„Toată media creează panică. Şi dumneavoastră, şi Antena 3. Am văzut nişte titluri la Realitatea TV, incredibile. Şi, ca să nu daţi faliment, a început doamna Udrea (că nu ştiu ce s-a întâmplat cu dânsa, cred că a luat-o razna) să vă dea publicitate de la Ministerul Dezvoltării. Să-ţi fie ruşine, Elena Udrea! Pentru că dai publicitate la canalul care te-a făcut ţăndări şi care te face în fiecare seară.“ Nu, nu sunt vorbele Elenei Udrea privindu-se în oglindă. Este Silviu Prigoană, care se dă pe sticlă la postul pe care l-a creat cândva.

ZOOM

Poftim fatalitate

Principalele trei partide din România nu pot combate corupţia, birocraţia şi criminalitatea, cred 41% din cetăţenii chestionaţi de Grupul de Studii Sociale 2000, 79% consideră că ţara este condusă într-o direcţie greşită, iar 40% opinează că situaţia curentă e determinată de actuala guvernare şi de cele anterioare. Prezidenţiabilii au primit următoarele voturi referitor la capacitatea de a conduce ţara: Traian Băsescu, 37% pentru, 52% contra; Crin Antonescu, 43% pentru, 34% contra; Victor Ponta, 32% pentru, 30% contra.

Recital

Ministrul de finanţe nu scapă nicio ocazie de a face dovada anvergurii sale cu totul speciale de businessman, tehnocrat, filosof, moralist etc., etc. În ciuda frământatelor zile din urmă, Sebastian Vlădescu a găsit timp şi putere să mai scrie câteva pagini de aur în cartea de panseuri şi aforisme cu care va rămâne în memoria contribuabililor. Iată câteva mostre. Despre norocul bogaţilor şi ghinionul săracilor: „Mulţi mă întreabă de ce nu luăm de la bogaţi ca să dăm la săraci. Răspunsul este următorul: pentru că România nu are atâţia bogaţi ca să dea la toţi săracii. România nu este suficient de bogată încât să ofere cetăţenilor condiţiile de viaţă pe care Europa le oferă.“ Despre redescoperirea mersului pe jos: „Ceea ce trebuie inventat în acest moment e un sistem nou. O economie nouă, care să plece de la capacitatea fiinţei umane de a crea.” Despre război şi pace şi despre mama violenţelor, Criza: „În aceste perioade, există riscul violenţei. Criza din ‘29-‘33 s-a stins prin Al Doilea Război Mondial. Se fac scenarii care includ violenţa şi în România, dar acest lucru nu ajută nimănui. Analizele arată că acest lucru rămâne totuşi posibil. Trebuie însă să fim suficient de inventivi ca să menţinem pacea.” Despre Ministerul Finanţelor: „Mă întreb uneori ce naiba caut aici.” Despre batiscaf: „Trebuie să te uiţi în adâncul economiei pentru a vedea ceva care se întâmplă în trei ani.” Despre pârliţii de antreprenori: „Avem nevoie de spirit antreprenorial, dar nu am folosit cuvântul „stimulare“. Un ajutor pe care statul să îl acorde sistemului privat este greu de imaginat. Singura resursă pe care România o are este resursa umană, a celor cu iniţiativă. Vrem să îi susţinem, încercând să oferim celorlalţi ajutoare sociale, uneori minime.” Despre sepuku: „Această criză este dincolo de orice închipuire a noastră. Cred că facem ceea ce trebuie pentru cetăţenii României, chiar dacă pare o sinucidere şi o eroare din punct de vedere economic.”

MAILBOX

Eu, tu, el, noi, voi, ei

Reacţii ale cititorilor la articolul „Câştigul la stat, mult mai bun ca la privat”, publicat în Capital nr. 20 din 24 mai 2010.

