Evenimentul săptămânii trecute: doi răniţi, dintre care o femeie cu leziuni grave la coloană (în imagine), la o distracţie cu aterizări forţate în Dâmboviţa, organizată de distribuitorul unei băuturi energizante care, zice reclama, îţi dă aripi. Eventual, de îngeraş. ZOOM Boală naţională Românul cască zilnic gura la televizor nu mai puţin de şase ore şi patru minute (adică 364 de minute), potrivit unui studiu al agenţiei Initiative, realizat pe datele GfK. Asta,
Evenimentul săptămânii trecute: doi răniţi, dintre care o femeie cu leziuni grave la coloană (în imagine), la o distracţie cu aterizări forţate în Dâmboviţa, organizată de distribuitorul unei băuturi energizante care, zice reclama, îţi dă aripi. Eventual, de îngeraş.
ZOOM
Boală naţională
Românul cască zilnic gura la televizor nu mai puţin de şase ore şi patru minute (adică 364 de minute), potrivit unui studiu al agenţiei Initiative, realizat pe datele GfK. Asta, în cursul săptămânii, pentru că în weekend se întrece pe sine însuşi: şase ore şi 47 de minute (adică 407 minute). Cifrele exprimă valorile medii pentru perioada ianuarie-august a.c., dar recordul absolut al perioadei, înregistrat în chiar prima lună a anului, este de şapte ore şi 15 minute (adică 434 de minute). Cel mai vizionat post este ProTV (80 de minute pe zi), urmat de Antena 1 (67 de minute). Coincidenţă ori ba, majorarea consumului de televiziune a apărut în perioada scursă de la începutul crizei, în care stăm şi astăzi vârâţi până la brâu. Astfel, dacă în perioada 2004-2007 media timpului petrecut în faţa televizorului a variat între cinci ore şi 11 minute şi cinci ore şi 17 minute, începând cu 2008, a urcat brusc la cinci ore şi 50 de minute, apoi şi mai sus.
Media globală în materie, pentru 2009, s-a situat undeva la jumătatea performanţei izbutite de români: trei ore şi 12 minute (în creştere cu trei minute faţă de 2008). În Europa, media este de trei ore şi 42 de minute. Ceva mai dependenţi de micul ecran sunt cei din Orientul Mijlociu (patru ore şi 34 de minute) şi nord-americanii (patru ore şi 40 de minute). Scorul global îl strică asiaticii, cu numai două ore şi 41 de minute pe zi.
Ce mai spun sondajele
Un sondaj realizat de Grupul de Studii Sociale 2000 în a doua săptămână din septembrie arată că, în ipoteza unui scrutin care ar fi avut loc în acea perioadă, locurile din Parlament s-ar fi împărţit, potrivit intenţiilor de vot, între Alianţa PSD+PC (37,1%), PNL (27,9%), PDL (14,6%) Partidul Poporului (8,6%) şi UDMR (5,2%), în timp ce PRM (3,1%), PNG şi UNPR (ambele, sub 1%) nu ar trece pragul electoral.
Alegerile prezidenţiale i-ar scoate în frunte pe Crin Antonescu (31,4%) şi Victor Ponta (27,1%), care ar trebui să se întreacă într-un al doilea tur. Intenţii de vot au mai adunat Traian Băsescu (11%), Dan Diaconescu (8,8%), Mircea Geoană (6,8%), Corneliu Vadim Tudor (4,2%) şi George Becali (0,8%). Soluţia alegerilor anticipate este în măsură aproape egal acceptată şi respinsă: 42,9% şi respectiv 44,3%. Soluţiile de guvernare considerate sunt: un cabinet format din tehnicieni (17,2%), PSD (11,7%), PDL (9,5%), PNL (9%), PSD-PNL cu premier PSD (8,5%), PSD-PNL cu premier PNL (7,9%) şi PDL cu premier tehnocrat (3,3%). Formele de guvernământ agreate sunt republica parlamentară (39,9%), cea prezidenţială (33,9%) şi monarhia constituţională (6,9%), o cincime fiind indecişi.
MAILBOX
Şi bostănăria
Reacţii la articolul „Fără frică, nimic nu merge“, publicat în Capital nr. 37 din 20 septembrie 2010.
