România ar trebui să exporte urşi, pentru că aceştia s-au înmulţit de parcă ar fi primit azil politic la noi, crede ministrul mediului, Laszlo Borbely: „Ursul a ajuns un animal local. Mergi, dai mâna cu el şi mergi mai departe. Avem peste 7.000 de urşi. Cred că jumătate din urşii din Europa sunt în România.“

ZOOM

Deprimat şi confuz

Căderea liberă a guvernului Boc şi a partidului de la putere este confirmată de ultimul sondaj INSOMAR. Dacă ar fi avut loc alegeri parlamentare în doua spătămână a lunii trecute, PDL ar fi cules doar 13,7% din voturi, PSD 38,8%, PNL 21,1%, PRM 8,9%, UDMR 5,1%, UNPR 1,8%. Personalităţile care contează în jocul politic punctează consistent la negativ: pe segmentul „foarte puţină încredere“ al scalei, primul se plasează premierul Emil Boc (75%), urmat de preşedintele Traian Băsescu (72%) şi, la o oarecare distanţă, de un grup compact format din Crin Antonescu (51%), Victor Ponta (50%) şi Mugur Isărescu (50%).

Ceea ce sugerează topul personalităţilor, o certă lipsă de speranţă a cetăţenilor, se verifică în faptul că, dintre acei români care vor înlăturată actuala guvernare (50,6%), numai o treime văd soluţii în cealaltă parte a spectrului politic: 18,1% vor un guvern PSD, 10,2% guvern liberal, iar 2,9% unul de coaliţie PSD-PNL. O altă treime se pronunţă pentru guvern de tehnocraţi sau diverse alte soluţii „originale“ (inclusiv un partid OTV, susţinut de 4,8%) , iar ceilalţi nu găsesc răspuns la această problemă.

Este evidentă starea de derută din rândurile electoratului, din care 62,7% consideră că trăiesc (mult) mai rău decât anul trecut, iar 70,5% sunt convinşi că vor trăi şi mai prost la sfârşitul acestui an.

În curând, şi cu tramvaiul

După ce şi-a făcut mâna cu proiecte îndrăzneţe şi de maximă anvergură (a se vedea: „Staţiunea Bucureşti-Băi“, „Frunzuliţa din grădină e pură şi carpatină“ etc.), ministresa Elena Udrea a comis recent unul mai minion, dar de-o ingeniozitate rară şi care îi asigură măcar o notă de subsol în manualele universitare de la ASE. Bănuite pe nedrept de a fi „turism ecumenic“, excursiile de-o zi cu autobuzele RATB pe la mânăstirile din jurul Capitalei, de la Pasărea la Cernica şi de la Ciorogârla la Balamuci, au costat numai 15 lei (preţ de criză) şi au ţintit segmentul cuvios de peste 73 de ani. Succesul a depăşit cu mult aşteptările: 124 de persoane au rătăcit în prima duminică din august prin jurul oraşului, pe drumuri desfundate, în autobuze fără aer condiţionat şi fără vreun program precis. Nu s-au consemnat victime ori dispăruţi, aşa încât experimentul va fi repetat curând cu tramvaie şi troleibuze (la 10 lei), iar mai apoi cu rolele personale (la 5 lei, că trebuie şi RATB-ul să trăiască).

MAILBOX

Fără preţ

Reacţii ale cititorilor la articolul „Evaluarea proprietăţilor în vremuri tulburi“, publicat în Capital nr. 30 din 2 august 2010.

– Calcul. Preţul imobilelor ar trebui să fie cuplat la puterea de cumpărare, la venitul real al populaţiei. Şi-atunci nu ar mai fi ambuteiaje în tranzacţii. Dacă în Germania un metru pătrat (util!) costă cam cât un salariu mediu pe economie, adica circa 1.400 de euro, atunci în România ar trebui să coste 300 de euro. Numai că românii vor profit de 150%, în timp ce nemţii se mulţumesc cu 15% şi reinvestesc câştigul, nu-şi iau banii în sacoşe şi se duc pe Coasta de Azur, cum fac ai noştri. (Trimis de callas)

