Statele Uniunii Europene au facut un pas important in directia crearii unei piete unice a electricitatii, ajungand la o intelegere care va permite unei familii portugheze, spre exemplu, sa-si cumpere energia electrica din Suedia sau de oriunde este mai ieftina. Valabila din 2007 in cazul consumatorilor casnici si din 2004 pentru cei din business, liberalizarea pietei europene a energiei are loc pe fondul rezistentei surde a Frantei, deloc multumita de mersul lucrurilor. Ce inseamna „consumatori din business” nu este deocamdata foarte clar definit. In linii mari insa chiar si un jurnalist care scrie acasa, trimitandu-si articolele online ziarului la care lucreaza ar putea intra la categoria „business”.
In timp ce sectorul energetic britanic este complet liberalizat, multe companii de generare si distributie a energiei electrice fiind cumparate de investitori straini, piete cheie, cum sunt Germania si Franta se afla la polul opus. Statul detine controlul. Resentimentele insularilor sunt mari. Furnizorii britanici de energie au fost preluati de companii germane si franceze, fara a avea vreo sansa de a face, la randul lor, acelasi lucru. Franta si Germania nu si-au deschis pietele. Operatorul national francez, EDF, este vizat in mod special de nemultumirile englezilor. Profitand de liberalizarea din diferite tari, EDF a reusit, in lipsa unei concurente puternice, sa cumpere generatori si furnizori de electricitate spanioli, italieni, germani. Parte din succesul sau se datoreaza si sprijinului financiar sustinut primit de la statul francez.
Recenta decizie a Uniunii Europene de liberalizare a pietei energiei face pace: insularii vor putea prezenta propria oferta consumatorilor germani si francezi, pentru ca aici se cantona problema, iar daca preturile vor fi sub cele nationale din tarile in cauza, au toate sansele sa-i supere pe cei care i-au suparat altadata.
Sunt voci care semnaleaza si pericole, nu numai beneficii, legate de deschiderea pietelor de energie. In Anglia, efectul imediat a fost o crestere rapida a valorii facturilor, combinat cu furtul de clienti. Interesant este ca acesti consumatori se trezeau conectati, fara a avea habar, la companii de electricitate pentru care nu optasera. Oricum, negocierile au fost dure. Guvernul francez, reprezentat la masa tratativelor de ministrul energiei, a luptat pana in ultimul moment pentru tergiversarea deschiderii pietelor. Propunerea sa a fost: liberalizarea partiala, nu totala, pana in anul 2006, cand ar urma sa fie analizate efectele asupra economiei. Daca acestea sunt pozitive, drum liber pentru liberalizarea totala. Daca sunt negative, intregul proces se sisteaza. Germanii, pe de alta parte, au facut tot posibilul sa blocheze separarea generarii de energie electrica de distributie. Comisia Europeana a fost insa ferma pe pozitii, termenul limita, anul 2007, ramanand definitiv.
„Pentru ca nu ne-am grabit, stam cel mai bine”
Pe ansamblul statelor central si est europene, stam cel mai bine la capitolul restructurarii sistemului energetic. Polonia si-a dezagregat sistemul energetic in 35 de companii de generare si 33 de distributie. Marimea mica a companiilor si costurile mari de functionare au descurajat investitorii. In acest moment, polonezii incearca sa agrege la loc structura initiala. In Ungaria, statul a ramas intermediar intre generare si distributie, sectoare care au fost privatizate, garantand un anumit profit. Pe aceasta structura care favoriza venirea capitalului strain, au obtinut cateva miliarde de dolari. Pretul electricitatii insa a crescut, pentru ca guvernul garantase investitorilor profitul.
