Din piaţă

CALIFORNIA DREAMLa o oră după ce l-a revocat pe ministrul Dan Nica, deschizând o criză politică ireparabilă, preşedintele Băsescu apărea live încins în hora Gaudeamus igitur, la deschiderea cursurilor Universităţii Tehnice din Cluj. Care avusese deja deschiderea cu trei zile înainte. ZOOM Nimic despre criza economică Această coaliţie este „o soluţie fără noimă şi fără şansă, cu două partide care îşi sapă reciproc groapa încă de pe vremea ­ruperii FSN-

CALIFORNIA DREAM
La o oră după ce l-a revocat pe ministrul Dan Nica, deschizând o criză politică ireparabilă, preşedintele Băsescu apărea live încins în hora Gaudeamus igitur, la deschiderea cursurilor Universităţii Tehnice din Cluj. Care avusese deja deschiderea cu trei zile înainte.

ZOOM

Nimic despre criza economică

Această coaliţie este „o soluţie fără noimă şi fără şansă, cu două partide care îşi sapă reciproc groapa încă de pe vremea ­ruperii FSN-ului şi care încă îşi mai ling ­rănile din istorica bătălie a lui Traian ­Băsescu împotriva „celor 322“. Motivele ca fiecare partener să-l suspecteze din oficiu pe celălalt de agendă ascunsă, trădare şi uzurparea puterii sunt aproape fără număr: alegerile din 2009, pentru care lupta se va da fără reguli, fără milă, fără prizonieri; micuţul şi rebelul PC, care este un casus belli la cheie; dosarele de la DNA, care vor fi reactivate la momentul potrivit; opoziţia din interiorul guvernării (patent PDL), care este singura şansă de supravieţuire a PSD; filosofia PDL, potrivit căreia orice alianţă este o mezalianţă; filosofia prezidenţială, potrivit căreia un aliat bun este un aliat mort; ciolanul guvernării ş.a.m.d. Această coaliţie contra naturii sugerează un soi de strategie disperată, atât din partea PDL, cât şi a PSD, de a pune la bătaie totul – imagine, electorat, doctrină, program, trecut, prezent şi viitor – cu nădejdea că îşi vor învinge decisiv adversarul istoric în inevitabilul turnir care urmează. Evident, nu puteau alege un moment mai prost ca să-şi tranşeze rivalitatea: vom avea un an de criză politică în mijlocul celei mai complexe crize economice pe care România a cunoscut-o.“ Este mai mult decât trist că lucrurile s-au petrecut întocmai acestor rânduri apărute în Capital în decembrie 2008: timp de aproape un an, în mijlocul celei mai crunte crize postbelice, românii au fost victimele unei lupte pentru putere în care orice alte interese, costuri, urgenţe au fost considerate prea mici, neglijabile. Şi turnirul, de fapt, abia urmează; ca să cităm un lider sindical, „iadul abia de aici începe“. Nu avem lista mutărilor viitoare, dar o avem pe aceea a crizelor, blocajelor şi derapajelor, ca şi inevitabile, ce vin: politică, guvernamentală, în administraţia locală, în stradă, în instituţii, în arhitectura constituţională. Altminteri, nimic despre criza economică. Decât că fundul gropii, şi el, abia urmează.

MAILBOX

Ai carte, ai parte?
Reacţii ale cititorilor la ar­ti­colul „Zeci de mii de economişti anual. Cine are nevoie de ei?“, publicat în Capital nr. 39 din 28 septembrie 2009.

