„Mulţumesc autorităţilor franceze că le-au dat posibilitatea cetăţenilor români de etnie romă să aibă o vacanţă în România.“  Este ceea ce a găsit de cuviinţă să declare Ilie Dincă, secretar de stat la Guvern, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi, care-i şi înţelege, despre repatrierea acestora, într-un moment încins din relaţiile franco-române

ZOOM

Şi banii

În chiar zilele premergătoare votării noii versiuni a Legii ANI, senatorii PDL au decis să facă in corpore un gest memorabil de transparenţă, postându-şi bilanţurile personale. Evenimentul nu avea cum să scape atenţiei presei, cei mai iuţi la calcule şi inventare dovedind-se cei de la hotnews. Din totalul de 36 de aleşi, doar 16 au reuşit să-şi sporescă avutul, restul de 20 ­aflân­du-se într-un fel de hibernare, anul trecut fiind un bun prilej de odihnă şi meditaţie.

Campionul grupului senatorial al partidului de guvernământ este doctorul Mircea Cinteză, care şi-a dublat veniturile în 2009, până la 950.000 de lei, faţă de 2008. Anul trecut, la cele şapte terenuri, trei case, pachetele de acţiuni la patru SRL-uri şi o maşină, pe care le avea, a adăugat un tablou de Tonitza şi un autoturism. Şi n-a returnat nimic din datoria la bancă de 1,2 milioane de lei, rămasă intactă.

Comparabil ca prosperitate şi spirit întreprinzător este doar colegul de partid şi de breaslă Cristian Rădulescu, stomatolog. Deşi în 2009 n-a câştigat decât 62.558 de lei, a mai vândut tablouri de 278.520 de lei şi a ieşit pe un bilanţ de opt terenuri, cinci case, bijuterii de 370.000 de euro, investiţii de 456.000 de euro în diverse active şi datorii de 565.534 de euro. Mda…

Fosta ministresă Sorina Plăcintă n-a fost la fel de norocoasă: s-a încurcat în case, terenuri şi împrumuturi de un milion de lei către persoane fizice; adică le cam pierde de la o declaraţie la alta. În plus, a omis să menţioneze donaţiile către biserică şi partid, fiindcă, nu-i aşa, astea nu se pun, ori cel puţin aşa crede dânsa.
Cel mai rău i-a mers în 2009 senatorului Iulian Urban, ale cărui venituri s-au redus cu vreo 45.000 de lei, aproape tot atât cât a donat partidului. Soarta dlui Urban, în pofida unei rezerve în cont de 336.500 de lei, pare a fi pe muchie de cuţit, deoarece dumnealui este cam frunză-n vânt: nu prea are proprietăţi (nici terenuri, nici case), încasările sunt în prăbuşire şi, pe lângă partid, mai ţine din propriul buzunar şi firma pe care o deţine. Nouă ne-au dat lacrimile, dar mai mult ca sigur că ANAF s-ar distra copios pe tema asta. Mă rog, dacă ar vrea să se mai destindă niţel, că are şi el, bietul, atâtea pe cap şi pe suflet, că n-o să-şi mai vină-n fire nici la şapte ani după criză, cu sobor de preoţi, mir de la Ierusalim şi tămâie de la Muntele Athos.

MAILBOX

Sau discriminare?

Reacţii ale cititorilor la articolul „Cât ar munci o PFA pentru pensie completă: 90 de ani!“, publicat în Capital nr. 33 din 23 august 2010.

