Iată-ne din nou în catalogul TUI!

Şapte zile pe urmele lui Dracula, 529 de euro. Şapte zile la Mamaia, tot atât. Probabil, pentru că turiştii germani au şanse reale să plece cam cu aceleaşi impresii. Ei, şi dacă îi dezamăgim, cum s-a mai întâmplat, iar va trebui să lăsăm să treacă o generaţie, să mai uite lumea…

ZOOM

Bani albi, la vedere

În politică este vorba despre bani mai mult decât despre orice altceva. Un adevăr de re­­gulă neconvenabil, care însă se verifică in­­clusiv din listele de cheltuieli (oficiale) ale can­didaţilor din abia trecuta campanie pentru scru­tinul prezidenţial. Rezultatul final al alege­rilor se reflectă fidel în topul cheltuielilor de campanie: Traian Băsescu, locul I cu coroniţă, 15 milioane de lei; Mircea Geoană, locul al II-lea, 12,5 milioane de lei; Crin Antonescu, locul al III-lea, 10,7 milioane de lei. Alte rezultate: Sorin Oprescu, menţiune, 5,3 milioane de lei; Kelemen Hunor (700.000 lei), Vadim (180.000 lei), Remus Cernea (15.775 lei) etc. Ultimul pe listă, Gigi Becali, zero!

Mai interesant este însă modul cum şi-au ales mijloacele de comunicare cu publicul. Câş­tigătorul compeţiei a mizat în principal pe publicitatea în presa scrisă, la TV şi la radio. Geoană şi Antonescu au cheltuit mai mult pe tipărituri şi materiale promoţionale, ultimul alo­când pentru publicitate doar 10% din bu­get. Oprescu însă a jucat intens pe panotaj şi nu a raportat deloc cheltuieli pe deplasări în teritoriu, deşi a avut câteva. Care nici nu se com­pară cu mitingurile şi turneele celor trei con­tracandidaţi clasaţi deasupra lui. Numai că aceste costuri, ca şi multe altele, au fost vârâte sub diverse preşuri de partid, de firmă etc. Relevante totuşi în anumite privinţe, bu­­ge­­te­le oficiale sunt de cel puţin 50 de ori mai mici decât cele estimate de diverşi actori neutri ai scenei publice ori decât cifrele pe care şi le‑au imputat părţile combatante în campanie şi după.

Motive de insomnie

Aproape jumătate (47%) din bucureşteni sunt de părere că primarii de sector nu-şi în­deplinesc promisiunile făcute în campania electorală, în timp ce aproximativ o treime (35%) găsesc că există o concordanţă între vorbele şi faptele primarilor, potrivit unui sondaj realizat de Avangarde. Parlamentarii aleşi în colegiile din Capitală au o imagine încă şi mai proastă, scorul lor fiind de 60%.

Cele mai multe nemulţumiri ale bucu­reş­tenilor pri­vesc siguranţa cetăţeanului (22%), lipsa lo­curilor de parcare (20%) şi traficul rutier (17%), în timp ce satisfacţiile lor se referă la ilu­mi­natul stradal (21%), transportul public (17%) şi alimentarea cu apă (12%).

62% din bu­cu­reş­teni au perceput o creştere a infracţio­nalităţii în 2009 faţă de 2008. Hoţiile şi tâlhăriile constituie primul motiv de nelinişte pentru 47% din cetăţeni, urmat de bandele de cartier (11%), iar 68% sunt de acord cu instalarea unui sistem de monitorizare stradală.

MAILBOX

Un fel de motor

Reacţii ale cititorilor la articolul „Băncile n-au de gând să dea credite nici când piaţa bălteşte de lei“, publicat în Capital nr. 3 din 25 ianuarie 2010.

