Dani şi Andruşca. Nu este o nouă emisiune tv de matineu (gen „Răzvan şi Dani“), ci noua interfaţă de comunicare a Ministerului Finanţelor: Dan Bittman şi Andrei Gheorghe. Ei nu vor putea în veci să comunice contribuabililor ceva cu sens despre fi­nan­ţele publice. Cu glume îndoielnice aruncate în mijlocul unei dezbateri extrem de serioase (despre buget, acum) ne-am obişnuit. Déjà vu. Dar e semn rău: şi în acest an vom avea parte de show-uri în loc de politici, după reţeta mult mai talentatei Elena Udrea.

ZOOM

Taxa, ediţie revăzută şi adăugită

Probabila instituire a aşa-numitei taxe fast-food a creat deja multă emoţie şi mai multe discuţii, dar şi o efervescenţă de iniţiative populare care nu doresc altceva decât să contribuie la extinderea şi optimizarea bazei de colectare a taxei. Aşadar, s-a propus să mai fie taxate ca nesănătoase: carnea de porc, sexul neprotejat, ciorba de burtă, prostia, televizorul, internetul, soacrele, demagogii, avalanşele, brânza mucegăită, aerul din Capitală, poliţiştii şi miniştrii de finanţe.

Bune şi rele

Pornind de la analiza a 200 de profesii, pe baza unor criterii simple precum câştigul salarial, mediul de lucru, gradul de stres, solicitarea fizică şi perspectivele de angajare, revista americană Forbes a alcătuit un top al celor mai bune meserii pentru angajaţii din Statele Unite. În ordinea ierarhiei finale, acestea sunt: actuar (statistician care estimează riscul în domenii precum cel al asigurărilor), inginer IT specializat în software, analist de sisteme de computere, biolog, istoriograf, matematician, asistent juridic, statistician (care interpretează datele unor cercetări şi experimente), contabil şi dentist. În clasamentul realizat din perspectivă
opusă, al celor mai nedorite ocupaţii, ierarhia este următoarea: mecanic de întreţinere la reţelele de transport şi distribuţie a produselor petroliere, ţapinar, metalurgist, îngrijitor de animale la fermă, sudor, gunoier, şofer de taxi, muncitor în construcţii, cititor de contoare şi curier poştal. Probabil că nu surprinde pe nimeni faptul că profesiile cel mai bine plătite, mai ofertante şi mai preţuite în America sunt cele legate de tehnologiile avansate, de servicii şi de domeniul ştiinţei şi cercetării-dezvoltării. În România, cele din ultima categorie sunt socotite mai curând inferioare din punctul de vedere al remunerării şi al statutului social. Tot în contrast cu standardele unei economii de piaţă dezvoltate este şi faptul că acele profesii socotite în SUA de nedorit cunosc în România o cerere în creştere. Asta, dacă facem abstracţie de ocupaţiile cu adevărat bănoase, sigure şi respectate, precum cele de parlamentar, funcţionar într-o instituţie publică, portar la administraţia financiară sau magistrat pensionar.

MAILBOX

La vale, fără frâne

Reacţii ale cititorilor la articolul „Aiuritorul buget al guvernului Boc“ publicat în Capital nr. 1 din 11 ianuarie 2010.

