Europarlamentara Elena Băsescu a fost inclusă în Skunk‘s Top 100 Women of Weed, clasamentul celor mai aprige susţinătoare din lume ale consumului de droguri uşoare. Numelui ei îi este ataşată o precizare, Romanian President‘s daughter*, iar asteriscul, caz unic pe listă, duce la o notă: have no idea why she’s on the list. 

ZOOM

Cei mai vizibili

Elena Udrea conduce în topul MediaIQ al celor mai mediatizaţi politicieni, cu 8.088 de apariţii în perioada 7 martie – 9 septembrie a.c., urmată de Victor Ponta (7.411), Mircea Geoană (6.105), Crin Antonescu (4.881), Gabriel Oprea (3.650), Roberta Anastase (3.114), Cătălin Voicu (3.031), Cseke Attila (2.422), Marko Bela (1.972), Călin Popescu Tăriceanu (1.461). La partide, clasamentul este: PSD (36.198), PD-L (32.060), PNL (22.268), UDMR (9.008), UNPR (3.958). Studiul a fost realizat pe baza monitorizării a 780 de surse media dintre cele mai diverse, dintre care cele mai active în materie s-au dovedit a fi Hotnews (768 de articole despre politicieni), EvZ (676), Jurnalul naţional (648), Cotidianul (543), România liberă (342), Gândul (267), Adevărul (195).

În ochii părinţilor

Aproape două treimi (61%) din români au o părere proastă şi foarte proastă despre învăţământul românesc, drept pentru care şi-ar trimite copiii să înveţe carte în străinătate, arată un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES). Principalele reproşuri ale părinţilor la adresa sistemului naţional de educaţie sunt lipsa caracterului aplicativ, dotarea precară a şcolilor şi calitatea scăzută a actului didactic. Astfel, 69% din cei chestionaţi de IRES consideră că învăţământul românesc nu îi pregăteşte pe elevi pentru viaţă, 78% constată că este centrat prea mult pe informaţie şi prea puţin pe  formarea de competenţe, iar 77% apreciază că tinerii absolvenţi nu sunt pregătiţi să facă faţă pe piaţa muncii. Ruptura evidentă dintre sistemul de educaţie şi cerinţele de pe piaţa muncii îi determină pe 77% din români să afirme că diplomele nu mai au nicio valoare. Între cauzele actualei stări de fapt, cei intervievaţi menţionează schimbările frecvente ale legislaţiei din domeniu (86%), dotarea precară a şcolilor (80%), salariile prea mici ale profesorilor (80%), dar şi pregătirea lor deficitară (51%, faţă de 41% care îi consideră competenţi), nivelul relativ scăzut de disciplină (97%), de exigenţă (74%) şi de siguranţă din şcoli (86%). Jumătate din părinţi simte nevoia să amelioreze instrucţia copiilor lor prin meditaţii, cel mai frecvent la matematică (88%) şi română (60%), din diverse motive: profesorii nu îşi fac datoria la clasă (43%) sau recomandă ei înşişi elevilor să se mediteze (tot 43%), exemplul altor părinţi (42%), dorinţa de a obţine note mai mari (52%) sau pregătirea pentru admiterea la facultate (57%). Actualmente, învăţământul de stat este privit mai bine decât cel privat de 60% din români, dar elevii sunt mai slab instruiţi decât în trecut (86%), sistemul de evaluare este ineficient, astfel că ar trebui să fie reintrodus examenul de admitere în liceu (71%) şi în treapta a doua de liceu (79%), ar trebui să se reînfiinţeze şcolile profesionale (95%) şi să se reintroducă uniformele pentru elevi (84%).

MAILBOX

Otrăvite

Reacţii ale cititorilor la articolul „Capcana ajutorului social: mai tentant decât salariul minim“, publicat în Capital nr. 36 din 13 septembrie 2010.

