„În coaliţie, aproape săptămânal, există o bursă de idei. Fiecare vine cu fel de fel de idei, prin care vom salva România. Un lucru e cert, în ceea ce ne priveşte: anul acesta considerăm că am încheiat capitolul majorărilor de taxe, respectiv al reducerilor. De la 1 ianuarie, e liber.“ Poet, între altele, vicepremierul Marko Bela, epuizat de brainstorming, se hrăneşte cu speranţa că, după o binemeritată vacanţă, şezătoarea literar-artistică şi fiscală de la Palatul Victoria se va relua de la 1 ianuarie 2011.

ZOOM

Evaziunea, pavată cu bune intenţii

Poanta săptămânii trecute este demascarea nucleului de crimă organizată din ograda Guvernului. În timp ce premierul Boc chema, de la etajul Palatului Victoria, naţiunea la luptă împotriva micii evaziuni fiscale (că aia mare trebuie ocrotită, nu-i aşa), la bufetul de la parter, nişte jurnalişti ticăloşiţi imortalizau pe peliculă acte de comerţ săvârşite fără casă de marcaj. Este ceva… ce doar lui Emil Boc i se poate întâmpla.

Ținutul Secuiesc

Nu ştim la alţii cum o fi, dar la rumâni, ori de câte ori scârţâie statul din toate instituţiile şi balamalele, reapar mereu, cu un suflu veşnic nou, chestiuni precum aceea a autonomiei „Ținutului Secuiesc“. Episcopul Tokes Laszlo, ajuns dintr-o evidentă eroare (va fi interesant de aflat a cui) vicepreşedinte al Parlamentului European, vede asemănări de statut, destin şi soluţii între „Ținutul Secuiesc“ şi provincia sârbă Kosovo: „O microregiune de talia Kosovo este şi Secuimea. Kosovo şi-a dobândit independenţa. De ce nu ar putea şi Secuimea să aibă autonomie? Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie!“ Mare om, mare caracter, Sfinţia Sa a dat-o a doua zi niţeluş la întors: „Este o exagerare că aş fi lansat un apel la manifestaţii de stradă.“ Cauza trebuie să fie succesul clamat de premierul ungar Viktor Orban în relaţia cu FMI, ce se cerea sărbătorit şi care, oricum, rezolvă în mare parte problemele mişcării de eliberare: „Eliberarea noastră de FMI este un pas înainte către autodeterminarea naţională.“ După cum, poate, s-o mai fi înmuiat aflând, ca şi noi, cu surpriză, că Guvernul României, prin HG nr. 402 din aprilie a.c., recunoaşte într-un document oficial entitatea numită „Ținutul Secuiesc“. Asta, dacă n-o fi fost, din nou, o regretabilă eroare. Apropo, ar fi totuşi foarte interesant de aflat cine tot greşeşte, acolo sus.

MAILBOX

Poveri peste poveri

Reacţii ale cititorilor la articolul „Românii spun pas imobiliarelor şi aleg răul cel mai mic“, publicat în Capital nr. 29 din 19 iulie 2010.

Se umblă la formă, nu la conţinut. Statul, prin măsurile pe care le adoptă, încearcă să strângă mai multi bani la buget (de exemplu, Garda Financiară va controla autovehiculele). Băncile vor să modifice legea insolvenţei.Toată lumea se apără şi ia măsuri. Dar pentru IMM-uri, ce face Guvernul şi ce fac patronatele pentru ca incidentele cu instrumente de plată (bilet la ordin, cec, cambie) să fie stopate? Ce s-a rezolvat, practic, prin aceea că suma minimă la insolvenţă a crescut la 45.000 de lei, iar perioada de depăşire a scadenţei, la 90 de zile?! Se umblă la formă, nu la conţinut. Vor aduce aceste modificări banii mai repede la creditori? Am făcut nenumărate propuneri privind cecurile şi biletele la ordin, dar în această ţară nimeni nu te ascultă. Vor exista întotdeauna factori de decizie (cointeresaţi) care văd atentate la democraţie (ce demagogie!) în orice măsuri energice, dar corecte: numărul instrumentelor de plată fără acoperire creşte alarmant? Răspunsul lor: şi ce dacă!? Rezolvarea, fie şi parţială, a aproblemei decontărilor în economie ar spori resursele IMM-urilor, care ştiu să compare veniturile cu cheltuielile. Dar ce să facă atunci când veniturile pe care contează nu mai intră? În cel mai bun caz, apelează la credite. Sau intră în insolvenţă. Legea insolvenţei trebuie schimbată, nu de formă, ci din temelii. Şi asta, cât mai grabnic posibil, pentru ca IMM-urile sunt forţa motrice a economiei. (Trimis de Augustin Istoc)

Calcul simplu. Au dispărut 175.000 firme. De fapt, cifra dată publicităţii este la vreo 315.000 firme (probabil doar 175.000 au terminat procedura de lichidare). Să facem calculul pe 175.000. Fiecare vărsa la stat minimum 500 lei pe lună (CAS, impozit pe profit, TVA). Probabil că media, de fapt, este pe la 600 lei, ceea ce înseamnă 87.500.000 lei pe lună. Adică, în 12 luni, statul a pierdut cam un miliard de lei. Apoi, au apărut minimum 200.000 de şomeri noi din aceste firme. Pentru fiecare, statul plăteşte minimum 450 lei lunar; adică statul plăteşte pentru asta 90.000.000 lei pe lună. Într-un an, statul, ale cărui finanţe au fost conduse de Pogea şi Vlădescu, a tocat peste 1,1 miliarde pe noii şomeri. Nu mai vorbim de sume mai mărunte. Să mai vorbim şi de efectele colaterale? Că s-a redus consumul şi a scăzut motivaţia? Să mai amintim că o parte din foştii angajaţi din privat, cel puţin 10%, s-au angajat la stat? Aşadar, acest impozit minim este efectiv o povară în plus, o povară prea mult. Dar ce contează, nu-i aşa? (Trimis de robert)

OFSAID

MĂRINIMOS Sectorul public a înregistrat o diminuare cu 36.000 de oameni. Unde să angajăm clientela politică a PDL? Că am dat-o afară.
O declaraţie a ministrului Videanu, din „categoria Vlădescu“ (puteam să vă mai minţim vreo şase luni, un an, dar…). Şi dl Videanu putea să (mai) angajeze clienţi politici în următoarele şase luni, un an, dar… Lasă că e puţin probabil să se fi rătăcit vreun prieten de partid printre cei 36.000, dar probabil că iar va urma o rectificare de vorbe, exact ca atunci când ne-a atras atenţia asupra invizibilei note ironice dintr-o afirmaţie istorică a dumisale: „Guvernul, în ansamblul său, este perfect.“

ÎNCÂLCIT Împrumutul de peste 20 de miliarde de la FMI şi Comisia Europeană a fost făcut de România în primul rând pentru datoria externă făcută de sectorul privat. A trebuit să finanţăm mai întâi datoria sectorului privat şi abia apoi alte chestiuni precum partea bugetară.
Dragă dle Stolojan: 1) De când relaxarea de către BNR a regulilor de pe piaţa bancară e totuna cu finanţarea de către guvern a sectorului privat? 2) Guvernului i s-a făcut, oricum, un mare hatâr tăindu-i-se porţie din banii FMI. 3) Dar poate că vă referiţi la arieratele pe care Guvernul le mută de la un trimestru la altul, timp în care firmele mor ca muştele fiindcă nu-şi primesc banii înapoi de la Guvern. Pe scurt, măcar de la dvs. aveam pretenţia să folosiţi corect termenul de „finanţare“.