L-am distrus! L-am umilit! Bine i-am făcut! Trebuie să înţeleagă că, dacă vrea să rămână în Oltenia, să-şi schimbe comportamentul!“ Primarul Craiovei, Antonie Solomon, inundat de satisfacţia de a-i fi refuzat poetului-viticultor Mircea Dinescu dreptul să vorbească la mitingul electoral al prezidenţiabilului Traian Băsescu.

ZOOM

Porcina gripa 2

Să recapitulăm. L-au acuzat pe dr. Streinu-Cercel, şeful din umbră a ceea ce a mai rămas din Ministerul Sănătăţii sub guvernul zombie Boc ½, că panichează populaţia cu pandemia şi l-au ruşinat până la demisie pentru a fi inventat apocalipse. Au convocat CSAT, care a decis, cu competenţa-i irefutabilă, că gripa e sub control. Au numărat mărunţişul din vistierie şi au decis că nu e cazul să importe doze de vaccin, că populaţia poate să mai aştepte şi că dacă vaccinul românesc e pe stoc, deşi cu testarea neisprăvită, e ca şi cum poporul ar fi deja vaccinat. A doua zi, l-au trimis pe dl Boc să ne promită că se vor importa totuşi 500.000 de doze şi că dublează planul de producţie la vaccinul autohton. Acum, update-ul. După alte câteva zile, acelaşi Boc vine să ne spună că nu se mai importă vaccin, decât dacă producătorul dă garanţii absolute privind efectele secundare. Argumentul: uite că Polonia a refuzat să importe vaccinul. Evident, pentru ridicol nu există limite, cum nici pentru iresponsabilitate. Nu contează amănuntul că polonezii nu s-au înţeles cu producătorul pe termeni contractuali, nu pe alte detalii. Nu contează nici că nu există producător de medicamente care să-ţi dea garanţii absolute; trebuie doar să citeşti un prospect oarecare de produs ca să vezi în ce termeni se poate pune problema. Nu contează nici că pandemia se întinde, şcolile se închid, personalul medical cade bolnav la datorie etc. Tot ce contează este să tragi de timp până ce vaccinul românesc devine utilizabil, whatever the cost. Căci banii s-au topit de mult şi nu mai ştim pe unde să scoatem cămaşa. Dacă haosul economic şi administrativ (curând, şi social), n-a fost motiv suficient să-l lase, pentru numele lui Dumnezeu, la vatră pe acest premier cum, din fericire, se naşte doar o dată într-un mileniu, povestea asta cu pandemia ar trebui să fie Motivul. Şi, între timp, daţi-i domnului Boc înapoi jucărica aceea cu pensiile nesimţite, ca să aibă o ocupaţie.

De referendum

„Hai cu toţi, cu mic, cu mare/ Pă 22, la votare,/ Să mai ste-acasă din ei,/ Să le-arătăm că să poate,/ C-ar mere tăt ca pă roate/ Şi dacă-s mai puţinei(…)/ Politica-i încurcată/ Şi ce să sfădesc, măi tată,/ De nu poţi să-i mai asculţi,/ O leje bună să vie/ Tre’ să treac-o veşnicie/ Păntru că-s prea mulţi(…)“. Rapsodul de serviciu: Sandu Pop, a.k.a. Văru’ Săndel, într-un clip difuzat pe TV. În finalul filmuleţului, Văru’ Săndel aruncă în şanţ unul dintre cele două pneuri pe care le purta pe umeri, cu replica „Una-i dejaba, rămânem cu o cameră…“. Ei, acum poporul ştie ce are de făcut, poporul e pregătit de referendum.

MAILBOX

Teorii monetare

Reacţii ale cititorilor la articolul „Să ni se dea bani ieftini!“ publicat în Capital nr. 45 din 9 noiembrie 2009.

Faliment. Treaba asta cu masa monetară vs produsele + serviciile din piaţă nu prea mai este de actualitate. Pentru ca în piaţă sunt aduse atât produse, cât şi masă monetară din afară. De aici marea problemă: avem un curs valutar, chipurile stabil la 4,3, dar din rezerva BNR se evaporă lunar zeci sau sute de milioane de euro pentru a-l apăra. Rezerva valutară pare stabilă, dar avem contractate împrumuturi la FMI. Dacă scădem banii intraţi de la FMI, o să ajungem la o concluzie simplă: statul român este falimentar. (Trimis de John)