Ce-i poate convinge pe bancheri să scadă dobânzile? Răspuns: piaţa. Dar pe piaţă, persoana fizică şi cea juridică sunt concurate de stat, care împrumută în condiţii foarte avantajoase pentru bănci. Cred că o să dăm faliment cu toţii în felul asta. La început, mi-a crescut dobânda  de la 5% la 10% şi mi s-a motivat prin creşterea indicelui EURIBOR (la sfârşitul lui 2008, credit ipotecar, în euro). Mai târziu, după cum ştiţi, EURIBOR a scăzut, ulterior a scăzut şi dobânda de referinţă, dar degeaba. În contract, este ceva foarte ambiguu: dobânda se reglează după EURIBOR şi dobânda de referinţă a băncii, cu care cred că banca face ce doreşte. Partea revoltătoare: statul permite băncilor încheierea unor astfel de contracte, în care ele au posibilitatea să te ţină pe maximum la dobânzi, indiferent de variaţia indicilor economici. Contractul l-am citit, dar dedesubturile nu le-am văzut. Era mai înţelept să apelez de la început la un economist sau jurist, dar băncile nu prea dau contractele persoanelor fizice pentru consultare. Mai simplu ar fi ca legile să nu permită: acte adiţionale la contract care dau totul peste cap şi încurcă iţele. În acest fel, n-ar mai fi nici aşa de mulţi rău-platnici. (Trimis de nenea)

Ratingul este cheia. Dacă EURIBOR ar fi un motor, să zicem, România ar fi axul cardanic, iar între ele s-ar afla o cutie de viteze, în cazul nostru: agenţiile de rating. Degeaba „iese“ nu­mărul de rotaţii (dobânzile) din motor, că noi, românii, preluăm dobânzile (majorate) con­si­derate corespunzătoare ţării noastre potrivit ratingului. Şi odată ce băncile iau bani la dobânzi mai mari, le vor da mai mai departe cu şi mai mari. (Trimis de Vincent)

Simplu: nu vă împrumutaţi! Băncile reportează pierderile cauzate de actualele pierderi generate de creditele neperformante (de genul creditului cu buletinul şi alte asemenea produ­se) pe clienţii viabili care mai rezistă, pentru a-şi recupera pierderile cât de rapid posibil. Adi­că, aceia care au fost chibzuiţi şi au luat cre­dite având o acoperire trebuie să plătească şi pagubele făcute de ceilalţi. Băncile nu vor spune asta în mod clar, iar situaţia statului es­te o mană cerească pentru ele: nu îşi mai bat capul cu mii de clienţi când au unul mare şi gras, pe care îl pot jumuli. Statul a devenit un rău foarte mare, prin prisma incapacităţii sale de a se reforma, fiindcă politicienii sunt atât de sensibili la acţiunile sindicatelor şi ale funcţionarilor. E foarte simplu: nu vă mai împrumutaţi. (Trimis de un oarecare)

OFSAID

IRONIE Mi se rupe sufletul când văd pe ce drumuri merg cu maşina.
Un şofer. Şoferul lui Radu Berceanu, ministrul transporturilor.

CONNAISSEUR Este încă pe biroul meu, la promulgare. Dar încă mă uit la cifre. Nu sunt foarte satisfăcut uitându-mă la cifre, sincer vorbind.
Traian Băsescu, despre buget, într-o conversaţie cu delegaţia FMI. Care a oftat, a lăcrimat şi a înţeles.

CALVAR Nu am voturi în plen pentru că trebuie să merg la televiziuni, să particip la emisiuni. Or, nu pot şi să votez, şi să fiu la televizor, în acelaşi timp! Nu e vorba de prezenţă, eu vin de dimineaţă, dar apoi plec la biroul permanent al grupului, pregătesc discursul de la televizor, apoi trebuie să plec pe la ora nouă înspre Casa Presei sau înspre Băneasa. Pentru că, pe la zece, încep emisiunile.
Senatorul Ioan Ghişe, un campion al absenteismului parlamentar.

PANTEON Adrian Năstase? Un Cezar. Ine­vi­tabil! Mircea Geoană? Brutus. Ion Iliescu? Moise. Miron Mitrea? Un rinocer. Atacă direct şi are cornul ascuţit. Eu mai am şi‑acum cicatrici de la înfruntările din 2005.
Deputatul Victor Ponta, făcând apelul de seară al colegilor de partid.

FALS Ne asigurăm că banii europeni nu vor sta la poarta României.
Emil Boc, premier, cu patru zile înainte ca 100 de organizaţii neguvernamentale să-l atenţioneze că 1.400 de proiecte stau aprobate şi necontractate de zece luni, din cauza ineficienţei administraţiei publice şi, în particular, a autorităţilor de management.