Diferenţe. Sistemul salarial bugetar e pe bune. La privat, în multinaţionale, se practică salarii de mizerie pentru personalul productiv şi salarii nesimţit de mari pentru cei din birouri (în unele cazuri, de 20-30 de ori mai mari). Iar în celelalte societăţi se practică la greu munca la gri: pe statul de plată, minimul posibil, iar banii în mână sunt alţii. Afară, am lucrat ca montator pe un salariu de 1.500 de euro, iar şeful meu (tot român, prieten bun), director comercial, nu depăşea 4.300 euro. Primele trimestriale şi bonificaţiile făceau diferenţa: el ajungea la o medie lunară de vreo 6.500, iar eu, pe la 2.500 de euro. Asta corectitudine, nu ca la noi, unde necalificatul rămâne cu 461 de lei, iar şeful de la birou depăşeşte 7.500 de lei lunar. (Trimis de stk)

Funcţionarii de la Finanţe. Începând cu cel de la ghişeu şi până la cei de la control, toţi sunt uniţi împotriva contribuabililor. Doresc să intimideze, să terorizeze, să adune şpaga şi, unde nu au ce să adune, să distrugă. Dacă privim cu atenţie, este posibil ca acesta să fie şi scopul. Firmele prietene sunt protejate, celelalte sunt distruse. (Trimis de Marian)

Privat vs bugetar. Culmea e că până şi venitul „în gri“ al celor de la privat este mai mic decât al bugetarilor. Ar trebui luate în calcul şi competenţa, şi volumul de muncă. De când m-am angajat, acum zece ani, lucrez vreo 200 ore pe lună, uneori şi peste 220. La bugetari, cred că-i numeri pe degete pe cei care depăşesc cele 160 de ore prevăzute de lege. Cu toate astea, am un venit lunar mediu net de 1.500  de lei. Oficial, 710 de lei brut… (Trimis de sti)

Viitorul. Lucrez într-o mare primărie din ţară, am patru ani vechime pe post şi salariu net de 650 de lei, plus 200 de lei în bonuri de masă. După ,,Bocuirea“ din iunie, voi avea 600 şi ceva. Înainte de a veni în primărie, am lucrat câţiva ani afară. Aşa am ajuns să am casă şi maşină. Dar economiile s-au dus, am tot luat din ele câte 100-200 de euro lunar. Abia aştept să plec înapoi. Ştiu că acum este mai greu. Dar în ultimii doi ani, în ţară, cu salariul ăsta, m-am simţit ca într-o puşcărie. Cei care au fost pe afară la lucru ştiu despre ce vorbesc. Am fost un prost că m-am întors, amăgit, ca şi alţii, de falsa creştere economică şi de promisiunile politicienilor. În România, va fi anarhie în curând şi se va muri de foame, la propriu. A tăia un sfert dintr-un salariu de mizerie este genocid. Care mai puteţi, luaţi-o la goană! (Trimis de bugetarul functionar public)

OFSAID

DENUNȚ Toţi fură. Eu am văzut: zona achiziţiilor publice este aptă pentru corupţie. Din 2005 o spun. Îmi eşti prieten, îţi dau un contract şi plătim de zece ori, de o sută de ori mai mult faţă de preţul pieţei. Am văzut asta şi la PSD, şi la PNL, şi la UDMR, şi la PDL. Pentru mine e foarte grav ceea ce se întâmplă cu PDL. Dar să nu vă închipuiţi că domnul Boc nu ştie.
Monica Macovei, europarlamentar, fluieră de la Bruxelles, să se audă în bisericuţele de pe Dâmboviţa.

DEOCAMDATĂ Premierul Emil Boc nu are, în acest moment, opţiunea demisiei.
N-avem ce face, trebuie să contăm pe faptul că purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Muntean, ne va anunţa imediat ce Emil Boc se hotărăşte să demisioneze.

PATERN V-am mai spus şi în 2002 că trebuie să renunţaţi la afacerile cu statul, iar acum, mai mult ca oricând, trebuie să înţelegeţi asta şi să luaţi o decizie: ori funcţii, ori afaceri. Dacă nu adoptaţi linia asta, veţi fi un partid de nimic.
Preşedintele Băsescu are două soluţii la îndemână: ori le scade pe loc nota la purtare colegilor de partid, ori îi mai lasă încă opt ani, să se pocăiască.

ANGOASĂ Nu-mi donez salariul Guvernului, că mi-l fură.
Deputatul Crin Antonescu greşeşte: întâi o să i-l taie.