La spectacolul-parodie organizat în faţa Ministerului Tineretului şi Sportului de televiziunea online Happyfish şi Gazeta Sporturilor, replica de carton a doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi a avut tot atâtea explicaţii şi remuşcări legate de cheltuirea celor 620.000 de euro pentru festivităţile de Ziua Tineretului pe cât a avut şi doamna ministru în persoană. ZOOM Cât cheltuieşte poporul prin reprezentanţii săi Democraţia este un sistem costisitor, după cum se
La spectacolul-parodie organizat în faţa Ministerului Tineretului şi Sportului de televiziunea online Happyfish şi Gazeta Sporturilor, replica de carton a doamnei ministru Monica Iacob-Ridzi a avut tot atâtea explicaţii şi remuşcări legate de cheltuirea celor 620.000 de euro pentru festivităţile de Ziua Tineretului pe cât a avut şi doamna ministru în persoană.
ZOOM
Cât cheltuieşte poporul prin reprezentanţii săi
Democraţia este un sistem costisitor, după cum se vede din nota de plată a senatorilor români pe primul trimestru: 9.348.155 de lei pentru indemnizaţii, telefoane mobile, diurne, transport şi cazare în Bucureşti, în teritoriu şi în străinătate şi pentru birourile senatoriale. Media per senator: 68.234 de lei. Top 10 la facturi încărcate: Gyorgy Frunda – UDMR (103.208 lei), Petru Filip – PDL (98.021 lei), Cornel Popa – PNL (93.144 lei), Traian Igaş – PDL (92.082 lei), Gheorghe David – PDL (91.262 lei), Alexandu Cordoş – PSD (89.727 lei), Ovidiu Marian – PDL (89.343 lei), Nicolae Prunea – PSD (88.917 lei), Cseke Attila – UDMR (88.206 lei), Corneliu Grosu – PSD (87.881 lei). Majoritatea personaje necunoscute, probabil pentru că îşi cheltuiesc timpul şi banii în circumscripţii şi prin străinătăţuri (ceea ce se şi vede în cheltuielile de transport şi cu diurne, unde regăsim aceleaşi nume). Numele notorii, ca şi cele cu oarecare dare de mână, sunt mult mai frecvente la coada clasamentului, unde sumele scad de 2,5 – 5 ori. Dacă luăm cheltuielile (chirii, utilităţi, materiale, salarii personal ş.a.) pe aprilie pentru birourile deputaţilor, trebuie să menţionăm doi performeri, miniştrii deputaţi Elena Udrea – PDL (13.045 lei) şi Dan Nica – PSD (11.410 lei), fie şi pentru că le-o fi fost foarte greu să cheltuiască simultan bani din două bugete; Roberta Anastase – PDL, oricât ar fi ea preşedinta Camerei, abia a izbutit să cheltuiască 10.159 de lei. La plăţi pentru salarii, s-au remarcat Gabriel Oprea – independent, ex-PSD (9.678 lei), Viorel Hrebenciuc – PSD (8.810 lei) şi Sergiu Andon – PC (8.300 lei); pentru telefonul mobil, Nicolae Băniciou – PSD (2.888 lei) şi Relu Fenechiu – PNL (2.312 lei); la deplasări în ţară, Petru Movilă – PDL (5.952 lei) şi Vasile Soporan – PSD (5.176 lei); la deplasări în străinătate, Mircea Duşa – PSD (24.258 lei) şi Mihăiţă Calimente – PNL (21.596 lei). Acum, dacă banul se cheltuieşte pe altarul democraţiei, să fie primit. Dar dacă tot ne chinuie criza, niţică austeritate şi un pic de control parcă n-ar strica. De pildă, în cazul chiriilor decontate unor parlamentari care au proprietăţi în Bucureşti sau în zone rezidenţiale învecinate, despre care Capital a scris recent. Un scandal asemănător privind deconturile parlamentarilor britanici i-a adus pe câţiva dintre ei în atenţia Scotland Yard-ului, iar luna viitoare va intra în dezbatere proiectul Legii Standardelor Parlamentare, care ar sancţiona în viitor astfel de coţcării cu un an de închisoare sau amendă în cuantum nelimitat. Ce ţi-e şi cu britanicii ăştia, nişte excentrici fără leac!
