„Sunt mai sănătos decât toţi patronii voştri la un loc, şi la minte, şi la corp“, a declarat preşedintele Traian Băsescu reporterilor, după ce a dat la analiză probele binecunoscute, dar înainte de a fi aflat rezultatul. Important, însă, este că omul se simte sănătos tun şi că n-a pierdut nimic din vigoarea spiritului şi a trupului. Iar dacă datorăm, totuşi, bucuria de a fi aflat această minunată veste unuia dintre micile beteşuguri prezidenţiale (mai preci
„Sunt mai sănătos decât toţi patronii voştri la un loc, şi la minte, şi la corp“, a declarat preşedintele Traian Băsescu reporterilor, după ce a dat la analiză probele binecunoscute, dar înainte de a fi aflat rezultatul. Important, însă, este că omul se simte sănătos tun şi că n-a pierdut nimic din vigoarea spiritului şi a trupului. Iar dacă datorăm, totuşi, bucuria de a fi aflat această minunată veste unuia dintre micile beteşuguri prezidenţiale (mai precis: eczema cu mogulii), asta chiar că nu mai are relevanţă.
ZOOM
Săptămâna patimilor, nou record naţional
Sintagma se potriveşte la fel de bine oricăreia dintre săptămânile de lucru ale primului-ministru, indiferent că n-am ajuns nici la jumătatea Postului Paştelui, ne pregătim de Sfântul Dumitru ori celebrăm Înălţarea la Cer. Însă, când te afli la Palatul Victoria, în „cea mai grea perioadă a ţării de după Al Doilea Război Mondial“, fiecare săptămână devine o şi mai mare caznă decât cea dinainte. Un filmuleţ, un trăileruţ (de la trailer) al ultimei săptămâni a dlui Boc ar începe cu un talk-show care să introducă naţiunea în detaliile programului Prima Casă. A doua zi, jurnalişti ticăloşiţi, speculând oarece inexactităţi livrate de premier, clamau cu foc: „Gafă monumentală: Boc a semnat legea Prima casă 2 fără să o citească“. Tace, înghite, se odihneşte niţel, apoi dă presei de ştire şi naţiunii de veste: ne gândim la extinderea căii ferate de mare viteză Paris-Bratislava până la Budapesta şi, mai departe, spre Bucureşti şi Constanţa. Magistral (ca să ne exprimăm ca în termeni feroviari): TGV! Iată ce înseamnă să vezi peste veacuri, sfidând preocupări meschine cum ar fi criza actuală, care va trece, oricum, şi singură. O mică problemă curentă, totuşi, ne roade: de unde aducem bani la buget, că pârliţii ăştia de burghezi s-au lăsat pe tânjală şi dau faliment pe capete!? Aici, sufletul sensibil al premierului intră în coliziune nu doar cu misiunea istorică a personajului, ci şi cu zelul administrativ al miniştrilor săi: bagă impozit pe pensii, scoate-l repede, că-i prea mare scandalul, bag-o p-aia cu plata anticipată a impozitului pe profit, acum scoate-o, să simtă şi poporul ăsta o uşurare, acolo. Drege-o p-aia cu salariile nesimiţite de la companiile susţinute cu bani publici, trage o raită pe la ANAF şi răsteşte-te la inspectorii fiscali pe tema evaziunii, ia în plex cifrele exasperante de la INS pentru trimestrul trecut, primeşte onorul la bilanţul Ministerului de Interne, mai ţine un discurs, mai dă nişte declaraţii, prezidează conclavuri de partid, coace-i-o lui Geoană, mai numără o dată parlamentarii independenţi, să n-avem surprize, trece legea cu funcţiile de conducere din serviciile deconcentrate, aşa, au mai sosit trei independenţi, gata, acum dă drumul la chestia aia cu revocarea preşedintelui Senatului… Uf, câtă treabă, ce de treburi! Şi, cireaşă pe tortul săptămânii viitoare, de 8 Martie inaugurăm programul Prima Casă 2, „cadou pentru românce şi români“. Doamne, câtă simţire, câtă energie, câtă anvergură! Ce ne-am fi făcut fără el, oare?!
MAILBOX
Două ţări
Reacţii ale cititorilor la articolul „Criza a adâncit prăpastia dintre cele două Românii“, publicat în Capital nr. 8 din 1 martie 2010.