Sunt economişti şi economişti. Ştiu câţiva economişti buni, cu facultatea facută în Ro­mânia. Eu cred că trebuie să fie mulţi ca să se aleagă câţiva de valoare. Chiar dacă majoritatea vor ajunge căpşunari, eu zic că merită. În fapt, aşa funcţionează lumea: avem vârfuri şi avem sacrificiul oamenilor cu capete pătrate. Aşa că nu descurajaţi. (Trimis de TC) • De acord. Sistemul de învăţământ românesc nu ia în calcul realitatea economică. Şi nu numai în privinţa ştiinţelor economice! Poate că pro­fesorii universitari ar trebui să fie forţaţi să muncească în sectorul economic, măcar un an din cinci, pentru a înţelege cum evoluează lumea reală. (Trimis de Ştefan B) • Legea cererii şi ofertei. Daca oferta de economişti creşte, preţul lor scade. Cu cât sunt mai mulţi absolvenţi, cu atât salariul lor va fi mai mic. (Trimis de TB) • Sistemul universitar = 0. Sunt absolventă a unei facultăţi de management. Am studiat filosofie, tipuri de suduri şi furnale, formule din chimie despre calitatea apei… Nici nu-mi mai aduc aminte numele cursurilor. La ce mi-au folosit toate astea? La absolut nimic. Nimic din ce am învăţat în facultate nu m-a ajutat la vreunul din locurile de muncă. Am lucrat doi ani într-o bancă, iar acum sunt la o multinaţională. (Trimis de Ştef) • Părere. Mulţi economişti nu găsesc de lucru pentru că băncile sunt pline de ingineri şi persoane fără studii superioare. La domeniul economic se pricepe toată lumea. Am văzut analişti financiari care erau la bază ingineri. Nu am întâlnit însă judecător să aibă pregătire de inginer sau medic, nici medic cu pregătire de inginer constructor. (Trimis de Dan) • In­ginerii ăia nu-s aleşi degeaba. În Europa Occidentală (în principal, în UK şi Franţa), în poziţii înalte de banking, nu ai ce căuta fără background de inginerie sau informatică. ­Am făcut finanţe-bănci 4 ani, am lucrat în domeniu 3 şi am făcut un master pe finanţe în străinătate, unde aveam colegi ingineri ce nu auziseră în viaţa lor de CAPM sau Fama-­French, dar le-au înţeles mult mai repede ca alţi studenţi cu background economic. Concluzie: inginerii şi alţii ca ei sunt aleşi pentru capacitatea lor de a învăţa repede, spiritul de observaţie, gândirea critică şi aptitudinea de a traduce orice problemă într-una matematică, computerizată, în care se ştie clar care sunt variabilele şi ce trebuie optimizat în final. Mergeţi pe site-urile marilor bănci europene şi veţi vedea ce profil caută pentru joburile mai interesante. (Trimis de un cititor)

OFSAID

CARAGIALESC Obiectivul principal al Guvernului este politica în raport cu cetăţeanul.
Emil Boc, din nou premier, cu o afirmaţie tipică: concisă, clară, răspicată şi fără conţinut.

ABURELI Vom sprijini IMM-urile. Vom acorda importante sume de bani pentru investiţii şi infrastructură. 50 de milioane de lei vor fi alocate pentru infrastructură în transport, 40 de milioane de lei se vor duce în şcoli.
Unde sunt cele 10 miliarde de euro de-anţărţ?! Dacă până şi Emil Boc, căruia nu i s-au aburit vreodată ochelarii de câte zerouri a scos pe gură, a ajuns să vorbească în cifre atât de modeste, vă puteţi imagina cât de groasă e treaba la Finanţe şi ce ne aşteaptă de-acum încolo. Pardon, după alegeri.

SPLEEN Românii plecaţi din ţară reprezintă partea cea mai dinamică a naţiunii.
Cheia maximei de mai sus este trecutul marinăresc al preşedintelui Băsescu: partea mai bleagă, inertă a naţiunii rămâne pe uscat, iar cu cât cineva este mai realizat, ocupă poziţii mai înalte în propria-i ţară, cu atât mai mult se dovedeşte a fi o piatră de moară de gâtul propriei naţiuni. Murphy. Româneşte: marfă.

REVERIE Singura formulă la care ne dăm concursul e cea a unui guvern de tehnicieni, în frunte cu un independent agreat ca atare de toate partidele.
Crin Antonescu, candidat prezidenţial, dând un motiv pentru care multă lume îl taxează de naiv şi lipsit de şanse în scrutinul din noiembrie.