Catedrala Mântuirii Neamului va costa 400 de milioane de euro (jumătate din buget fiind alocat pentru finisaje, fresce şi odoare), va avea 120 metri înălţime, va fi de cinci ori mai încăpătoare decât actuala catedrală patriarhală, putând primi 5.000 de credincioşi, şi va fi gata în 2015.

ZOOM

Efectul TVR asupra vacilor de lapte

Taxa radio-tv a ajuns o nostimă minge de ping-pong, care stârneşte pasiuni parlamentare, dar şi prilej de adâncă reflecţie filosofică pentru domnii senatori. Fondul problemei (pro­punerea de a fi scutite de numita taxă a­cele firme care declară că nu deţin recep­toare radio sau tv) nu este însă nici pe departe atât de interesant pe cât s-au dovedit a fi argumentele, glosele şi digresiunile. Iată, de pildă, un splendid cui pe care senatorul Orest Onofrei îşi închipuie că l-a bătut în sicriul ta­xei: „Am avut o societate comercială care se ocupa de animale. Şi animalele nu doreau televizor. Şi, pentru că nu doreau televizor, nu aveau acel serviciu. Şi nu trebuia să plă­tească. Patronii, dacă au televizor, trebuie să plătească. Dacă nu, nu.“ Remarcabilă şi ri­pos­ta colegului de cameră Ilie Sârbu, care a produs dovada că serviciile publice de radio şi tv se adresează şi sensibilităţii animalelor, chiar dacă ele reuşesc să-şi înghită, cu ipocrită dibăcie, lacrimile: „Vizavi de vaci şi de rolul pe care-l poate avea radiodifuziunea, chiar şi televiziunea, vreau să vă informez că producţia de lapte poate să crească dacă vacile ascultă muzică de Mozart, Chopin şi alţi compozitori. Deci este benefică.“ Q.E.D.

Ce e putred în taxa fast-food

Ceea ce bunul-simţ ne-a spus din capul lo­cului – anume că taxa pe aşa-numitele produse fast-food, oricare ar fi acelea, n-are nimic de-a face cu sănătatea românului, ci cu buzunarul lui şi-aşa bine găurit – a dovedit o colegă de la money.ro, care s-a ostenit să calculeze cât ne-ar costa un regim alimentar ecologic 100%, pe care cu ipocrizie şi cinism ni-l bagă pe gât contabilii Guvernului. Cu toate caloriile, vitaminele, proteinele etc. prescrise de OMS, costul s-ar ridica la cel puţin 600 de lei lunar per amărăştean. Adică fix salariul minim pe economie, cheltuit după reţeta: mănânci şi dormi, pentru că nu-ţi permiţi costuri suplimentare, iar întreţinerea o laşi moştenire, dacă vei avea cui, fiindcă nici copii nu-ţi permiţi. Unei familii de români medii, plătiţi la 1.477 de lei fiecare, cu doi copii, le-ar mai rămâne vreo 500 de lei de pamperşi. Ca să se scoată cu restul cheltuielilor, românii statistici îi pot trece pe cei doi copii, cu rândul, în regim de hrană nonecologică. Dar ca să le mai rămână şi de-un weekend, se recomandă hrănirea ambilor copii cu hamburgeri, care vor fi oricum mai accesibili cu tot cu taxă. Şi, uite-aşa, ne întoarcem de unde am plecat: la fast-foodul cel de toate zilele. Ceva totuşi s-ar schimba: ar mai lua, din mers, o piele de pe români.

MAILBOX

La comun

Reacţii ale cititorilor la articolul „Români, Guvernul vă vrea dezvoltatori imobiliari!“, publicat în Capital nr. 6 din 15 februarie 2010.

