„Băieţi, munca e soluţia!“, i-a luminat premierul Boc, un virtuoz al coasei, rindelei şi lopeţii, pe bugetarii veniţi să se plângă de ameninţarea şomajului. Şi, ignorând diferenţa dintre o slujbă şi un joc de glezne televizat în direct, a încheiat ritos: „Ei mă fluieră, treaba lor, e democraţie. Eu altă soluţie nu am.“

ZOOM

De ce unii vor alegeri anticipate, iar alţii nu

Dacă luna aceasta ar fi avut loc alegeri parlamentare, PSD ar fi obţinut 42% din opţiunile electoratului, PNL  25%, PDL 16%, PRM 9%, UDMR 3%, în timp ce proaspăt înfiinţata UNPR n-ar fi adunat decât 1%, potrivit unui studiu realizat la comanda principalului partid din opoziţie.

Chestionaţi în privinţa încrederii în capacitatea partidelor de a scoate ţara din criză, cetăţenii cu drept de vot au indicat o distribuţie cvasi-identică a opiniilor lor: PSD 42%, PNL 25%, PDL 17%, PRM 7%.

Suita de sondaje operate lunar din februarie încoace relevă răsturnarea raportului de forţe dintre partide, dar şi o relativă stabilizare a intenţiilor de vot la capătul perioadei, cu modificări minime în datele lunii iulie faţă de cele din iunie. Momentul celor mai dramatice schimbări a survenit în mai, după anunţarea măsurilor de austeritate de către preşedintele Traian Băsescu, când formaţiunea condusă de premierul Emil Boc a pierdut 12 puncte procentuale în preferinţele alegătorilor, în timp ce PSD a câştigat cinci, iar PNL două. În intervalul ultimelor câteva luni, PDL a urmat o curbă constant descendentă: de la 38% în februarie la 35% în martie, 28% în mai, 16% în iunie şi tot 16% în iulie.

PSD, în schimb, a crescut de la 31%, în februarie, la 33% în martie, 37% în mai şi 42% în iunie, scor pe care l-a menţinut şi în iulie. În fine, PNL a pornit de la 19% în februarie, a urcat la 20% în martie, 24% în mai şi 26% în iunie, pentru ca în iulie să coboare la 25%. Date similare rezultă şi din chestionarea alegătorilor cu privire la încrederea electoratului în principalele personalităţi politice ale momentului. Astfel, cota preşedintelui Traian Băsescu s-a redus de la 45% în februarie la 18% în iunie, cea mai importantă pierdere consemnându-se tot în luna mai, când a căzut cu 13 puncte procentuale, practic, tot atât cât a pierdut şi PDL în intervalul respectiv. În contrapartidă, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a majorat cota de la 35% în februarie la 47% în iunie, în vreme ce preşedintele PNL, Crin Antonescu, a câştigat cinci puncte procentuale în iunie faţă de februarie, de la 37% la 42%.

MAILBOX

De ce nu cade?

Reacţii ale cititorilor la articolul „Românii spun pas imobiliarelor şi aleg răul cel mai mic“, publicat în Capital nr. 29 din 19 iulie 2010.

• Aveţi răbdare până la toamnă. Abia în octombrie-noiembrie vor ajunge românii la fundul sacului, atunci când va face prăpăd scăderea salariului cu 25 %, coroborată cu dublarea costului întreţinerii după tăierea subvenţiilor. Să vedeţi atunci preţuri la locuinţe. Nu uitaţi! Garsoniera confort I: 20.000 de euro. Două camere: 26.000 – 30.000. Trei camere: 35.000. (Trimis de Jangeum Seo)