– Diferenţele vor creşte. Diferenţele dintre judeţele din interiorul regiunilor sunt mai mari decât diferenţele dintre regiuni, oricare ar fi ele. Are sens să cauţi cauzele eterogenităţii în diferenţele dintre judeţe. Practic, asta înseamnă mai ales diferenţe între oraş şi sat, între zone aflate pe un drum european şi cele izolate în munte, dar şi diferenţe de dimensiune între oraşe, deoarece factorul care diferenţiază în cel mai înalt grad judeţele este gradul de urbanizare. România încă nu s-a lansat serios pe calea dezvoltării. Până acum, creşterile au fost doar paliative sociale (pe consum), iar progresul productivităţii a fost moderat. O accelerare a productivităţii şi, deci, a dinamicii de creştere va majora diferenţele dintre oraş şi sat. (Trimis de Ioan)
– (Ne)omogenitate. Singurele ţări cu care ne putem compara sunt Franţa şi Ungaria. În Spania, economia Barcelonei nu are treabă cu economia Madridului. Iar economia Cehiei se găseşte plasată şi în micile localităţi, la fel ca în Germania. (Trimis de D.D.)
– Urban-rural. De fapt, diferenţa de dezvoltare este între România urbană (Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi, Sibiu, Constanţa, Craiova etc.) şi România rurală. Discrepanţele sunt chiar mai mari decât cele dintre Bucureşti şi provincie. Să nu uităm că în majoritatea satelor româneşti încă nu există un minim de confort: canalizare, apa curentă, reţele de gaze etc. (Trimis de alex)
– Fondul problemei. Ar fi bine să privim această criză (mai precis, scăderea activităţii economice în 2009) ca pe o contingenţă. Este mult mai important să observăm tendinţele, pe baza datelor până în 2008, şi perpectivele pe termen lung, pe baza tendinţelor mai sus amintite şi a bazelor economice actuale stabile. Ne trebuie politici de tehnologizare agresivă (în sens pozitiv) şi de creştere a expertizei asociate acestor tehnologii si metode noi. Trebuie să avem mai multe exporturi, iar exporturile noastre trebuie să urce pe scara valorii adăugate: calculatoare, nu ciorapi; produse agricole ecologice, nu pungi de plastic; mobilă rafinată, nu scânduri! (Trimis de precizare:)
– E foame peste tot, în România. Cred că foamea este subiectul, pentru că suntem cu toţii în aceeaşi oală. Cluj, Iaşi, Timişoara, Bucureşti… Nu are importanţă. În toate oraşele şi satele ne încălzim cu toţii la o flacără violetă, care arde pe nevăzute şi nesimţit. (Trimis de cucu)
– Ura! Mândră corabia, meşter cârpaciul! Trăiască şi înflorească RSR ! (Trimis de vosganian)
OFSAID
BOLLYWOOD Din evaziunea fiscală de anul trecut, s-ar putea plăti alocaţiile tuturor copiilor pentru doi ani şi jumătate.
Mai că te buşeşte plânsul, ca la filmele indiene, când îl auzi pe Sorin Blejnar, preşedintele ANAF, cât de delicat le înnoadă şi le înşiră. Mai avea şi alte conversii la îndemână (exemplu: alocaţii vs. creşterea cheltuielilor salariale din buget), dar omul, cinstit, a ales evaziunea, de care răspunde direct şi personal.
COMPETENȚE Românii mă sună să mă întrebe cum se face omleta sau de ce nu se vede marea din camera de hotel.
Marius Dilof, consulul României la Sofia, fericit că poate fi de folos compatrioţilor, cu o vorbă, cu o strategie, cu ceva acolo.
VIZIONAR Preşedintele a gândit întotdeauna lucrurile pe cinci sau zece ani înainte.
Conceptul de „băsescianism“ (trade mark Sever Voinescu), în definiţia consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Această nouă ideologie, simplă şi prietenoasă ca un şpriţ de vară, începe să semene tot mai mult cu „Ideile Ciu-Ce“ ale legendarului lider nord-coreean Kim Ir Sen.
DECONTĂRI Sunt mici restanţe după campania de la prezidenţiale.
Comentariul laconic al lui Mircea Geoană la auzul veştii că noul şef de partid a dispus un audit pe ultimii cinci ani. Şi mai pe scurt: auoleu! Acest gen de control financiar, o premieră în politica autohtonă, se va lăsa inevitabil cu capete sparte. Aşadar, procurorul Ponta scurmă în banii negri ai propriului partid… C’ést merveilleux!