MAILBOX
Abuzuri şi tristeţe la Fisc
Rândurile de mai jos sunt o sinteză a unei scrisori primite de la un cititor care a dorit să completeze lista cauzelor pentru care statul nu reuşeşte să colecteze venituri pentru buget, abordate în articolul „Colectarea slabă la buget ameninţă plata pensiilor şi salariilor“ (Capital nr. 24/15 iunie 2009). Partea interesantă este aceea că omul nostru lucrează de ani buni în sistemul finanţelor publice. Motiv pentru care, evident, nu-i vom divulga numele.
Situaţia colectării creanţelor bugetare este dramatică şi ca urmare a crizei economice, dar şi a unor probleme de fond, pe care nimeni nu vrea să le vadă, nici mai-marii ANAF, nici ministrul finanţelor, care poate nu este informat corect. O problemă este aceea că planurile de încasări şi de reducere a arieratelor stabilite pentru unităţile teritoriale sunt complet rupte de realitate. Dacă iniţial planurile erau cât de cât fundamentate, la începutul lunii iunie s-au dat noi indicatori, care răstoarnă complet situaţia. Între altele, noile cifre presupun recuperarea unor arierate de zeci de ori mai mici decât cele care trebuie în mod real colectate! Nu este acesta un nonsens?! Un alt aspect priveşte rambursarea TVA, pe care mii de societăţi din ţară o aşteaptă cu lunile, pentru a-şi putea plăti furnizorii, utilităţile, salariaţii sau a compensa alte datorii la buget. Dar unităţile teritoriale au dispoziţie să nu ramburseze aceste sume decât în limita realizării planului de încasări. Cum e posibil aşa ceva într-un stat care se pretinde democratic?! Mai mult, acolo unde TVA s-a rambursat, în condiţii perfect legale, în termen de 6-10 zile, cei care au dat aprobările sunt sancţionaţi. Unii şefi de prin ANAF extind rezolvarea cererilor de rambursare a TVA la limita maximă de 45 de zile şi chiar peste în unele cazuri, în special în Bucureşti. De asemenea, există o mulţime de societăţi, în special din construcţii şi agricultură, care au de încasat bani de la stat pentru lucrări sau ca subvenţii şi care îi primesc cu foarte mare întârziere. În acest timp, acumulează datorii la buget, la care li se calculează majorări de 0,1%/zi. Ba îl mai şi execută silit! Şi la rândul lor, au de plătit salarii, facturi, furnizori. Şi uite aşa, ne învârtim într-un cerc vicios, ca apoi să ne mirăm că scad încasările la buget. Cum e posibil, de exemplu, ca o societate să mai aibă, în iunie 2009, de încasat de la primărie sute de milioane de lei vechi pentru lucrări facturate şi recepţionate în 2007?! Şi atunci, de unde să plătească contribuabilul dările la stat plus alte angarale? Şi, din păcate, cazul nu e singular!
OFSAID
Consideraţie Tinerii care au beneficiat de ele sunt mulţumiţi că cineva i-a băgat, după ani de zile, în seamă.
Elena Udrea, ministrul turismului, traducând ceea ce a vrut să spună colega sa de la Ministerul Tineretului şi Sportului, Monica Iacob-Ridzi, atunci când, întrebată despre cheltuirea a 620.000 de euro pentru două spectacole de Ziua Tineretului, din data de 2 mai, a declarat sec: „Pe mine nu mă interesează costurile!“
Algebră Acţiunea pe care a făcut-o ea a fost de mare amploare. Restul, că e trei lei, că e şapte lei, nu ştiu.
Mircea Toader, lider de grup parlamentar, cu o altă traducere în chestiune, având darul de a sublinia, de această dată nu beneficiile imense, ci relativitatea costurilor: ce mi-e trei lei, ce mi-e şapte lei, ce mi-e 620.000 de euro! Gramatica şi raţionamentul domnului deputat s-au dovedit a fi armele ideale pentru a respinge de plano ideea suspendării doamnei ministru Ridzi.
Spovedanie Nu avem priorităţi în alocarea banilor publici. Originea risipei se află într-un comportament politic de natură populistă şi în lipsa de transparenţă a stabilirii priorităţilor bugetare.
Traian Băsescu, preşedinte, făcând, de la RE-CE-SI-U-NE încoace, cea mai însemnată descoperire a Americii de către de un preşedinte al Lumii Vechi. Altminteri, are dreptate 100%, ca întotdeauna. Problema e alta şi a fost formulată magistral de un alt mare descoperitor al vremurilor noastre, ministrul Berceanu, pe când era înghesuit cu întrebări despre neregulile de la europarlamentare: „Aşa, şi?!“