De la Elena Lupescu (alias Miţa Biciclista), viaţa publică românească nu s-a mai bucurat, pasămite, de binecuvântata prezenţă a unei persoane cu atâta influenţă, ambiţie şi tupeu. Una care se află în inves­ti­gaţia Parlamentului pentru modul în care gestionează banul public, nu predă documentele cerute, se duce apoi la comisia de anchetă şi le spune că n-are ce discuta cu dumnealor parlamentarii, mai şi primeşte un buchet de flori la plecare, iar apoi declară cu seninătate: „În modul cel mai sincer, pentru toate eco­nomiile pe care ­le-am făcut la acest minister în şase luni de zile, eu chiar mă aşteptam între ghilimele să mi se ridice o statuie.“

ZOOM

Valoarea banului şi valorile oamenilor

Un precedent (fictiv) există: bancnota de 1.000.000 de lire sterline a lui Mark Twain. Avea calitatea unui card de credit Black, posesorul ei putând să cumpere pe veresie orice şi oricât îşi dorea sufleţelul lui. Bancnota de 500 de euro de azi se află într-o postură aparent asemănătoare, numai că pe negativ. La Românica, circulă bine mersi, căci fără monedă de refugiu, românii se simt în primejdie. Odată ce-ai ieşit în Occident, însă, rămâi cu bancnota amiral în braţe. Pur şi simplu. Nimeni nu ţi-o primeşte, nu ţi-o schimbă, nu vrea s-o aibă. Nici magazinele, nici casele de schimb, nici băncile, oricât de mari şi reputate. O verifică, da, e ok, dar nu putem s-o primim. De ce? Păi, ce să facem cu ea? Clienţii noştri nu folosesc asemenea bancnote. Bine, dar o puteţi da băncii centrale! Ah, nu, dacă doriţi, mergeţi dvs. acolo… Se uită la tine ca şi cum le-ai cere ceva ilegal, părând să spună: dispari de-aici, până nu chemăm poliţia. A avea o bancnotă de 500 de euro este acolo ceva suspect din oficiu. Doar oamenii de condiţie îndoielnică şi turiştii din Est sunt în stare de chestii de-astea. La limită, se mai acceptă, ici-colo, bancnote de 100 de euro. În Finlanda, se aude, numerarul este aproape complet scos din circulaţie, plăţile se fac cu cardul practic oriunde. Şi, ca să vezi coincidenţă, aceleaşi ţări occidentale, în frunte cu aceeaşi Finlandă, primesc an de an cele mai bune scoruri în clasamentul corupţiei, în timp ce România se plasează, tot an de an, ultima din Europa.

Acum, şi offline

De când a intrat în parohia Cosmote, Zapp parcă a făcut implozie. Săptămâna trecută, site-ul lor a fost mai mult de 48 de ore în comă. Nu puteai să-ţi vezi mailul, necum să trimiţi vreun mesaj. Dacă sunai la serviciul clienţi, roboţelul te plimba aiurea de la tasta 1 la 7, după care aveai de ales între 8 şi 9 ca să te întorci de unde ai plecat (variantă: mesaj publicitar audio la întâmpinare, tasta 1 pentru română, iar publicitate, iar alegi limba ş.a.m.d). Toate e-mailurile trimise la acelaşi serviciu clienţi se întorceau ca nelivrate. Colaps. Sau metastază? A doua zi, pe căi ocolite, aflăm că administratorul de site a încercat să schimbe interfaţa, fără ştirea Zapp (!?!), şi a uitat să activeze butoanele! Mă rog, cam ridicolă scuza. După încă o zi, în fine, reintră în funcţiune: dacă dai clic pe un anumit buton, dar numai pe acela, te duce la o interfaţă mai veche, scoasă de la naftalină, de unde, în fine, intri pe mail…

MAILBOX

S.O.S. Bursierii ­Guvernului României

Un subiect sensibil, despre care Capital a scris în mai multe rânduri este acela al bursierilor statului român, aflaţi la studii în străinătate, legaţi prin contract de un guvern care uită să le trimită bani pentru a-şi plăti taxele şcolare, chiria şi mâncarea. Recent, Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a luat atitudine în favoarea studenţilor din programul Bursa Specială Guvernul României (BSGR), trimiţând o scrisoare deschisă pe adresa premierului Boc, în care, între altele, se spune:

Stimate Domnule Prim-Ministru Emil Boc,

Liga Studenţilor Români din Străinătate, organizaţie ce reprezintă drepturile şi interesele tinerilor români studenţi la universităţi de peste hotare, solicită prin prezenta iniţiativă rezolvarea problemelor din faza actuală de desfăşurare a programului Bursa Specială Guvernul României (BSGR).