– Corect. PFA-urile îşi deduc costurile şi plătesc un impozit de nimic de 16% şi numai 16% asigurări sociale. Angajaţii plătesc aproape 50% impozite şi asigurări fără să deducă nimic. Să fie controlaţi la sânge şi să plătească din urmă pe cinci ani. (Trimis de Ana)

– Beneficii?! Sunt o şmecheră de PFA. Am plătit numai anul asta la stat 75.000 lei, taxe, impozite şi contribuţii. Numai la sănătate am plătit asigurare obligatorie de peste 13.000 lei. Am născut al doilea copil şi nu am beneficiat de nicio zi de concediu medical, nici cât am fost gravidă, nici după ce am născut, de nicio analiză medicală gratuită, pentru că „nu sunt fonduri“ ş.a.m.d. Să vă mai spun cât m-au costat tratamentele la clinici private care mi-au salvat copiii nenorociţi în spitalele pentru care plătesc anual peste 3.000 de euro asigurare obligatorie de sănătate?!  Acum muncesc cu copilul în braţe, fiindcă nu pot sta într-un concediu de creştere a copilului pentru care statul mi-ar plăti cam 10% din venitul pentru care eu plătesc impozit. Aş lucra şi eu ca angajat, dar lucrez în fiecare an cu peste 80 de firme şi nu pot avea 80 de contracte de muncă. (Trimis de Mihaela Bucsa)

– Emigrăm! În ţările occidentale, o PFA plăteşte aceleaşi taxe ca un angajat, taxele sunt de maximum 20-30%, nu de 60-70% ca la noi, şi orice salariat îşi deduce educaţia, asigurările private, benzina etc. Pentru prostimea din România, nu contează că se încalcă drepturile şi că se face discriminare. Contează să moară capra vecinului. Din cauza asta suntem în prag de faliment naţional. Lasă, noi să fim sănătoşi, că ne facem offshore-uri sau emigrăm. Am 22 de ani şi nu am „beneficiat“ de nicio protecţie socială. O alocaţie de doi bani, o şcoală inutilă şi, în rest, nimic. Sănătate? De când mă ştiu, am fost la clinici private şi mi-am plătit medicamentele din banii mei sau ai părinţilor. La stat am fost de două ori şi m-au îmbolnăvit mai rău. Educaţie? Am plătit 12 ani meditaţii şi şpăgi, din banii părinţilor, din cauza „calităţii“ sistemului, care nu m-a ajutat cu nimic. Sunt informatician şi atestatele mi le-am plătit singur. Românii sunt printre cei mai buni din lume în IT şi peste 60% din ei nu au „studii“, deoarece sunt irelevante. Facultatea o plătesc din banii mei. La facultatea mea, UBB Cluj – FSEGA, media minimă la buget e 9,70. Nu-mi permit să învăţ toată ziua şi să nu lucrez. Nu vreau să fac parte din armata anuală de 100.000 de şomeri cu diplomă. Nu, eu voi termina facultatea cu taxă, voi avea licenţă, nişte ani de experienţă şi atestate şi voi pleca din ţară. (Trimis de Voicu Rogojan)

OFSAID

PROIECTURI Vor fi proiecturi care vizează instituirea unui card pentru IMM-uri, neimpozitarea profitului reinvestit, dar şi alte măsuri.
La microfon, prim-ministrul Boc. În sfârşit, am aflat ce conţine pachetul de măsuri anticriză, pardon de expresie. Ei, acum ne-am lămurit care erau „proiecturile“. Putem să dormim liniştiţi. Noapte bună.

AFORISM Cu cât tăiem mai multe panglici, cu atât vom tăia mai puţin din salarii.
Doamna ministresă Udrea a găsit antidotul austerităţii şi secretul redresării economiei. O singură problemă: lumea s-a săturat demult de panglici.

MILIȚIAN În momentul în care te duci spre un poliţist cu un telefon în mână, iar gesturile tale nu pot fi prevăzute, ai mare noroc că poliţistul respectiv nu te-a încătuşat.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Christian Ciocan, explică de ce nişte poliţişti nervoşi că le este filmată maşina parcată fix în mijlocul străzii, puteau să ia drept armă telefonul cu cameră din mâna operatorului de ocazie. Bonus: „Imaginaţi-vă altceva, că te duci către un animal într-o anumită poziţie. Animalul devine poate agresiv, poate reticent. Poliţistul nu este animal. Poliţistul este om înzestrat cu gândire. Dar există nişte norme acceptate de sociologi…“