Aşa cum stă, privind reflexiv şi încotrova, ai crede că preşedintele Băsescu se gândeşte la păţania premierului său favorit din Sfânta zi de Paşti, când dl Boc sr. i-a pălit fiului un ou roşu drept în frunte, spre blagoslovire şi aducere în simţiri. Dar, în varianta de faţă, având în vedere dimensiunile oului prezidenţial, sfânta pălitură ar semăna mai degrabă cu o remaniere decât cu o binecuvântare. Oricum, şeful statului mai are timp de gândire, până în ziua de Înălţare.
ZOOM
Inevitabilul
Cred că am aflat. Sau, în fine, este oricum o ipoteză demnă de a fi explorată. Credeam că actualul prim-ministru Boc are o problemă de comunicare. Că de-aia, adică, între două crize, îşi găseşte incredibil de mult timp să umple sticla televizorului, din zori şi până-n seară. Dă cu coasa şi trage la rindea, cântă populare şi prezintă pălării la concerte de muzică de promenadă, istoriseşte despre gâştele copilăriei dumisale, se autolivrează în franşiză la posturi tv din linia a doua, mici, dar multe, intră-n direct la altele sau se bate-n microfoane cu reporterii tv pentru libertatea purtătoarei sale de vorbe de a ocupa oricând, oriunde, oricât şi din orice motiv spaţiul de antenă, sub ameninţarea sancţiunilor CNA, cere o oră pe săptămână spaţiu de cuvântare la televiziunea publică şi pregăteşte o reformă a acestei râvnite şi controversate instituţii (că pe-alalalte le-a cam isprăvit), zice dânsul – ca să o scoatem o dată pentru totdeauna de sub influenţa politică a partidelor, ceea ce este idealul de veacuri al neamului, dar cine să-l creadă, la câte baliverne înşiră, plus că ar fi şi-un fel de conflict de conştiinţă (nu de interese), că doar şi dânsul este la fel de şef de partid ca şi adversarii dumnealui, doar că nu-i la fel de vizibil, oricât se ridică pe vârfuri în faţa camerelor. Fiindcă asta-i, de fapt, problema. Nu de comunicare, ci de identitate. Vrea mai multă vizibilitate, fiindcă i se şi cuvine, dată fiind personalitatea uriaşă, nu-i aşa, care este. Şi nu vrea pentru el, ci pentru ţară. Pentru români. Asta să fie clar. O problemă de comunicare începem însă să avem noi, cei din mass-media. Deja nu te mai poţi mişca stânga-dreapta, sus-jos, printre coloane şi tronsoane, de persoana dumnealui. A-l evita pe Emil Boc a devenit o provocare. E deja prea mult. Iar dânsul mai vrea vizibilitate. Ce ne facem, ce ne facem… Ce ne facem?!
De milioane
Să-i întrebi pe oamenii bogaţi cum poţi să faci ca să faci primul milion (de euro) a fost întotdeauna o idee bună. Răspunsurile pe care le-au primit cei de la money.ro sunt neaşteptat de interesante. Dan Şucu: „Ştiu doar cum să fac ca să nu pierd bani.“ Culiţă Tărâţă: „ Dacă aş pierde acum toţi banii, nu cred că aş mai putea să fac un milion de euro.“ Ovidiu Tender: „Noi am fost beneficiarii unei conjuncturi unice. Într-o economie normală, cred că nu se poate.“ Adrian Porumboiu: „Trebuie măcar 100.000 de euro ca să faci un milion de euro.“ Viorel Micula: „Eeee, astea-s întrebări?“ Sorin Ovidiu Vântu: „Puteţi face un milion de euro dacă aveţi două milioane, ca să vă rămână unul. În 2010, un tânăr nu poate să-l facă din muncă cinstită.“ Gigi Becali: „Acum? Păi da, poţi să faci dacă-i găseşti pe jos, îi câştigi la loto sau îi furi. Sau poate-ăi fi genial, să inventezi ceva. Dar şi atunci îţi fură altul ideea şi face el banii. Nu merge, bă, să faci bani dacă pleci de la zero.“
MAILBOX
Dar şpaga?
Reacţii ale cititorilor la articolul „Ce câştigăm şi ce pierdem de pe urma coplăţii la medic“, publicat în Capital nr. 13 din 5 aprilie 2010.
