Manifestaţiile violente care au urmat uciderii de către poliţie a cetăţeanului de culoare George Floyd în SUA şi măsurile dure adoptate pentru reprimarea acestora au generat diferite reacţii atât în ţară, cât şi în lume. Pentru că reacţia venită din China dă de gândit, merită să ne aplecăm asupra ei.
Aşa cum este cunoscut, regimul de la Beijing se străduieşte ca folosind forţa excesivă pentru a reprima acţiunile pentru libertate ale populaţiei din Hong Hong să-şi consolideze dominaţia asupra regiunii autonome. Această atitudine a fost criticată, în special, de către Statele Unite, Washingtonul folosind aceste acţiuni pentru a ţine sub presiune Beijingul.
Cazul Floyd a oferit Chinei posibilitatea de a întoarce acuzaţiile pe care SUA i le adresase. Declaraţiile autorităţilor chineze şi mesajul pe care l-au transmis în presă pot fi rezumate astfel: „SUA, care ne acuzau pe noi de folosirea disproporţionată a forţei pentru reprimarea protestelor, de încălcarea drepturilor omului, de anularea libertăţilor, acţionează acum identic pe teritoriul lor, apelând la violenţe şi presiuni… SUA nu au niciun drept să dea lecţii altora”…
Faptul că am considerat reacţia Chinei ca cea care ne-a atras atenţia dintre reacţiile la ultimile evenimente din SUA se datorează, prin argumentele evocate, dilemei generate de reacţiile celorlalte ţări care au trecut prin experienţe asemănătoare.
Securitate sau drepturi fundamentale?
Transformarea protestelor paşnice după incidentul tragic Floyd în manifestanţii violente, cu jafuri şi incendieri, a schimbat cursul evenimentelor şi de această dată, adminsitraţia Trump a aplicat metoda „pumnului de fier împotriva violenţei”. Acest lucru înseamnă că Trump a ales între „securitate” şi „drepturile fundamentale” şi a preferat prima variantă, pe care a considerat-o ca fiind o prioritate.
Această atitudine a lui Trump nu este o surpriză. Şi-a expus încă o dată stilul dur, certăreţ, agresiv, autoritar.
Deciziile adoptate de Trump în cazul Floyd l-au transformat din „soluţia problemei” în „parte a problemei”. De exemplu, calificarea protestatarilor drept elemente de stânga sau terorişti, referiri la provocări interne şi externe, şi mai grav, ameninţarea că va chema armata pentru reprimarea manifestaţiilor au dus la escaladarea tensiunii, la polarizarea societăţii…
În final, toate acestea au dus la restrângerea drepturilor şi libetăţilor fundamentale, însă nu este cunoscut în ce măsură factorul „securitate” se realizează…
Supapa democraţiei
Privind această imagine din Statele Unite putem considera, la o primă privire, constatarea Chinei şi a altor ţări că „Statele Unite apelează la violenţă, foloseşte forţa excesivă” ca fiind corectă.
Aşa este, dar trebuie să amintim şi că „Un exemplu negativ nu reprezintă un exemplu”. Atitudinea unor regimuri autoritare în astfel de evenimente nu poate fi considerată legitimă.
Numai că, imaginea care se reflectă din SUA este o parte a fotografiei mari.
Trebuie să vedem şi alte elemente. De exemplu, reacţiile împotriva lui Trump vin din toate părţile. Inclusiv fostul secretar al apărării, oficiali de rang înalt, presa, posturile tv, guvernatorii, primarii îşi manifestă opoziţia faţă de declaraţiile şi atitudinea preşedintelui în cuvinte dure. În întreaga ţară, milioane de albi demonstrează paşnic pe străzi. Din loc în loc, membrii forţelor de securitate participă şi ei la aceste manifestaţii.
Este oare posibil să vedem toate acestea în ţări precum China, Iran, Egipt şi în altele cu regim autoritar?
În ciuda a tot ce se întâmplă, înţelegerea manifestată în democraţii faţă de critici, proteste şi, de asemneea, rolul justiţiei, legislativului şi a mass-mediei reprezintă o garanţie sau o supapă pentru drepturile şi libertăţile fundamentale. Este suficient ca acestea să funcţioneze…