Spunem ca stam la guvernare si gasim Guvernului numai rele. Daca stam asa, inseamna ca ne leaga altceva. Ce? Niste ciolanase mai mici sau mai mari, declara de curand Traian Basescu, ministrul transporturilor. Gura pacatosului adevar graieste. O data cu restructurarea Guvernului, din decembrie anul trecut, cei batuti de vantul schimbarii au inceput lupta pentru ocuparea unui post in administratia centrala.
Din 20 de ministere, au ramas 15. Din 24 de membri ai Guvernului, au ramas 18. La prima vedere, pare o restructurare serioasa a Executivului, insa in realitate nu a fost decat o rebotezare a fostelor ministere sau directii ale acestora si un prilej de rotatie a cadrelor.
70% din bugete reprezinta cheltuieli de personal
Mai mult, pe langa institutiile guvernamentale deja existente au aparut o puzderie de agentii, oficii etc. Multe dintre ele au fost infiintate sub pretextul ca organismele internationale elibereaza banii daca exista o institutie autonoma care sa gestioneze acele fonduri. Guvernul, profitand de aceasta cerinta, si-a marit aparatul de lucru. in urma restructurarii, au rezultat sase agentii aflate in subordinea primului-ministru. Trei dintre acestea au preluat atributiile ministerelor Comunicatiilor, Cercetarii, Turismului. Agentia Romana de Dezvoltare a trecut de sub tutela Ministerului Privatizarii in subordinea Guvernului.
Au mai fost infiintate doua noi organisme: Agentia pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Agentia Romana pentru Dezvoltare Regionala, o data cu desfiintarea Consiliului pentru Reforma. Ca dovada ca nu a fost decat o simpla rotatie a cadrelor stau si urmatoarele exemple: Ioan Muresan, ramas fara post in urma desfiintarii Consiliului pentru Reforma, l-a inlocuit pe Dinu Gavrilescu in functia de ministru al agriculturii. Liviu Marcu, fost secretar de stat la Ministerul Industriei si Comertului, a fost uns in functia de presedinte al Agentiei Nationale privind Dezvoltarea Regionala. Mirel Tariuc, fost secretar de stat in Ministerul Turismului, a fost adus ca presedinte la Agentia Nationala pentru intreprinderi Mici si Mijlocii. Petroniu Vasii, fost consilier al primului-ministru, este acum presedintele Agentiei Nationale pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere. Toti membri ai PNTCD. Iar exemplele pot continua.
Pentru ca posturile de conducere trebuiau impartite tot dupa algoritmul politic, reprezentantii coalitiei cu greu au reusit sa ajunga la un acord privind impartirea agentiilor rezultate in urma restructurarii Executivului. Unul dintre reprezentantii PD, Bujor Bogdan Teodoriu, le-a reprosat taranistilor ca s-au creat prea multe agentii, cerand micsorarea numarului acestora. Insa PNTCD a replicat ca, odata infiintate prin hotarari de guvern, ar fi extrem de dificila acum desfiintarea unor agentii.
Fata de 62 de ordonatori principali de credite, cati erau trecuti in bugetul pe 1998, anul acesta sunt 64. Dintre acestia, 23 sunt agentii guvernamentale, unele mai vechi, altele nou-create, care mananca 2.283,7 miliarde lei, adica 2,5% din bugetul de stat. Din acesti bani, in medie 70% reprezinta cheltuieli de personal. Mai exista si ordonatori secundari de credite, rezultati din transformarea unor directii ale ministerelor in agentii nationale. Acestea traiesc cu bani de la bugetele ministerelor de care apartin, dar si din fonduri externe.
Crearea noilor agentii a facut ca personalul din aparatul de lucru al Guvernului sa creasca foarte mult. De exemplu, fostul Consiliu pentru Reforma avea, conform legii, un numar maxim de 96 de angajati. Prin restructurarea Guvernului, consiliul s-a spart in trei: Agentia pentru IMM (AIMM), Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANRD) si Departamentul pentru Reforma Administratiei Publice Centrale. Personalul existent in aceste trei entitati depaseste cu mult pe cel al vechiului consiliu. ANRD are dreptul, conform hotararii de Guvern de infiintare, la 101 angajati. AIMM, la 35 de salariati, iar Departamentul pentru Reforma Administratiei Publice Centrale, la 45.