– Problema e complexă. Coplata există şi în ţările dezvoltate. Sistemul nu poate trăi cu sumele actuale. La noi, este finanţat acum din două surse: bugetul de asigurări şi şpaga. Aşa încât, „coplata“ oricum există. Problema este că actualii beneficiari ai „coplăţii“ nu vor să se renunţe la actualul sistem. Soluţia nu e pe placul multora, însă este extrem de simplă: „coplata“ actuală să nu intre în buzunarul câtorva şi să devină venit oficial al spitalului care prestează acele servicii medicale. Şi, de acolo, să se mărească salariile doctorilor, asistentelor etc. Dacă tot cotizezi, măcar să-i poţi trage la răspundere şi să se impoziteze acei bani. (Trimis de un oarecare)
– Lămurire. Fără şpagă nu merge nimic în România. Este o chestiune de cultură. Indiferent ce scrie în contractul de asigurare şi cât de mare e salariul medicului, şpaga tot o acceptă. Ba chiar are pretenţie la ea. (Trimis de LV)
– Nu confundaţi! Medicul plăteşte asistenta, apa, registrele, lumina, totul. Ajunge acasă cu vreo 1.500. Vi se pare normal ca un medic să câştige atât?! (Trimis de a)
– „Numai atât?“ Hai să fim sinceri! Eu merg la medicul de familie dacă îmi trebuie o trimitere. Oricum nu poate să facă o investigaţie ca lumea şi te trimite la un privat. Pentru hârtiile pe care le semnează sau reţetele completate de asistente, cât salariu ar trebui să aibă?! (Trimis de toma)
– Întrebare. Care dintre voi a văzut în viaţa lui un medic sărac? (Trimis de Adi)
– Să fie desfiinţaţi. Nu am apelat niciodată la medicul de familie. Dacă mă doare urechea, mă duc la un specialist. Medicii de familie ar trebui să intre în sistem, unde este nevoie de ei. Ei blochează banii, care ar trebui să intre în sănătatea noastră, nu în buzunarele lor. (Trimis de irinel)
– Dar banii de la Sănătate unde-s? Aceşti horrori de la Guvern au schimbat destinaţia asigurărilor de sănătate, pentru investiţii de imagine sau diverse campanii de promovare. Acei bani trebuiau să fie exclusiv ai plătitorului contribuţiilor. Dar nu s-a dorit adoptatea modelului suedez sau german, cu card separat pentru sănătate. (Trimis de brucanianul)
– Banii! Am plătit sume imense ca salariat şi nu am călcat la medic cu anii. Ce aţi făcut cu banii din contribuţiile mele?! Şi acum veniţi să îmi cereţi coplată?! Incapabililor! (Trimis de Adrian Popescu)
– Prea mult. Dacă vom fi obligaţi la plata acestor noi taxe, ar trebui să refuzăm să mai plătim asigurarea de sănătate, pe care eu oricum o plătesc degeaba de zeci de ani. (Trimis de karin)
– Profeţie. În scurt timp, o să ne tratăm la baba cu deochiu’. (Trimis de lia)
OFSAID
PUBLIC Începând de anul viitor, România devine graniţa externă a Uniunii Europene. 500 de milioane de locuitori ai UE stau şi se bazează pe profesionalismul instituţiilor din România.
Premierul Boc, mândru foc că, pe lângă cele 20 de milioane de români deja fericiţi, încă vreo 500 de milioane de europeni, simţindu-se recunoscători pentru profesionalismul administraţiei publice din Carpaţi, vor asculta cu evlavie discursurile care vor începe, din 2011, astfel: „Europenii vor…“ sau „Europenilor să le fie foarte clar că…“
TRAINING În acest moment, nu sunt pregătită să iau funcţia de preşedinte al statului.
Fanii doamnei Udrea pot să stea liniştiţi. Problema nu este dacă va prelua funcţia de şef al statului, ci când. Când se va simţi dumneaei pregătită. Şi până la următoarele alegeri prezidenţiale, din 2014, are tot timpul din lume ca să se pregătească.
STRIDENT Sincer, nu cred în instanţa din Singapore.
O fi sau n-o fi vinovat Silviu Ionescu, fostul însărcinat cu afaceri al României la Singapore de accidentul mortal care îi este pus pe seamă de autorităţile de acolo, dar declaraţiile pe care le face în media internă şi internaţională sunt contrare regulilor şi uzanţelor diplomatice sub protecţia cărora se află. Fie şi numai pentru că dă prilej autorităţilor din Singapore să califice atitudinea lui drept scandaloasă. Iar MAE ar trebui să se decidă: ori îl apără şi îi impune o anumită conduită, ori îl lasă liber şi de capul dumnealui.