– Corect. Japonezii au creat democraţia cu sabia, americanii, cu pistolul etc. Dacă nu se reintroduce pedeapsa cu moartea, conducătorii noştri vor călca legea în picioare şi peste 100 de ani. (Trimis de Nicu)
– Politici. Singurele diferenţe aparente dintre România şi o ţară cum este Spania, să zicem, sunt salariul şi subdezvoltarea economică. Dar mai lipsesc şi alte lucruri în România: şi morcovul (plata orelor suplimentare), dar şi ciomagul (dosar penal pentru furtul de benzină din maşina firmei). Dacă salariul în Spania a ajuns mare, este şi pentru că acolo s-a aplicat judicios politica „stick and carrot“. (Trimis de punk)
– Reformă. Avem nevoie de o legislaţie „mai americană“, care să favorizeze antreprenorul, nu angajatul. Ministerul Muncii de la noi nu-i decât un sindicat gigantic. Nici nu ştiu de ce ne mai trebuie (şi alte) organizaţii sindicale. (Trimis de jafo)
– Demonstraţie. Am avut ocazia să observ cum trei străini care lucrau în România, foarte constiincioşi de felul lor, după trei luni în care au fost scoşi de sub un control direct, şeful lor aflându-se în Franţa, au început să lucreze încet şi prost. Şi nu erau plătiţi cu bani puţini. La o lună după ce şeful lor s-a întors, au reintrat în ritmul iniţial. (Trimis de românul)
– Teorie. Managerii nu trebuie să facă altceva decât să controleze angajaţii. Nu să-i stimuleze, ci să-i constrângă. Este aşa-numita teorie X din manualele de management, care, după cum tot acolo stă scris, este cam perimată. Totuşi, 2% din populaţia lumii dau de lucru şi pun pâinea pe masa celorlalţi 98%. Cifrele vorbesc de la sine. Aşadar, pentru cei 98% este aplicabilă teoria X. Pentru ceilalţi, Y… (Trimis de Viorel)
– Naşul. Sunt convins ca există patroni care cred şi încearcă să aplice teroarea ca metodă de management. Probabil că, în timp, se vor alege cu angajaţii pe care îi merită. Ideea este că, pentrul bunul mers al firmei, cineva trebuie să stabilească şi să impună nişte reguli, atât pentru „stick“, cât şi pentru „carrot“. Şi este preferabil ca operaţia asta să nu o facă cei care ar avea interesul să încalce regulile. Ca exemplu: de ce nu se merge „cu naşul“ în trenurile de prin alte părţi ale lumii? În cazul unora, pentru că sunt cinstiţi. În cazul altora, pentru că le e frică de consecinţe (de care pot să fie siguri!). Înseamnă asta că „naşul“ îi ţine pe călători sub teroare? Nu tocmai. Dar de ce se merge „cu naşul“ pe la noi? Ştim cu toţii de ce. Autoreglementare înseamnă, în multe cazuri, „trenul fără naş“ – vorba celor de la Iris 🙂 (Trimis de r2)
OFSAID
RECHIZITORIU Roberta Anastase e un hoţ. Nu cred că în istoria ţării, în faţa camerelor de luat vederi, cu atâta tupeu şi dispreţ faţă de oameni, a avut loc o fraudă atât de clară.
Victor Ponta, acest Gavroche al opoziţiei, denunţă votul extraterestru pe legea pensiilor.
CARNAVAL Hai, mai uşor cu d-astea! Puteţi să urlaţi până nu mai puteţi!
Roberta Anastase, această Miţa Baston a Camerei Deputaţilor, astupă gura opoziţiei.
URECHEALĂ Victor Ponta trebuie să facă frumos ca maimuţica, să placă. Lui i se pare că a fi obraznic, impertinent ajută la ceva.
Traian Băsescu, acest Jean Valjean al Cotrocenilor, vorbeşte în cuvinte simple, pe înţelesul tuturor.
REPLICĂ Bătrânii marinari hoţi ar trebui să ştie că nu vor scăpa. Nu sunt dispus să accept o mitocănie de la Traian Băsescu fără să-i răspund în acelaşi mod.
Victor Ponta, fost procuror, conexează cele două dosare şi arată că şi el vorbeşte fluent maidaneza.
MIASMĂ Suspiciunea nu e un motiv pentru care preşedintele nu promulgă o lege. Aşa, orice lege se votează, iese un politician şi ţipă la televizor să se repete votul, că s-a fraudat, şi revotăm.
Traian Băsescu, doctor în proceduri şi minunăţii, ştie că o hoţie nu există dacă întorci privirea în partea ailaltă. Chiar dacă duhneşte.