Din piaţă

De-acum ştim. Avem o problemă? Mai sunt doar 7 milioane de lei în rezerva Guvernului, şi oierii cer vehement subvenţiile? Mergem la Cotroceni că ne dă domnul Băsescu. De unde? De unde nu poate nimeni altcineva. Să te joci de-a preşedintele fără Parlament e deja banal. Fără Parlament şi fără Guvern, iată o performanţă. E pentru nivelul următor. Secretul: provoci destinul. Cum? Ei, cum?! Nu laşi să treacă săptămâna fără să mângâi o blană de miel. ZOOM Ce curge di

De-acum ştim. Avem o problemă? Mai sunt doar 7 milioane de lei în rezerva Guvernului, şi oierii cer vehement subvenţiile? Mergem la Cotroceni că ne dă domnul Băsescu. De unde? De unde nu poate nimeni altcineva. Să te joci de-a preşedintele fără Parlament e deja banal. Fără Parlament şi fără Guvern, iată o performanţă. E pentru nivelul următor. Secretul: provoci destinul. Cum? Ei, cum?! Nu laşi să treacă săptămâna fără să mângâi o blană de miel.

ZOOM

Ce curge dintr-un ministeriabil bine stors

Şi ambrozie. Două zile pline de audieri la comisiile parlamentare care avizează miniştrii aleşi de premierul desemnat Croitoru. Cu două excepţii (Aurescu şi Blaga), au fost respinşi pe linie. Prestaţiile lor, de la sublim la ridicol. Iată-i pe cei mai performanţi în materie.

Gheorghe Pogea (candidat M. Finanţelor): Din cei patru ani s-au scurs doar zece luni, şi logica spune să continuăm ceea ce am început. (…) Deficitul bugetar a devenit un factor de risc şi aş vrea să spun asta indiferent dacă voi fi sau nu ministru. (…) O întrerupere a acordului (cu FMI – n.n.) ar periclita foarte serios prima de risc percepută pentru România. Am dat astăzi un credit de 2,7 miliarde d-lui Bazac (demisionat de o lună – n.n.), pentru a avea bani de medicamente. (După verdictul comisiei:) N-aş fi crezut că politica o să învingă competenţele. Trăiască Politica!

Mihai Şeitan (candidat M. Muncii). Mie mi-e frică chiar de încetarea de plăţi. (…) Trebuie să beneficieze mai puţine persoane de asistenţă, nu să meargă cu Mercedesurile la cantinta socială. (…) Ăştia 15 ani au arătat că sistemul cu alocaţiile pentru copii nu a funcţionat.

Adrian Rădulescu (candidat M. Agriculturii): Dacă voi avea şansa de a primi votul dumneavoastră, veţi fi mândri că l-aţi dat. (…)Să ştiţi că nu există nicăieri în lume o şcoală de miniştri. (…) Pentru mine, esenţiale sunt fermele mici, mijlocii şi mari. (…) Prefer să mănânc un produs modificat genetic decât un porumb clasic infestat. (După votul comisiei:) Am fost trădat de prieteni, dar nu mă dau învins. Am ambiţie, de data asta m-am ambiţionat şi nu mă las. (…) Nu au fost corecţi faţă de o relaţie interumană. (…) Ei spun că Băsescu e dictator, dar nu numai el e dictator, toate partidele sunt de dictatură. Din acest moment, sunt fan Traian Băsescu. Mă duc repede la minister, să pun la punct legislaţia!

Emiluţ gâscarul

Eternul premier interimar Emil Boc a măr­turisit la un post tv cum s-a deprins dumnea­lui, încă din copilărie, să lucreze pe prin­ci­piul responsabilităţii: având grijă de gâşte şi alte animale de ogradă. Fiind cel mai mic dintre cei cinci fraţi, era responsabil cu mâ­na­tul gâştelor la imaş şi retur: „Le du­ceam la apă şi mă deranjau că treceau râul şi intrau pe iarba oamenilor. Aceştia mă re­cla­mau la părinţi, iar ei mă întrebau: Unde ai fost, Emile?“ Ce om, ce caracter! Şi ce prim-ministru o să pierdem, într-o bună zi!…

MAILBOX

Încă 20 de ani?

