„Presa nu a fost niciodată mai liberă ca în perioada de faţă!“ Primul-ministru Boc făcea această afirmaţie în faţa ziariştilor în aceeaşi zi în care şeful unei televiziuni era trimis în arest preventiv pentru 29 de zile, nemotivat, abuziv, cu încălcarea procedurilor legale şi prin utilizarea unor vicleşuguri demne de lumea interlopă.

ZOOM

Legea ţine cu ţeparii

Inspirat de articolul „Hingher calificat, preiau ieftin firme cu datorii“, publicat în ediţia Capital din 21 iunie a.c., directorul unei companii din Satu Mare, Augustin Istoc, împărtăşeşte din experienţa relaţiilor cu parteneri neloiali, denumiţi colocvial şi plastic „ţepari“:

Sunt abonat al revistei Capital încă de la înfiinţare şi urmăresc toate aspectele care ar putea duce la îmbunătăţirea legislaţiei economice. Mă revoltă şi pe mine modul în care unii aşa-zişi întreprinzători falimentează sau vând firme cu datorii. Articolul dumneavoastră din numărul 24 din 21.06.2010 redă doar unele aspecte ale mocirlei în care se zbat agenţii economici.

De fapt, tehnica de lucru ale ţeparilor parcurge trei etape: 1) ridicarea mărfii şi eliberarea de instrumente de plată fără acoperire (cecuri, bilete la ordin); 2) depunerea cererii de insolvenţă din partea creditorilor care sunt păgubiţi; 3) vânzarea firmei cu datorii către „amatori“.

IMM-urile nu sunt deloc protejate împotriva acestor escroci care folosesc instrumente de plată fără acoperire. Procurorii, prin rezoluţiile pe care le emit, sunt foarte îngăduitori şi nu dispun începerea urmăririi penale. În cazul nostru, iată ce a notat procurorul în legătură cu un asemenea bilet la ordin fără acoperire: ,,fapta de înşelăciune prin emiterea unui bilet la ordin fără a avea disponibil în cont nu este prevăzută de legea penală“. Aşadar, ţeparii emit bilete la ordin şi cecuri ştiind că nu vor plăti niciodată, noi ne judecăm cu anii, în timp ce ei, cu banii deturnaţi, înfiinţează alte firme, pe care le falimentează sau le vând ş.a.m.d.

Cred că s-ar impune analizarea aspectelor care duc la neîncasarea sumelor prin eliberarea instrumentelor de plată. Nu este admisibil ca Legea contractelor economice nr. 469/2002 să fie abrogată în iulie 2009. Se impune, în viziunea noastră, să fie completate şi corelate Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2006 , OG nr. 5/2001 privind somaţia de plată, OG nr. 119/2007 privind combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată.

În condiţiile legislaţiei actuale, cei cinstiţi pierd ani de zile în procese, fără să recupereze în fi­nal nimic din sumele care le sunt datorate. Când se văd încolţiţi de insolvenţă, aceşti falşi întreprinzători trec la vânzarea firmelor cu da­torii, iar ei prosperă şi pe mai departe. Aşa cum arăta şi patronul orădean din articolul dumneavoastră, statul nu face nimic pentru a veni în ajutorul celor care lucrează corect. M-ar bucura dacă aţi putea să demaraţi o de­zbatere privind modificarea legislaţiei, astfel încât instrumentele de plată, odată eliberate, să devină sigure la încasare. Dacă nu ar exista acest blocaj al decontărilor, IMM-urile ar dispune de mai mulţi bani pentru a se dezvolta.

MAILBOX

De mână forte

Reacţii ale cititorilor la articolul „Avem nevoie de viziune”, publicat în Capital nr. 25 din 21 iunie 2010.