Şi populaţia are vina ei. Au trecut de la o extremă la alta. De la un trai relativ normal la împrumuturi excesive, la maşini de fiţe, haine de firmă, concedii de fiţe; pe scurt, un stil de viaţă exuberant, pe care nu şi-l permiteau. De fapt, au vrut să-i copieze pe americani. Din păcate, noua generaţie este profund afectată de toate aceste schimbări, şi mentalităţile ei sunt influenţate în sens negativ. Toată lumea s-a văzut îmbogăţită şi trăind bine din speculă de tot felul, în special în imobiliare. Nebunia imobiliară a pus capac şi a înghiţit multe miliarde de euro, care acum stau blocate, agravând lipsa de finanţare. Măcar e bine că s-a terminat. Lipsesc măsurile urgente, pe care trebuia să le ia statul; Comisia Europeană a spus, corect, că se îndoieşte de capacitatea Guvernului român de a reduce cheltuielile. Şi Vosganian, în perioada guvernării anterioare, la fel a făcut cu bugetul, doar că el a putut să reducă cheltuielile din pix, fiindcă în realitate nu au scăzut. Toţi şmecherii cu maşini scumpe vor ajunge la un grad de îndatorare încât nu vor şti ce să mai facă. Va urma executarea de către bănci a creanţelor de la restanţierii care nu mai au capacitate de rambursare a datoriilor, chiar dacă asta înseamnă să-i scoată în stradă. Oamenii se vor cerne. (Trimis de un oarecare)

Despre români. Să nu-i dai românului cât poate duce – zice o veche zicală. Foarte adevărat! (Trimis de Milan)

Boală ciudată. Ceea ce se numeşte eufemistic „economic growth“ este efectul infuziilor de capital forţate în economiile ţărilor industrializate, care au lăsat trezoreriile goale sau au generat tone de hârtie monetară fără nicio valoare. Efectele „injecţiei forţate de capital“ încep să se termine, şi starea pacientului se deteriorează rapid. De remarcat că în România efectele evenimentelor globale ajung cu o întârziere de cel puţin şase luni. 2010 este anul în care economia României o ia la vale fără frâne. Cu puţin noroc, probabil că se va izbi de primul copac în 2011, poate chiar mai repede. Cât despre revenire economică, dacă o grămadă de analişti şi politicieni internaţionali bâjbâie şi fac predicţii contradictorii, pentru că nu au nici cea mai mică idee când se vor rezolva lucrurile, întrebarea mea este: cum poate dl Boc să genereze predicţii bugetare realiste, mai ales în România şi mai ales în situaţia în care se afla economia naţională. Singura explicaţie este aceea că dl Boc are un fir direct cu Bunul Dumnezeu. Mă bucur pentru el. (Trimis de north of 60)

OFSAID

RĂGAZ Vestea bună constă în faptul că în 2010, 2011 şi o parte din 2012 nu avem campanie electorală.
Vestea bună pe care putea să ne-o dea premierul Boc ar fi fost să promită că va renunţa la fumigenele şi farsele cu care ne-a încântat în campania electorală care durat tot anul 2009 şi ne-a costat, între altele, încă un an de criză.

ANXIETATE Dar noi, ungurii, noi unde suntem?!
Senatorului Gyorgy Frunda, neliniştit că nu se regăseşte în proiectul de buget pe 2010, i-a răs­puns colegul Theodor Meleşcanu: „La guvernare!“

ORACOL Ideea unei taxe pe averile mari este vehiculată şi poate viitorul proiect privind taxarea va include şi un capitol privind impozitarea averilor mari.
Ministrul Vlădescu vede prin ceaţa timpului (viitor) cum un nou impozit se iţeşte în minţile poporului contribuabil, care într-o bună zi va veni la uşa Guvernului să ceară într-un glas instituirea Taxei Robin Hood sau, în fine, Toma Alimoş.

ALGEBRĂ Municipalitatea a acceptat să suporte creşterea preţului gigacaloriei, preţul pentru consum urmând să nu se modifice.
Doctorul Oprescu, de când este primarul general al Capitalei, şi-a adus aminte că a învăţat cândva că minus cu minus ne dau plus: iei 100 de milioane de lei din banii publici, acoperi cu suma asta creşterea de preţ de 8,3%, iar pentru chestia asta bucureştenii trebuie să se simtă extrem de fericiţi.

MEMORABILĂ Democraţii transformă America într-o dictatură socialistă.
Ion Mihai Pacepa, expert în dictaturi şi dizident prin vocaţie.