Creditat cu o înclinaţie aparte pentru micile plăceri ale vieţii şi ale weekendului, ministrul Sebastian Vlădescu întoarce niţeluş spatele (când apucă, dar uite că apucă) acelei lumi în care inundaţiile vin aiurea peste majorări de impozite şi tăieri de venituri.

ZOOM

Nu mai am bani, deci vând nişte euro

Două treimi din populaţa României îşi acoperă cu dificultate sau chiar deloc nevoile de zi cu zi, relevă un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii la comanda Băncii Mondiale. Doar un sfert din familii ţin o evidenţă strictă a cheltuielilor, dar şapte familii din zece îşi chivernisesc cu destulă atenţie veniturile, folosind o strategie şi un soi de planificare pentru a-şi acoperi nevoile curente.

Remarcabil este faptul peste 60% din familii nu s-au împrumutat în decursul ultimului an pentru a-şi plăti datoriile, iar jumătate au încercat să economisească, deşi nu au reuşit în mod constant acest lucru. Aproape 80% din cei care pun bani deoparte fac economii motivaţi de posibila apariţie a unor situaţii neprevăzute, 29% pentru a face achiziţii în viitor, 19% pentru a lăsa o mică avere copiilor, 17% din prudenţă şi chibzuială, 11% pentru perioada de pensie, 4% pentru că aşa au fost educaţi, aproape 2% pentru a-şi majora patrimoniul cu venituri din dobânzi şi aproape 1% pentru o anumită siguranţă şi independenţă economică.

În ultimii trei ani, 35% au fost afectaţi de reduceri semnificative ale veniturilor, în principal ca urmare a pierderii locului de muncă şi diminuării salariilor, în contextul crizei economice. Strategiile preferate pe care le folosesc în asemenea situaţii sunt: reducerea cheltuielilor (89%), împrumuturi de la rude şi prieteni (51%), cumpărături „pe credit” de la magazin (33%), folosirea economiilor în lei făcute anterior (13%), prestarea de ore suplimentare de muncă (10%), contractarea unui credit de consum (7%), folosirea cardului de credit (7%), împrumutul la o IFN (4%), vânzarea unei sume în valută economisite anterior (2%), amanetarea de bijuterii sau alte bunuri (4%), solicitarea de ajutoare sociale (7%).

Atunci când sunt în situaţia de a rămâne fără bani de la o lună la alta, cazul majorităţii familiilor, soluţiile cele mai frecvente sunt: reducerea cheltuielilor (75%), împrumuturi de la rude şi prieteni (61%), cumpărăturile pe credit de la magazin (33%), folosirea economiilor în lei făcute anterior (7%), prestarea de ore suplimentare de muncă (7%), contractarea unui credit de consum (6%), folosirea cardului de credit (4%), împrumutul la o IFN (3%), vânzarea unei sume în valută economisite anterior (2%), amanetarea de bijuterii sau alte bunuri (3%), solicitarea de ajutoare sociale (4%).

MAILBOX

Bolnav

Reacţii ale cititorilor la articolul „Cu ce trucuri se fentează tăierea salariilor la stat“, publicat în Capital nr. 26 din 5 iulie 2010.

– Incredibil! E clar, societatea e divizată între privat şi stat de o minte genială, care a înţeles că, pentru a stăpâni, trebuie să dezbine. Pe de altă parte, şi prostia românească e de poveste. Ok, voi îi trimiteţi pe bugetari să meargă în privat şi să nu se mai plângă. Să presupunem că fac toţi la fel. Nu e nevoie de profesori, doctori, funcţionari, jurişti, militari, politişti? Eu trebuia să fiu profesoară de română, dar am ales privatul, pentru că n-aş fi putut trăi nicio săptămână cu salariul. Vă daţi seama că un profesor debutant va avea acum 600 de lei? De ce? De ce nu pot exista salarii decente? Pentru că sistemul e viciat, prost construit, corupt. Dacă aceia care îl coordonează l-ar fi vrut altfel, l-ar fi făcut altfel. E incredibil ce se întâmplă în ţara mea – câtă nedreptate, câtă răutate, câtă prostie! Aş fi preferat să mă nasc oriunde altundeva. (Trimis de Dana)

– Reversul medaliei. Am lucrat la mai multe firme, acum lucrez la stat, în IT. Am salariu destul de mare, dar ceva mai mic decât îl aveam la privat. Am nişte colegi extraordinari şi încercăm să ne facem treaba cât mai bine cu putinţă, de multe ori lucrăm peste program. Am rate destul de mari şi, din cauza micşorării drastice a salariului, va trebui să mă întorc în mediul privat, unde îmi pot negocia salariul în funcţie de competenţe. Mi-am găsit deja un alt job, dar mă doare sufletul că trebuie să plec. La va fi greu să găsească pe cineva cu o pregătire asemănătoare, pe un salariu diminuat cu 25%. Probabil că treaba mea va fi făcută de nişte firme cărora statul le va plăti de vreo trei ori mai mult. (Trimis de maria)

– Go West! În primăria în care lucrez, există o puzderie de consilieri ai primarului, tinerei proaspăt absolvenţi de universităţi obscure, cu cel puţin 2.000 de lei net. Iar eu, funcţionar public, cu două facultăţi, vorbitor de două limbi străine, cu patru ani experienţă în administraţie şi alţi şapte în mediul privat, am salariu net de 747 de lei, din care îmi vor tăia 25%. Nu mai am decât variantele de supravieţuire. Dar de unde puşca şi cureaua lată să mai iei un al doilea loc de muncă, când fie nu sunt slujbe nicăieri, fie sunt la salarii de mizerie?! Îmi suplimentez lucrând pe un microbuz la final de săptămână, la negru, că oficial nu am voie. Chiar mă gândesc să renunţ la slujba de bugetar şi să rămân la microbuzul meu, dar parcă cel mai bine ar fi să o şterg din ţara asta, în care românul nu mai are loc şi face foamea. Pentru cei tineri, nu există decât o direcţie: Go West! Plecaţi şi nu vă mai uitaţi înapoi! (Trimis de bugetarul ion)

OFSAID

NEAVENIT Mass-media nu e pregătită să explice momentul prin care trecem. Dacă vă imaginaţi că media ştie mare lucru din economie, vă înşelaţi.
Abia desantat în fotoliul de mogul al TVR, dl Alexandru Lăzescu desparte apele în mass-media. Din bezelele sale publicistice, rezultă că este un ideolog redutabil. Ce calificare are dumnealui în materie de economie nu rezultă.

COPYRIGHT Partidul nostru va fi partidul tuturor cetăţenilor români care înţeleg să fie buni patrioţi, cinstiţi luptători pentru adevăr, dreptate şi demnitate.
Nu este unul dintre acele discursuri prin care populaţia este ţinută la curent cu ce mai simt, gândesc şi vor „rrrrromânii“, ci un extras din proclamaţia proaspăt (re)înfiinţatului Partid Comunist Român. Se întrevede o luptă aprigă pentru drepturile de proprietate intelectuală.

DEPRIMANT Nu trebuia să ajungem la morţi şi evacuarea a mii de persoane şi abia apoi să cerem ajutorul UE. În plus, acum doi ani au fost afectate aceleaşi zone. Nu s-a făcut nimic, şi acum îl vedem pe Boc la televizor, în costum şi pantofi, punând nisip în saci. Este un haos total atât în partid, cât şi în Guvern.
Deputatul Ioan Oltean, vicepreşedintele partidului condus de domnul care, în costum şi pantofi, încarcă nisip în saci în loc să guverneze.