Banii. Relaţia firească este următoarea: muncă = bani, bani = civilizaţie. Hoţi au fost şi vor fi întotdeauna, nu din cauza lor suntem o ţară săracă. Nu vă amăgiţi că suntem „un popor muncitor“. Românii şi când muncesc par că stau degeaba. Pentru că scopul lor nu este să producă valoare, ci să păcălească angajatorul că şi-ar merita salariul şi să se păcălească singuri că ar merita mai mult. Problema e că am fost învăţaţi că, în general, cam orice obligaţie trebuie evitată şi orice lege se cere sărită, dacă se poate. (Trimis de xyz)

Coerciţia. Pur şi simplu, statul de drept, în România, nu funcţionează. Bazându-ne mai departe pe politicieni, nu facem decât să irosim puţinul timp care ne-a rămas pâ­nă la prăbuşirea economică, socială şi na­ţio­na­lă. Societatea civilă este neputincioasă, dezorganizată, individualistă. Din punctul meu de vedere, a rămas o singură soluţie pentru corectarea situaţiei existente: un stat centralizat, condus prin forţă, cu libertăţi civile limitate şi un aparat administrativ-represiv dur, care este capabil să aplice legile ţării, la toate nivelurile, pentru toţi cetăţenii. Numai prin coerciţie românii se vor mişca în direcţia bună, pentru că nu vor avea încotro. Dar ris­curile sunt foarte mari. Apropierea de o dictatură niciodată nu aduce nimic bun, iar UE nu va accepta niciodată un asemenea regim politic. Aşadar, întrebarea este: să riscăm instituţionalizarea unui regim de mână forte în România? Să le acordăm mână liberă? (Trimis de north of 60)

Localizarea. Nu cred că se poate realiza acest regim de mână forte. Cine cunoaşte „modelul de business“ al unui asemenea regim? Ce ar însemna, practic? Cum s-ar evalua îndeplinirea obiectivelor? Cum s-ar desemna omul forte al regimului de mână forte? Fiind şi parte a unor organizaţii transnaţionale, nici să vrem nu s-ar putea. Dar dacă tot aţi dat-o pe viziuni radicale, pot să spun şi eu ceea ce mi s-ar părea viabil şi mai realizabil: restrângerea la un nivel simbolic a existenţei statului centralizat, care, lipsit de resurse, va mai exista doar nominal, precum Imperiul Bizantin înainte de cucerirea turcă. Statul ca entitate juridică nu va dispărea, nici teritorii nu cred ca vom pierde, dar va deveni o cochilie locuită şi controlată de alte vietăţi. Cred ca pe acest drum suntem deja plecaţi, iar o rezolvare globală, la nivelul României, cred că nu există. Deşi suntem un popor continental, vom trăi în continuare într-un arhipelag. Ceea ce poţi face este să dai răspunsul local cel mai bun. Un maximum global nu poate fi găsit. (Trimis de Ion)

OFSAID

REVERIE Dacă vom reuşi să ne redresăm economic şi, după şase luni, aceste salarii şi pensii vor reveni la ceea ce au fost înainte de tăiere şi dacă vom avea şi un pic de creştere economică în anii care urmează, lucrurile vor sta foarte bine din punct de vedere electoral. Dacă nu, lucrurile vor fi aproape tragice pentru noi.
Consilierul prezidenţial Sever Voinescu, străduindu-se să creadă că la 1 ianuarie pensiile şi salariile vor fi ce-au mai fost şi chiar mai mult decât atât.

UCIGĂTOR Vor fi oameni care vor face dovada că PSD este implicat în aducerea pensionarilor pentru demonstraţii la Bucureşti, în ziua moţiunii. Îl vor acuza ei de tentativă de omor pe Ponta. Dacă vom produce probele necesare, eu personal voi face plângere la Parchet.
Senatorul Liviu Câmpanu interpretează o arie din opereta „Pensionarii nu erau disperaţi, ei doar mimau disperarea“.

OTOVA Românii au nevoie să vadă că această criză nu produce câştigători şi sacrificaţi. Toţi suntem afectaţi de criza şi toţi trebuie să punem umărul, să depăşim acest moment, pe care nu ni l-am dorit, dar pe care îl trăim.
Nici nu ştii ce să faci mai întâi: să lăcrimezi de tristeţea doamnei Sulfina Barbu, vicepreşedinte al partidului de guvernământ, sau te cruceşti de talentul cu care joacă partitura inocenţei.