Gazul ideal. O variantă ar fi să plăteşti cu două ouă un bilet de tramvai. La teorii moderniste sau retrograde nu ne întrece nimeni. Ce să zic – hai acum să ne temem de inflaţie şi să intrăm în incapacitate de plată! Chiar nu realizaţi că teoria cu valoarea bunurilor şi serviciilor şi masa monetară e doar o teorie? Vreţi inflaţie zero? Ce, credeţi că aici e vorba de gazul ideal? Asta să fie soluţia, să sugrumăm creditarea economiei, şi nu să-i obligăm pe „pricepuţii“ de la Finanţe să-şi găsească banii pe unde trebuie?! (Trimis de Mihai)

Soluţia finală. Dacă prin intermediul banilor ni se bagă sărăcia în casă, iar alţii îşi bagă bogăţia în vile, propun introducerea trocului în toată economia românească. Bogaţii să stea pe maldărul de bani, iar săracii pe grămada de produse. Kilogramul de cartofi costă 1,5 lei, iar un televizor mai scăpătat, 700 de lei. Dubiţa de la magazinul de electronice îţi va livra televizorul acasă şi se va întoarce la magazin cu 466 Kg de cartofi. Dacă dai la schimb nuci de cocos, mai mult de un sac de nuci nu face televizorul. Dacă politicile monetare şi alte furăciuni savante aruncă greul crizei numai pe cei care muncesc, atunci fiecare să-şi valorifice rodul muncii fără intermedierea banilor. BNR poate să şmecherească moneda cât vrea, dar dacă ai produs ceva, vei avea de toate. Dacă ai delapidat până te-a luat gaia, vei behăi de foame. Este o măsură medievală, dar România tinde oricum spre vremurile alea. Dacă eşti fotomodelă, te vei putea duce lejer la praşilă, fiindcă n-o să arunce nimeni jumătate de sac de ceapă doar ca să te vadă. Dacă eşti hair-stylist, vei putea tunde lejer oi. Asta dacă ciobanul nu te va considera supercalificat şi nu te va angaja ca să nu-i bulversezi ciobanii ucenici. Aşa vor dispărea meseriile total neproductive şi mâncătoare de bani nemunciţi. Dacă BNR-ul va vrea iar să controleze toată vrăjitoria, va trebui să plece cu toţii la munca câmpului şi la şaibă, pentru a produce mai mult decât toată muncitorimea ţării. Şi o să auzim: BNR a aruncat pe piaţă cantităţi impresionante de păstârnac pentru a salva trocul cu cartofi. Sau: guvernatorul a mărit rezerva naţională de telemea pentru a putea fi legalizată prostituţia. (Trimis de Tzuc)

OFSAID

IEFTIN Cinstit, mie îmi este frică de alegeri anticipate. Pentru alegerile de acum un an, am făcut o investiţie personală de peste 30.000 de euro.
Senatorul Ioan Ghişe, încercând să spună că, dacă faci rost de suma cu pricina, aproape că ai rezolvat campania pentru un loc în Parlament.

SEGMENTARE Eu aş rezuma aşa: cine votează cu Băsescu? Alcoolicii, ţiganii, pros­tituatele.
Ludovic Orban, lider de partid, peste măsură de prezumţios. Dar pe oamenii ăia i-o fi întrebat, le-a cerut părerea?!

LĂPUŞNEANU Azi vin şi vă spun că, deşi nu mi-a plăcut, mai vreau o dată. Mai vreau un mandat!
Preşedintele-candidat Traian Băsescu, explicând mulţimii că o vrea, deşi n-a avut bucurie la prima încercare. Ei, acum, dacă ne mai vrea o dată, ce putem face? Mai stăm o tură.

SOCOTELI În timpul mandatului meu, suprafaţa României a crescut cu 9.600 de metri pătraţi. Am luat o Românie mai mică de la Ion Iliescu şi las o Românie mai mare.
Tot dl Băsescu, demonstrând că mai uşor ţii minte mărimea suprafeţelor în metri pătraţi decât în ki­lo­metri pătraţi şi confundând teritoriul ţării cu o crescătorie de guvizi. Restul e corect: l-a întrecut pe Ion Iliescu.

REGRET Şi mâine aş face un guvern cu PNL. Dar refuzul cel mai dur l-am primit de la PNL.
Premierul desemnat Liviu Negoiţă, eşuat pe un guvern Boc III (sau Boc-fă­ră-Boc II), pentru că majoritatea conjuncturală din Parlament nu s-a lăsat nicicum, suspinând după prima iubire, pe numele ei PNL. Păi, ar putea să încerce faimosul descântec: „Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau o dată!“