei de stocare și procesare, căutare și regăsire a informațiilor între utilizatorii on-line. Suportul tehnic al digitalizării e reprezentat de o infrastructură electronică ce permite transmiterea și primirea de informații la distanță. Internetul e suportul tehnologic al digitalizării.
Digitalizarea nu este totuna cu digitizarea.
În foarte multe lucrări se face o mare confuzie prezentându-se acești termeni ca fiind sinonimi. Digitizarea unui domeniu nu înseamnă și digitalizarea domeniului respectiv. Digitizarea presupune un ansamblu de procese prin care un format fizic e convertit într-un alt format compatibil cu un sistem de calcul. În lucrarea „Pământul este plat – scurtă istorie a secolului XXI“, Thomas L. Friedman explică digitizarea ca fiind „procesul prin care cuvinte, muzică, date, filme, fișiere și imagini sunt transformate în biți și octeți – combinații de 0 și 1 – ce pot fi manipulate pe un monitor de calculator, stocate într-un microprocesor sau transmise prin sateliți și cabluri cu fibră optică“.
Având în vedere imensa cantitate de informație (arhive, manuscrise, bibiloteci etc.) care trebuie digitizată, pentru a fi on-line, se impune, mai mult ca oricând, înființarea unor centre de digitizare specializate care, implicit, vor genera multe locuri de muncă.
Implicații în gestionarea resurselor umane
Piața muncii va fi puternic marcată de prezența angajatului digital, adică acea persoană care folosește cu naturalețe terminale informatice și gadgeturi, asimilează, înțelege și e în măsură să explice și altora noile tehnologii digitale. Este receptiv la tot ce se produce în mediul digital, fiind factor al promovării noului. Comunică ușor în rețeaua informatică, gândește în rețea și este interesat să primească aproape instant feedback în urma inițiativelor sale. Simultan, este preocupat și de conexiunea „feedforward“. Din rândul lor, probabil, va lua naștere o nouă elită profesională – „meritocrația digital“.
În contrast cu angajatul digital, avem analfabetul digital: un personaj profund conservator, alergic la tot ce e nou în social media. Prin atitudinea sa conservatoare, uneori epatantă, lasă de înțeles că nu are nevoie de mijloacele digitale și, mai mult, face apologia mijloacelor vechi de comunicare. Va avea mai greu căutare pe piața muncii. Există și categoria scepticilor care nu cred în beneficiile noilor tehnologii, având nevoie de mult timp pentru a-și schimba obiceiurile și a învăța ceva nou.
CV-urile vor conține o rubrică specială care va trebui să abordeze poziția potențialului angajat în raport cu digitalizarea. Abilitățile de folosire a unui PC vor fi considerate doar o prezumție de cunoaștere a comunicării informatice. Viitorul angajat va trebui să explice cum stăpânește noile tehnologii digitale.
Pe piața muncii va apărea o noua profesie, digitizor, care va lucra de acasă sau în centre specializate de digitizare.
Mutații în economia reală
Outsourcingul – tot ce poate fi digitizat poate fi externalizat la scară globală. Toate serviciile conexe ale unei afaceri pot fi externalizate către persoane/firme care sunt mai ieftine. Digitalizarea permite prelucrarea și transmiterea instantanee a informațiilor la distanțe mari prin intermediul sateliților sau a fibrelor optice. Asistăm la un fenomen denumit „moartea distanțelor“. Prin externalizare scad prețurile, firmele făcând astfel economii importante. Homesourcingul – lucrul de acasă, adică externalizarea către propriul domiciliu. Nu mai e necesar să emigrezi într-o țară dezvoltată, dacă ești un bun profesionist, pentru a fi plătit regește. Poți lucra pentru orice companie de acasă. Oamenii nu trebuie să mai fie unul lângă altul fizic. Centrele de pregătire continuă în tehnica digitală vor avea rolul de alfabetizare a indivizilor cu noutățile din acest domeniu.
Industria de soft va deveni extrem de concurențială și va fi vârful de lance al digitalizării. Va înregistra o creștere fără precedent, marcată de conceptul de „management al talentelor“ în rândul programatorilor.
Birourile open-space vor ajunge de domeniul trecutului, înlocuite de „birourile virtuale globale“.
Acestea nu mai vor fi limitate spațial nici măcar de granițele
statale și vor cuprinde specialiști de pe tot globul, care vor rezolva problemele firmelor pentru care lucrează.
Tableta și smartphone-ul vor fi vectorii digitalizării. Telefonul va fi folosit mai mult pentru transfer de date, decât pentru convorbiri, aceasta devenind o funcție auxiliară.