• De acord, dar cu o corecţie. România nu are o piaţă liberă de niciun fel. Este o piaţă controlată. (Vezi Prima Casă, care a fost o încercare reuşită de a domoli scăderea preţurilor şi a da timp politicienilor să-şi încheie cât de cât socotelile imobiliare în câştig). Aşa că eu nu m-aş hazarda să vin cu vreo prognoză privind preţurile apartamentelor peste o lună, un an sau zece ani. Orice regulă economică aplicabilă oriunde în lume nu are nicio valoare aici. Țara asta este pe dos în toate privinţele; legile concurenţei nu se aplică la noi, pentru că nu există concurenţă. S-ar putea să se prăbuşească preţurile, dar la fel de bine, dacă există un interes acolo sus, s-ar putea să se vină cu un nou program care să ţină preţurile artificial umflate, cu totul rupte de realitate. Greu de spus ce şi cum o să fie… (Trimis de ion)

• De trei ani, tot trâmbiţaţi apocalipsa! Toti neadaptaţii au ajuns mari economişti şi prevăd dezastre imobiliare! Ia mai lasă-ne! E posibil ca preţurile să mai scadă, dar nu din motivele alea puerile. Nimeni nu poate şti cu precizie care vor fi preţurile apartamentelor peste şase luni sau un an. (Trimis de @Jageum seo)

• Păi, ia să vedem… Acum trei ani, puteam să vând liniştit apartamentul în care stau cu 120.000 de euro. Acum, nici 40.000 nu mai iau pe el! Cam cât crezi că vei putea lua în decembrie pe un apartament dintr-un bloc în care gazele, apa şi căldura sunt închise din cauza restanţierilor? (Trimis de Rasvan)

• Ca babele pe forum. Dacă economia capitalistă ar merge după comentariile de pe forum, nu ar mai construi nimeni nicio casă, nu ar mai vinde nimeni niciun teren, nu s-ar mai face nicio afacere şi ne-am pune toţi cenuşă în cap că totul se duce de râpă. „Vremurile grele“ de acum sunt o mare oportunitate de afaceri pentru mulţi. (Trimis de Florin G)

• Bravo! Dacă e aşa o mare oportunitate, ia domnule şi profită. Prin 2008,  două camere în Bucureşti erau 120.000 de euro. Acum, 50.000. Cum­păraţi vreo trei-patru apartamente, că e momentul. De ce nu profitaţi?!… Fraţilor, distracţia nici nu a început cu adevărat. În următorii doi ani o să vedeţi criză adevărată în România. Acum este parfum de tei. (Trimis de john)

OFSAID

INDECENT Valoarea deconturilor cu termenul legal de soluţionare întârziat era la 30 iunie 2010 de 1,866 miliarde lei, faţă de 2,543 miliarde lei la 30 iunie 2009, în scădere cu 26,6%, ceea ce denotă preocuparea noastră constantă pentru diminuarea numărului de deconturi de TVA întârziate.
Acest gen de raportare an pe an a sumelor pe care statul tot amână, printr-un abuz lipsit de cea mai măruntă justificare, să le restituie firmelor demonstrează că statistica poate fi nu doar mincinoasă, ci şi indecent de cinică.  Ceea ce omite să spună Sorin Blejnar, preşedintele ANAF, este câte firme au pierit din această cauză în anul cu pricina.

BIZAR Trebuie să dăm apartamente la nou-născuţi, nu la tineri căsătoriţi.
Interesantă este argumentaţia deputatului Silviu Prigoană, inspirată, pare-se, din cultura triburilor amazoniene: „Acum, tinerii amână cât mai mult momentul conceperii unui copil, pentru că nu au cu ce să-l crească. Soluţia găsită acum – case ANL pentru tinerii căsătoriţi – nu mi se pare cea mai bună. Statul ar trebui să dea, prin lege, o garsonieră pentru fiecare nou-născut. Să vezi atunci ce se pun românii pe făcut copii!“ În cazul în care copilul nu are şansa să trăiască, garsoniera primită gratuit de la stat ar urma să fie retrocedată. În termenii domnului Prigoană: „Ţi-a murit copilul, ţi-a murit şi norocul !“