Aşa-zisele măsuri de combatere a evaziunii fiscale par mai degrabă un joc de glezne decât un sprint sănătos.

La o conferinţă de taxe ţinută la începutul anului, un bun amic olandez, partener de taxe la un Big 4, spunea că poate pune pariu că până la sfârşitul anului TVA va creşte. Luând cuvântul imediat după el, am acceptat să pariez împotriva lui, motivând că fac acest lucru pentru că eu cred că am un guvern responsabil, care va lua mai degrabă măsuri pentru lărgirea bazei de impozitare şi combaterea evaziunii fiscale decât să ia o astfel de măsură vădit antieconomică. În mod evident, am pierdut pariul, TVA crescând chiar mult peste estimările cele mai pesimiste la acea dată. Cel mai grav nu cred însă că este că am greşit în ceea ce priveşte creşterea TVA, ci faptul că mi se pare din ce în ce mai evident că am greşit şi în ceea ce priveşte partea cu „guvernul responsabil“. Dacă cumva mai aveam speranţe în ceea ce priveşte capacitatea acestuia de a lua decizii care să ne scoată din criză, derularea evenimentelor din ultimele zile le-a risipit complet. Ce mă face să zic acest lucru? În primul rând, motivaţia creşterii TVA. Oficial, aceasta a fost decizia Curţii Constitutionale de a nu permite reducerea pensiilor. Nu comentez ridicolul acestei decizii, ci faptul că un impact comparabil ar fi putut fi obţinut prin impozitarea tuturor pensiilor cu 16%. Poate că rezultatul nu ar fi fost exact acelaşi, pentru că doar pensiile sub 1.000 ron sunt neimpozitate, dar ţinând cont că majoritatea pensiilor sunt sub 1.000 ron, efectul la buget ar fi fost comparabil cu reducerea vizată de scăderea cu 15%. În aceste condiţii, mai corect cred că este să spunem că politicienii noştri au jucat încă o dată cartea politică a populismului: pur si simplu, nu au mai vrut să scadă pensiile!

În al doilea rând, aşa-zisele măsuri de combatere a evaziunii fiscale par mai degrabă un joc de glezne decât un sprint sănătos. Pe lângă faptul că nu rezolvă decât în mică măsură problema evaziunii şi a fraudei, măsurile au generat costuri administrative pentru toate companiile şi, ce este foarte grav, au generat blocarea unor businessuri corecte. Inclusiv facilităţile de depozitare a produselor petroliere din port sunt acum cvasi-blocate, atât pentru importul, cât şi pentru exportul de produse petroliere! În al treilea rând, aşa-zisele măsuri pentru lărgirea bazei pentru contribuţiile sociale sunt atât de prost scrise, încât nu se pot aplica, ceea ce înseamnă alte blocaje şi posibile abuzuri în viitor din partea organelor de control. În al patrulea, dar din păcate nu în ultimul rând, creşterea impozitului pe clădiri de până la 300%, inclusiv pentru clădirile închiriate,  transmite în piaţă un mesaj cât se poate de clar: statul român nu încurajează investiţiile! Pentru că impozitarea suplimentară cu 300% a clădirilor trimite un mesaj cât se poate de clar: dacă eşti harnic, câştigi şi vrei să investeşti sau să economiseşti (pentru că de ce altceva ai cumpăra mai multe case?), fă bine şi trimite-ţi banii în altă parte, nu în România!

Nici urmă de responsabilitate! Mai degrabă vorbim de un set de măsuri criminale impotriva economiei, măsuri care nu fac decât să adâncească criza şi să ne ruineze şansele de revenire.

Gabriel Biriş este managing partner al firmei de avocatură şi consultanţă fiscală Biriş Goran