– Normal. La acordarea unui venit minim garantat, ar trebui procedat ca în celelalte state din UE: şomerii care termină perioada de indemnizare şi nu găsesc de lucru vor primi în continuare ajutor, dar au obligaţia să presteze o muncă socială. La noi, din păcate, există alte criterii, care constatăm că sunt păguboase. (Trimis de brucanianul)

– Campestră. Stau la ţară şi văd cazuri de nemuncă. Ajutoarele sociale fac ca oameni sănătoşi, întregi, de 25-40 de ani, apţi de muncă să nu crească un pui, un porc şi să ţină terenuri nemuncite. Mai nou, la ţară este la modă ­să-ţi fie ruşine să coseşti. În familia mea, toţi au o facultate, dar suntem singurii din imediata vecinătate care au grijă de proprietăţi. La limită, poţi să trăieşti foarte bine şi fără să câştigi bani; devii independent de salariu, de sistem, de Băsescu, de sindicate etc. (Trimis de Radu)

– Ipocrizie. Nenumăratele ajutoare sociale au apărut din vina politicienilor. Aşa au câştigat voturi şi şi-au consolidat puterea. Dar economia nu mai suportă! Fiindcă luxul în care trăiţi, domnilor de la putere, trebuie întreţinut, voi furaţi lunar din banii angajaţilor de la buget, aţi falimentat firmele mici, dar, culmea, nu vă atingeţi de profiturile imense ale băncilor şi corporaţiilor. Oamenii ar vrea să muncească, dar unde? Soluţia pe care le-o oferă Băsescu este să plece din ţară. Pe de altă parte, munca nu este stimulată, salariile sunt mizerabile, încât de multe ori rentează să nu munceşti, dacă ai din ce trăi. (Trimis de parazitul bugetar)

– Decriptare. Împărtăşesc ideea că salariile multora dintre bugetari nu sunt decât ajutoare sociale nesimţite. (Trimis de CC Burla)

– Socoteală. Ce pompos sună că 83% din români primesc un tip de ajutor social. Probabil că familia mea este inclusă în acest 83%, având un copil care merge la grădiniţă şi care primeşte – uau! – 40 de lei pe lună. Ca să vezi cum trăiam toţi trei pe spinarea copilului, din banii ăştia! (Trimis de elle)

– Superremarcă. Şi noi avem un copil, tot 40 de lei primim şi tocmai ne întrebam care dintre părinţi este asistat social? Ori, poate, familia ca întreg?… (Trimis de Clau)

– Mulţi. Toată media se ocupă de punctul de pensie, de ajutoare sociale, de venitul minim garantat etc., însă nimeni nu vorbeşte despre cei care, în clipa de faţă, nu realizează, nici ei, nici familiile lor, niciun fel de venit! Este cazul persoanelor de peste 45 ani, recent disponibilizate, deja ieşite din indemnizare şi care nu mai au nicio şansă să se reangajeze. Este o nouă categorie socială, din ce în ce mai numeroasă. Îi lăsăm să moară de foame?! (Trimis de victor)

OFSAID

FIOR Da, cum să nu! Bineînţeles că m-am gândit şi bănuiesc că se gândesc toţi primarii, miniştrii, secretarii de stat, toată lumea. Băi, frate, ajungi şi spui că tu nu ai făcut, dar nu contează, pentru că judecă ăia.
Răspunsul proaspăt exministrului transporturilor, Radu Berceanu, întrebat dacă i-a trecut vreodată prin minte că şi el ar putea să fie arestat, asemenea primarului Antonie Solomon al Craiovei, lui Sorin Ovidiu Vântu etc. etc.

RIZIBIL Nu mai sunt un client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani. L-am părăsit îngrozit, cum bănuiesc că mulţi au făcut-o deja. Eu am făcut saltul direct spre capitalismul perfect. Zilele trecute mi-a spus soţia: „Ai tensiune!“. Zice: „Ceai de păducel“. Simplu! Vedeţi?! Acum, vorbind serios, riscul [să mă îmbolnăvesc de o boala gravă – n.red.] este foarte mic. Deci, în treaba asta cu asigurările, este ca şi cum aş investi în bilete de loterie. Rămân cu încăpăţânare la formula ceaiului de păducel.
De la dl Cătălin Avramescu, consilier prezidenţial, te puteai aştepta la ceva mai multă maturitate atunci când vorbeşte în public despre asigurările de sănătate şi despre şansele de a supravieţui cu sistemul actual de asistenţă medicală. Asta, dacă a vrut să facă o glumă proastă. Dacă a vorbit serios, atunci trebuie să vadă neapărat un medic.