Reacţii ale cititorilor la articolul „România după 20 de ani”, apărut în Capital nr. 43 din 26 octombrie 2009

Cât nu este prea târziu. Timpul pune totul la locul lui, dar nu repară nimic, iar uneori este prea târziu. Am vrut revoluţie şi am avut (revoluţie înseamnă mai bine, şi nu a fost; asta înseamnă că nu a fost revoluţie). Am vrut preşedinte jucător şi am avut. În cinci ani, nu a reuşit nimic. Poate, dacă ar fi avut caracter, îşi dădea demisia, fiind incapabil să conducă ţara. (Emil Constantinescu s-a recunoscut învins de structuri; poate că asta înseamnă curajul de a-ţi recunoaşte incapacitatea sau chiar demnitate). De cinci ani, aflăm zilnic faptul ca „ceilalţi“ sunt răi, corupţi, infami; asta poate însemna laşitate, dar şi ceva mult mai pervers: dorinţa de putere. Puterea, în democraţie, înseamnă să decizi în numele celorlalţi şi pentru binele celorlalţi. Dacă analizăm evenimentele ultimilor cinci ani, putem spune că am avut democraţie? Suntem mândri de cei care ne reprezintă în ţară şi aiurea? Concret, ce i-a lipsit Băsescului să facă ceva bun pentru ţară ? A avut un guvern DA, majoritar în Parlament, ar fi putut trece o mulţime de legi care să restructureze statul. A trecut? Nu, el vroia să distrugă un partener de guvernare, PNL, era mai important decât să facă ceva bun. A avut un alt guvern, mai puternic, cu care putea să schimbe tot ce vroia în ţara asta, prin legi coerente. A schimbat? Nu, el vroia să distrugă un alt partener, PSD, era mai important pentru el decât să facă ceva bun. Acum, ce vrea? Să ducă PDL-ul la majoritate în Parlament şi abia apoi să se apuce de treabă? Cine garantează că, după ce va avea 51%, nu va dori 75% etc. etc., fără să facă ceva bun pentru ţară? Cât de greu este să chemi un adversar la discuţii sincere, pentru binele ţării? Este un compromis prea mare? Un adevărat preşedinte este capabil să facă compromisuri foarte mari pentru ţară, chiar să încalce puţin Constituţia, dacă asta duce ţara înainte. Acest preşedinte nu poate, dar încearcă să ne convingă că de acum înainte va fi un alt preşedinte. Ce garanţii avem, după ce am văzut ce a făcut timp de cinci ani ? Timpul pune totul la locul lui, dar de multe ori este prea târziu. Noi am luat-o de la capăt de multe ori în istorie. Chiar dacă timpul ne-a dat dreptate, pentru mulţi însă a fost prea târziu. Credeţi că mai avem timp să aşteptăm încă 20 de ani? (Trimis de Tristan Tzara)

Chiar aşa. Timpul le pune pe toate la locul lor. În cazul României, ăsta e locul nostru, la coada clasamentului, iar timpul nu face decât să ne conducă încet şi sigur acolo. Pentru unii, locul nostru e în frunte, calificaţi la mondiale, trecuţi de grupe, undeva prin sferturile de finală. Dar, din păcate, norocul chior se găseşte în cantităţi limitate. (Trimis de r2)

OFSAID

SEXISM Mircea Geoană nu a câştigat nici măcar competiţiile cu femeile din familia sa, Soţia şi Soacra.
Blogeriţa Elena Udrea, între două ministere şi-o comisie, îşi găseşte timp să satisfacă o comandă de anticampanie electorală. Altminteri, nimeni nu-i perfect. Dar dacă defectele dlui Geoană ar merge până la a-i răspunde blondei doamne în aceeaşi cheie, asta se va chema necuviinţă?

IMPOSTURĂ Noi suntem urmaşii lui Traian. Ai lui Traian Băsescu!
Tot ministresa Udrea, în pană de metafore, şochează naţiunea cu o afirmaţie enormă. Să nu ştie doamna ministru că, potrivit tuturor izvoarelor istorice şi feelingului ancestral, poporul român se trage din Decebal Traian Remeş?!

MUNCHAUSEN Geoană are cele mai mari contacte cu liderii acestei lumi! Nu mai am nevoie să mă duc să-mi fac fotografii cu mai marii lumii. Am destule acasă. Nu mai am unde să le pun!
Geoană despre Geoană. Te lasă mască… Într-o privinţă, s-ar putea ca Elena Udrea să aibă niţică dreptate: parcă prea e frustrat prezidenţiabilul.

AMNEZIE Vă rog să îmi spuneţi un scandal care a pornit de la mine pentru că am jignit un om politic degeaba.
O ultimă tentativă nereuşită de recuperare a identităţii, semnată de preşedintele Băsescu. Care are întotdeauna dreptate. Desigur, dacă „a jigni degeaba“ nu înseamnă şi a acuza fără a produce dovezi. Şi dacă ne limităm la oameni politici. Şi uităm de ziarişti. De judecători. De alte bresle. De oameni de rând care i-au tăiat calea. De un numeros public.