De prea mult foc ce-au pus la inaugurare, premierul Boc şi ministrul Berceanu au zgâriat cu foarfecele asfaltul şoselei de la Gherla, de-a trebuit să fie închisă pentru reparaţii chiar de-a doua zi.

ZOOM

Buruienile o duc, desigur, mai bine

O poveste imobiliară, din zona mai crepusculară. Să zicem că te interesează să vezi nişte oferte imobiliare. Intri pe Imopedia, site serios, portofoliu vast, filtre multiple şi funcţionale. Pardon, era. Până mai ieri. Fiindcă, surpriză: nenumărate oferte extrem de sumare, în genul: 2 camere, decom, 3/8, Titan, 375 euro, completaţi vă rog formularul de alături. Toate ofertele astea vin de la Expert Pro Servicii şi sunt sute, mii. Dac-ar fi trebuit să bifezi nişte căsuţe, repede şi eficient, mai treacă-meargă, deşi puteau dumnealor să încarce informaţiile, altfel la ce bun cele vreo 20 de filtre de selecţie. Dar nu, trimite-le tu datele de contact şi o scrisorică unde spui ce vrei. Scrie, Grigore, e-mailuri, că poate nimereşti ce cauţi. Poţi şi să suni un agent. Suni, spui ce vrei, vă sunăm noi înapoi, mersi. Şi trece ziua.

A doua zi, la fel. A treia… Te enervezi şi îi iei la întrebări. Ştiţi, noi suntem de fapt un call center care… Care nu funcţionează defel. Nimeni nu are timp să te asculte, nimeni nu te sună, nimeni nu vrea să-ţi vândă nimic. Te uiţi după alte agenţii, dar parcă sunt tot mai rare. Pagină după pagină, numai Expert Pro Servicii. Zici în barbă câteva chestii necuviincioase, treci pe alte site-uri şi-ţi rezolvi problema.

Şi ce mult te-am iubit, Imopedia…

Prima floricică imobiliară de sezon

Tot din imobiliare, dar de bine. Nu că prin asta vara s-ar face primăvară, dar se pare că vom avea o primă tranzacţie imobiliară corporate în Capitală, în acest trimestru: o clădire de birouri din zona străzii Turda, aflată în proprietatea companiei Giordan (cu acţionariat autohton). Finalizat în 2008, imobilul se va vinde la un yield de 12%, la preţul de 1.000 euro/mp. Cum în zona Turda există o singură clădire ce corespunde portretului-robot, având suprafaţa construită de aproximativ 4.000 mp, iar cea utilă, de 2.700 mp, rezultă că preţul de vânzare va fi între 2,7 şi 4 milioane de euro. Imobilul cu pricina se afla la vânzare pe mai multe site-uri de agenţii imobiliare, preţul solicitat fiind de 4,8 milioane de euro.

MAILBOX

M-au forfetat! Nu ştiam că doare aşa…

Reacţii ale cititorilor la articolul „Explozia şomajului spulberă un miliard de euro din vistieria peticită a statului“, publicat în Capital nr. 33 din 17 august 2009

– Încă un şomer… De pe urma forfetarului. Parcă îl aud pe Pogea: dacă nu e în stare să plătească minimum câteva zeci de milioane (vechi) impozit pe an (pe lângă toate celelalte impozite), să se închidă! Şi s-a închis! Încă un şomer, vă rog! (Trimis de Gabi)

– N-au decât să-mi închidă conturile. De 11 ani conduc o firmă, care a cunoscut o dezvoltare normală, lineară, nu spectaculoasă. De la unul, am ajuns la cinci angajaţi, cu salarii stabile, contribuţii plătite la zi, plaja de mărfuri şi servicii extinzându-se mai bine decât paleta de culori a lui Dali. Acum, am adus de-acasă bani pentru a achita impozitele, pentru rulajul aproape de zero al acestei perioade! Data viitoare, n-o să mai am de unde să aduc, n-au decât să-mi închidă conturile. Păcat de 11 ani de trudă, păcat de angajaţi. Sunt convins că nu sunt singura firmă cu aceste probleme, grave. (Trimis de arthuro)

– Manageri incompetenţi. Asta înseamnă să fie desemnaţi manageri în anumite structuri ale statului pe criterii politice, şi nu de competenţă. Şeful de la ANAF se bucura: uite ce încasări am avut odata cu aplicarea forfetarului. Acum, tace mâlc: banii ce-i încasează trebuie să-i dea la şomeri. Ce afacere a făcut?! El, sigur, nu pricepe… Deunăzi, au venit la firmă de la inspecţia sanitară: trebuie să vă dăm amendă, trebuie să aducem bani la buget, chiar dacă sunteţi în regulă. Nu vă convine, faceţi contestaţie – alţi bani cheltuiţi cu procese ş.a.m.d. Băncile, în condiţii de criză, fac profituri colosale şi ne duc şi mai mult în groapă, prin creşterea dobânzilor şi a comisioanelor. Afară, firmele sunt ajutate; la noi, să sugem din ele ce se mai poate. (Trimis de spartan)

– Prăbuşirea castelului de cărţi de joc. Atunci când în UE, la începutul crizei, se desfiinţa impozitul forfetar, în România… se implementa! Adăugarea unei noi taxe pentru cei din sistemul privat, care, după părerea unora, câştigau prea mult, a scos cartea de la baza castelului, ceea ce a determinat începutul prăbuşirii. De unde să mai câştige statul bani? Să nu uităm că un amărât de chioşc ţinea măcar o familie, dacă nu chiar două (adică opt persoane). Să vedem de unde le va da statul acestora ajutor de şomaj şi până când ?! (Trimis de care este exemplul pe care îl urmăm)

OFSAID

TITANIC Guvernul a evitat un dezastru prin măsurile luate.
Dan Nica, vicepremier, sugerând că Guvernul ar putea s-o facă mult, mult mai lată, dar că, deocamdată, oricât s-ar strădui, nu ne poate duce mai jos de-atât. Aveţi puţintică răbdare.

NET Dă-o în mă-sa de guvernare!
Ion Iliescu, ex-şef de stat şi fost lider revoluţionar, acum niţeluş mai în ilegalitate şi mai nihilist, divulgând publicului larg strategia de administrare a ţării în anul de criză 2009.

BRUT Şcoala românească nu-şi mai poate permite să fie producătoare de şomeri pe bandă rulantă.
Traian Băsescu, actualul şef de stat şi lider revoluţionar, făcând demonstraţia faptului că nu contează ce se spune, ci cine spune. Caz în care El Lider Maximo poate să spună ce-l taie capul. De pildă, dimineaţa, că avem cel mai scăzut şomaj din UE, iar seara, fraza de mai sus. Pasămite, într-un caz o fi fost vorba de filosofi, în celălalt, de tinichigii. Sau viceversa.

1+4=14 Măsurile de criză ale coaliţiei sunt 20 de la PSD şi 13 de la PDL… Practic, noi am dat 85% din programul de măsuri anticriză. Dar nu asta e ceea ce contează.
Mircea Geoană, coprezident al coaliţiei de guvernare, distribuind, după regulile unei aritmetici doar de el ştiute, dividendele politice ale pachetului anticriză. Singurele care mai contează, acum, la egală distanţă în timp faţă parastasul de şase luni al crizei şi începutul campaniei pentru prezidenţiale, în condiţiile în care măsurile scoase din pălărie nu au nici suport financiar, nici normativ.