Pleaca un director,
vin trei
Petre Diaconu, secretar de stat la Departamentul pentru Reforma Administratiei Publice Centrale, fost director in Ministerul Transporturilor, sustine ca, prin restructurarea Executivului nu se doreste decat o debirocratizare a sistemului, o eficientizare a deciziilor ministeriale, prin scaderea numarului de ministere. Dar cum se poate intampla acest lucru, atata timp cat, in afara rebotezarii institutiilor nou-create, nimic nu s-a schimbat? Oamenii au fost mutati dintr-un birou intr-altul, de la un etaj la altul, fac acelasi lucru pe care-l faceau si inainte, dar sub alta conducere, cu alte antete pe faxuri si alte stampile.
Ca s-a schimbat numele din Ministerul Turismului in Autoritate Nationala pentru Turism nu inseamna reforma la nivelul Guvernului. Este tot ordonator principal de credite, are aceleasi atributii, are cu 14 salariati mai mult, a ramas in aceeasi cladire, doar ca s-a mutat la etajul cinci. La fel si o fosta directie din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, care s-a transformat in Agentia Nationala pentru Ocupare si Formare Profesionala. Directiile de forta de munca si somaj din camerele generale de munca au fost transformate in agentii judetene. Atributiile au ramas aceleasi, personalul existent fiind preluat din minister si de la fostele camere de munca. in plus, s-au creat noi posturi de directori generali si directori adjuncti.
Agentia Nationala pentru Consultanta Agricola poate fi un alt exemplu. Directia cu acelasi nume din Ministerul Agriculturii si Alimentatiei s-a transformat in agentie. Presedintele are rang de secretar de stat si a fost numit de ministrul Ioan Muresan.
La sediul central exista 29 de salariati, iar in teritoriu, la oficiile judetene de consultanta agricola, lucreaza alte 1.700 de persoane. Conform legii de functionare, acestea au dreptul la 4.000 de angajati. Aceasta agentie este finantata partial de la bugetul ministerului de resort, dar este sprijinita financiar si de omoloagele sale din alte tari.
Chiar daca existenta unor agentii ar putea fi justificata, rezultatul este un dezastru financiar. Aceste agentii mananca bani de la buget, irosesc fondurile externe, multe dintre ele se calca pe bataturi, iar posturile de conducere s-au inmultit.
Agentiile se calca pe bataturi facandu-si de lucru
O regula de bun-simt spune ca daca numarul persoanelor dintr-o incapere creste, posibilitatea ca acestea sa se calce pe picioare se va mari. Cam acelasi lucru se intampla si cu puzderia de agentii infiintate dupa celebra reformare a administratiei centrale, din decembrie 1998.
Exista o agentie care se ocupa cu dezvoltarea regionala, dar si una care se ocupa de dezvoltarea zonelor miniere. De parca dezvoltarea zonelor miniere nu s-ar putea inscrie in politica de dezvoltare regionala. Bineinteles, se poate considera ca regiunile miniere ridica probleme speciale, data fiind structura lor monoindustriala si rata mare a somajului. Insa nu numai aceste regiuni au asemenea caracteristici. De ce, spre exemplu, nu s-ar infiinta o agentie care sa se ocupe de dezvoltarea zonelor siderurgice? Sau una de dezvoltare economica a regiunii Delta Dunarii? Si aceste zone au cam aceleasi caracteristici ca si cele miniere.
Desi se ocupa cam de aceleasi probleme, diferentele dintre cele doua agentii au aparut atunci cand s-au impartit banii de la buget. Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala a primit 110 miliarde lei de la buget, dintre care 30 miliarde au fost destinate cheltuielilor de infiintare. Restul, pentru implementarea politicilor de dezvoltare regionala.
Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere, infiintata inca din 1998, a primit aproximativ 3 miliarde lei pentru infiintare si cheltuieli de personal, iar pentru reconstructia zonelor miniere, nimic. Si asta desi anul acesta Executivul a aprobat o serie de proiecte destinate zonelor miniere.