– Ecuaţie. În toată afacerea asta, singura necunoscută este preţul terenului. Restul se cunoaşte precis: cărămida, betonul, fierul, manopera, sticla, furniturile etc. Terenul este cel care face diferenţa. Restul e tăcere. (Trimis de gushpi)

– Detalii. Totul se reduce la o frază simplă şi teribil de adevărată: preţul imobiliarelor într-o ţară este direct proporţional cu evoluţia economică a acesteia. De câte ori se intră într-o recesiune adâncă, valoarea terenurilor şi a clădirilor se prăbuşeşte. Asta este valabil în orice ţară civilizată din lume. Toată lumea ar fi fericită dacă un apartament cumpărat acum doi ani cu 120.000 de euro şi care astăzi valorează pe piaţă 45.000 de euro (şi tot nu-l cumpără nimeni) ar valora peste nişte ani, din nou, 120.000 de euro. Dar am uita câteva mici detalii: plata lunară a unei rate bancare, din salarii ciuntite, într-o monedă intrată pe panta devalorizării; gradul de uzură fizică al clădirii peste 20 de ani; inflaţia de peste 20 de ani şi faptul că astăzi cumperi cu un euro ceea ce peste 20 de ani va costa zece euro. (Asta, în cazul în care va mai exista euro.) Ca să tragem linie: cei care au investit în imobiliare au pierdut bani şi vor continua sa piardă, iar valoarea bunurilor imobiliare va scădea până când va atinge puterea de cumpărare a populaţiei ţării. (Trimis de north of 60)

– Cerere? În România nu există nici măcar cerere nesolvabilă, aşa încât ce să mai vorbim despre cea solvabilă. Iată cum stau lucrurile. Salariul mediu lunar este de 300 de euro. Românii locuiesc în proporţie de 96% în case aflate în proprietatea lor sau a familiei lor. În ţară mai sunt vreo 18 milioane de oameni. Criza şi managementul dezastruos al ţării vor împinge în exil încă vreo 2-3 milioane în următorii ani. Într-o Românie de 15 milioane de locuitori, nimeni nu va mai avea nevoie de case. Aşa că sportul naţional din anii 2003-2008, specula imobiliară, nu va mai reveni niciodată pe meleagurile mioritice, din lipsă de participanţi. Nu pot exista boomuri imobiliare într-o societate aflată pe cale de dispariţie. (Trimis de Bogdan)

OFSAID

MARŞARIER Efectul în plan economic al guvernării Boc este o diminuare a economiei, mai severă decât ne anunţă chiar Emil Boc, iar în plan politic este o creştere a lui Adrian Năstase. Problema e că Emil Boc pare că vrea să ne convingă că poate ajunge cu o bicicleta pe Lună. Şi noi va trebui să-i spunem că trebuie un alt instrument, un alt vehicul, pentru a ajunge la obiectivul pe care ni-l asumăm cu toţii, şi anume ieşirea României din criză.
Pentru aceste vorbe, europarlamentarul Cristian Preda a fost chemat de şeful partidului, acelaşi Emil Boc, la Palatul Victoria, la frecat ridichea. La final, dl Preda s-a rezumat să spună că a fost o discuţie „amicală“. Pesemne, şeful l-a convins că adevăraţii vinovaţi sunt cei din opoziţie, pentru că „nu vin cu soluţii“.

FATALITATE Acum este perioada decisivă. Guvernăm acum ca să reparăm 20 de ani de decizii proaste, populiste. Noi nu guvernăm ca să fim frumoşi în sondaje. Trebuie să luăm toate măsurile de restructurare şi de reformă acum, ca să le fie mai bine românilor peste doi ani. Rezultatele se vor vedea în următorii doi ani, nu în următorii zece. Câştigătorii politici vor fi cei care formează astăzi coaliţia.
Tot dl Boc, care vrea să zică aşa: uite ce v-au făcut ăia, dar vă salvăm noi, că de-aia suntem la putere, rămânem neclintiţi până în 2012, iar la urmă tot noi câştigăm alegerile, ca să vă fie clar.