Când mă compar, mă admir! Theodor Paleologu: «Nu are PSD-ul miniştri atât de frumoşi.» Elena Udrea: «Şi nici atât de inteligenţi.» (Pentru rigoare, ministrul turismului s-a exprimat, textual, astfel: «Uitaţi, sunt peştişori! Se fac ei mari şi îi mâncăm după aceea!») ZOOM Criză de bani, crizăde nervi: statul contra statului Ministerul Sănătăţii a întocmit o listă – care ar trebui, după cum a fost prezentată, să fie o list
Când mă compar, mă admir!
Theodor Paleologu: «Nu are PSD-ul miniştri atât de frumoşi.»
Elena Udrea: «Şi nici atât de inteligenţi.» (Pentru rigoare, ministrul turismului s-a exprimat, textual, astfel: «Uitaţi, sunt peştişori! Se fac ei mari şi îi mâncăm după aceea!»)
ZOOM
Criză de bani, crizăde nervi: statul contra statului
Ministerul Sănătăţii a întocmit o listă – care ar trebui, după cum a fost prezentată, să fie o listă a ruşinii – cu 47 de spitale care au depăşit bugetul de cheltuieli alocat pentru anul în curs, cu o sumă totală de 140 de milioane de lei. În anumite cazuri, direcţiile locale de sănătate publică au depus plângeri penale împotriva directorilor de spitale, sub cuvânt că au încălcat legea finanţelor publice. Toate bune şi frumoase, cum îi stă bine unei ţări unde domneşte legea şi ordinea. Acum, mai rămâne să se stabilească pentru care dintre cele 47 de spitale trebuie să le crape obrazul de ruşine directorilor de spitale şi pentru care, domnilor din minister, de la guvern ş.a.m.d. Pentru că, dacă nu este vorba de delapidări ori de alte fraude, atunci în mod cert la mijloc este un anumit soi de subfinanţare, pentru care se fac responsabili decidenţii din aparatul guvernamental şi care, în anumite circumstanţe, poate intra de asemenea sub incidenţa justiţiei. Ba, fiind vorba aici de sănătatea şi de viaţa oamenilor, o problemă aparent tehnică şi plată poate lesne dobândi aspecte criminale. Pentru o miză mult mai palidă (adică subfinanţare simplă, fără victime) o instituţie judeţeană dintr-un cu totul alt domeniu a dat în judecată ministerul şi, foarte probabil, va câştiga. Şi nu în ultimul rând: celor patru miniştri pe care preşedintele Băsescu i-a dat în vileag pentru depăşirea bugetelor la salarii li se vor întocmi, şi lor, dosare penale pentru încălcarea legii finanţelor publice?
MAILBOX
Vicii de construcţie la „Prima casă“
Interesul tinerilor aflaţi în pragul achiziţionării primei locuinţe nu este neapărat acela de a avea acces facil la credit. Interesul lor este, înainte de toate, acela de a putea să-şi cumpere casa la un preţ scăzut, cât mai avantajos ! Creditul se situează pe un plan secund. Acest program lucrează, prin efectele sale colaterale, tocmai împotriva celor pe care vrea să-i ajute! Dacă, aşa cum zicea dl Boc la TV, băncile vor fi obligate să solicite doar un avans de 5%, înseamnă că vor fi obligate la nerespectarea normelor BNR. Adică guvernul obligă la nerespectarea normelor bancare! Iar dacă totuşi se găseşte o portiţă pentru ca băncile să poată accepta doar 5% ca avans, cum se va analiza atunci dosarul de credit în cazul clienţilor care doresc să ia credit fără să beneficieze de garanţia statului? Vor suporta rigorile actuale ale normelor BNR sau vor beneficia de aceeaşi indulgenţă de 5%? Sau vom trata oamenii diferit, în funcţie doar de garanţia statului? Păi, cum se mai încadrează acest fapt în bunele practici de afaceri?! Va fi exact cazul de subprime garantat de stat!
Marius Balomirean
Chiar mă întrebam cum vor fi salvaţi dezvoltatorii care ajunseseră în fundătură cu banii şi proiectele, pe o piaţă ce riscă să se prăbuşească. Aşa cum la maşinile de mâna a doua s-a relaxat brusc taxa de primă înmatriculare, după ce băieţii buni l-au „vizitat“ pe Nemirschi, tot aşa şi la imobiliari s-a găsit o soluţie să-şi vândă băieţii blocurile supraevaluate… Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea de la bănci. Programul este o tâmpenie, pentru că cei care dau banii sunt băncile, iar cei care execută datornicii sunt alţii, adică cel mai prost, corupt şi ineficient antreprenor: Statul. Coroborat cu cât de eficient şi de rapid lucrează justiţia la noi, parcă văd mii de datornici pe care nu-i poate evacua nimeni, pentru că un avocat şmecher, în cârdăşie cu vreun funcţionar de la stat, găseşte vreo hibă în termenii contractuali, şi băncile rămân cu buza umflată. Ca să nu mai spun că preţurile sunt încă foarte mari şi se încearcă păstrarea lor la nivelul lui 2006, deşi în alte ţări ele sunt deja la nivelul lui 2002. În concluzie, o golănie cu dedicaţie, din care băncile vor pierde enorm.
Şi, până la urmă, de când într-o economie de piaţă (unde mobilitatea forţei de muncă este ca în mişcarea browniană) ar trebui ca toată lumea să aibă proprietăţi? Ce, ne pregătim cu toţii de pensie?!
Raul Antonescu
OFSAID
MAJESTATE Eu am făcut un gest de politeţe. Puteam, pur şi simplu, să chem guvernul la Cotroceni.
Traian Băsescu, un preşedinte aproape în deplinătatea puterilor, a doua zi după controversata sa participare la şedinţa de guvern, vorbind cu onestitate despre relaţiile de vasalitate în statul de drept (care nu se deosebeşte prea mult, la urma urmei, de un vapor, atâta doar că civilii ăştia cam încurcă gradele şi parâmele).
PROFET Dacă capitala ţării este mutilată, blazonul naţional este cacarisit. (…) În lipsă de patriotism, compensăm prin cocoşism. (…) Sunt singurul ministru din Guvernul României care vorbeşte de corupţie.
Theodor Paleologu, epuizând într-un singur discurs toate resursele semnificative de care dispune: spirit analitic, expresivitate, înălţime morală, clarviziune, modestie.
DISCIPOL La şase dimineaţa, am căutat pe gogăl… goagăl… gagăl… guugăl… despre Herodot. Eu m-am dus acolo că a zis preşedintele.
Marian Vanghelie, lider PSD, pildă vie a modelului prezidenţial de educaţie, potrivit căruia afli de pe internet despre păpădie şi Herodot, pentru ca la şcoală să înveţi de ce, în România anului 2009, ospătarul trece înaintea filosofului, plus alte chestii de educaţie civică.
BULBOANĂ Am ajuns ultima capitală de pe Dunăre care dăm apele aşa cum sunt şi care se duc în Argeş.
Nicolae Nemirschi, ministrul mediului, încercând şi el să explice, cu cuvintele sale, că n-ai nevoie de prea multă şcoală ca să rezolvi problema apelor uzate.