De mai multe luni, petiţii şi scrisori au fost trimise de către beneficiari ai programului BSGR pentru a vă cere sprijinul în legătură cu numirea membrilor care să facă parte din Comisia BSGR. La rândul nostru, vă solicităm respectuos şi în mod oficial clarificarea cât mai rapidă a statutului acestei comisii prin numirea a încă cel puţin nouă membri. Astfel, se va putea alcătui o echipă formată din 12 membri (număr minim) capabilă să ia deciziile privitoare la cursul programului BSGR din acest an.

Menţionăm că, din datele pe care le avem, un număr de aproape 50 de tineri este pe punctul de a-şi întrerupe studiile la universităţile de prestigiu la care sunt înscrişi, întrucât activitatea lor academică nu a fost reevaluată şi nici supervizată de către Comisia BSGR. Această situaţie merită atenţia dumneavoastră, pentru că a oferi acestor tineri români şansa unui studiu doar parţial la universităţi pe măsura potenţialului lor este până la urmă un lucru regretabil şi contrar obiectivelor programului BSGR. Ne dorim astfel ca deciziile dumneavoastră legate de această problemă să fie luate în timp util, permiţând astfel colegilor noştri să îşi poată continua studiile ca şi până acum.

De asemenea, înţelegem tergiversările care apar odată cu separarea Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare – România de acest proiect. Ştim că iniţiativa de a continua gestionarea programului de burse revine în totalitate Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei, însă Centrul Naţional pentru Burse de Studiu în Străinătate (CNBSS) nu pare să fie în acest moment pregătit pentru acest pas. Dorim să ne exprimăm întreaga susţinere pentru programul BSGR, împreună cu speranţele noastre legate de continuarea acestor eforturi din partea Guvernului României.

OFSAID

HOCUS-POCUS Contrar uzanţelor impuse de corespondenţa dintre instituţiile statului, preşedintele comisiei Udrea s-a adresat nu Ministerului Finanţelor, ci unui director din cadrul ministerului. Adresa a fost concepută în atenţia doamnei Doina Ilie. Nu ea reprezintă Ministerul Finanţelor Publice din România, ci conducătorul instituţiei.
Ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, inventând un motiv ca să retragă de la comisia parlamentară, în mod formal (după ce acesta dispăruse deja cât se poate de informal) un document oficial prin care un director din minister afirma negru pe alb că modul în care Elena Udrea a cheltuit banii ministerului nu are bază legală. Vezi bine, toată corespondenţa Ministerului Finanţelor trece pe la domnul ministru, care o citeşte, o sortează, pune într-o cutiuţă roz tot ce-o priveşte pe Elena Udrea, apoi redactează cu grijă răspunsurile, care în proză, care în versuri, după caz. Domnule Pogea, de ce nu vă vedeţi dvs de finanţe, că şi-aşa abia le duceţi în spinare?

DURERE Încă o afacere din asta dubi­oasă de-a lui frate-meu şi poate nu mai candidez la prezidenţiale… Hă-hă! Hă-hă!
Domnul preşedinte Traian Băsescu, pradă emoţiei, la capătul unei teribile mărturisiri: „De duşmani te poţi apăra, dar e greu să te aperi de propriul tău frate.“ În context, domnul Băsescu admitea că nu-i deloc kosher ca fratele dumisale să facă o cooperativă cu diverşi actuali şi foşti oficiali din sistemul apărării naţionale, ca facă negoţ cu puşcoace şi petarde. Sigur că brandul Băsescu vinde şi cumpără mai  bine decât oricare altul, de la flote la terenuri şi piersici, dar, pentru numele lui Dumnezeu, cu alegerile ce facem?!