– Ideea nu e rea. Prin asocierea celor care vor locuinţe, construcţia va avea costul real, fără profiturile grase ale dezvoltatorilor. Dacă se adună nouă familii (trei pe nivel), iese o construcţie aerisită şi cu toate facilităţile necesare. În plus, poţi să-ţi alegi vecinii. (Trimis de un oarecare)

– Siiigur că daaa… Ştiţi cum se zice: vrabia mălai visează, şi măgarul, fericire. Aşa e şi cu Prima Casă. De unde să aibă oamenii medii, tinerii în special, venituri că să le vină curajul de a lua bani de la bancă?! Şi, ca să construieşti, trebuie să ai mai întâi terenul. Şi ăla costa bani. Ce-ţi mai rămâne apoi pentru construcţie?! Viseee… (Trimis de Maria)

– Neeligibili. Este bine-venită măsura, dar posibilitatea de a contracta un credit este redusă, pentru că tinerii, de regulă, nu pot asigura plata ratelor din câştigul lor. Puţini câştigă peste 1,3 salarii medii pe economie, cât este necesar, aşa că marea majoritate a tinerilor care au nevoie de casă nu se califică. Orice facilitate de creditare îi ajută pe cei cu venituri mari şi pe cei care au o sumă de bani disponibilă la acea dată. Adică pe cei cu bani şi fără o casă întabulată pe numele lor.  (Trimis de elena)

– Costurile în Bucureşti. Cheltuielile curente (curent, întreţinere – iarna e nenorocire – ca­blu,  telefoane, internet, cheltuieli de transport, mâncarea, altele – îmbrăcăminte, încălţămin­te, asigurări etc.) duc lejer o familie de două persoane la 3.000 de lei lunar. Dacă mai ai şi o maşină şi un copil, fără 1.000 de euro net faci foamea în Bucureşti. Bineînţeles, dacă mă­nânci în fiecare zi parizer şi cartofi copţi, costul vieţii scade. Mulţumesc. (Trimis de lexx)

– Fazani. Se dovedeşte încă o dată cât de a­be­rante sunt preţurile imobiliare prin raporta­re la puterea de cumpărare. Salariul net de en­try-level pentru nişte tineri din Bucureşti este la ora actuală 1.000-1.200 de lei. Un cuplu, deci, abia face 2.000-2.400 de lei. După doi-trei ani, după ce îşi întemeiază o familie, cei doi pot spera sa ajungă la maximum 1.800-2.000 lei fiecare, dacă lucrează amândoi în industrii extrem de selective (de fapt, cred că doar în IT mai pot avea speranţa asta). Ve­nitul total maxim, în condiţii favorabile, ar fi de 4.000 de lei. Părinţii nu-i mai pot ajuta (că, deh, s-a zis cu „pensiile nesimţite“ şi cu salariile mari la stat, aşa că – de unde?!). Prima Casa 2 nu va vinde nici la 50% din cât a vândut PC1. Dar asta e, goana după fazani trebuie să continue, deoarece clientela de partid şi de stat e prinsă în imobiliare. Aşa că orice fazan, oricât de mic, e hrănitor şi  bun la gust! (Trimis de gimini)

OFSAID

HOBBY Observ o tergiversare deliberată cu privire la ceea ce au votat românii la re­fe­rendum. Cer o poziţie publică, clară şi transparentă, urmată de decizii explicite la nivelul grupurilor parlamentare, de sus­ţinere a comisiei de revizuire a Constituţiei.
Cel dintâi motiv pentru care, contrar tuturor aş­teptărilor, economia n-a ieşit din recesiune în tri­mestrul IV din 2009: premierul Boc n-are somn de grija Constituţiei.

GAGĂL Am verificat pe Google salariul guvernatorului BNR. Este între 5.000 şi 7.000 de euro.
Al doilea motiv: premierul Boc umblă pe web să afle cât câştigă Mugur Isărescu, în loc să-i trimită un e-mail şi să-l întrebe direct: de ce nu merge, dom’le, economia aşa cum am promis săptămâna trecută?

GRAMATICĂ Lucrările la autostrada Bucureşti-Ploieşti ar putea fi terminate până la sfârşitul anului.
Al treilea motiv: realizările premierului Boc se conjugă la timpul viitor. Mai rar, la condiţional-optativ (varianta decentă).

DODII Sunt sate întregi din Dâmboviţa care au toată populaţia pensionară de invaliditate.
Al patrulea motiv: miniştrii premierului Boc (Mihai Şeitan, în cazul de faţă) preferă parabolele, ca să zicem aşa, gândirii logice, acţiunii coerente şi discursului responsabil.

NEASTÂMPĂR Mai avem de lucru pe Codul fiscal. Care se va modifica continuu. Pentru că aşa trebuie să fie.
Al cincilea motiv: mişcarea browniană a premierului Boc se transmite până la eşalonul trei din ministere (aici, Dragoş Doroş, director la Finanţe). Poate şi mai jos.