Ludwik Sobolewski, directorul Bursei de la Bucureşti, aruncă o privire dincolo de mărginimea unei pieţe de frontieră către competitoarele de la Praga şi Budapesta care se bucură de statutul de pieţe emergente, deşi au parametrii de capitalizare comparabili cu cei ai BVB
Batem îndelung la nişte porţi care pentru alţii s-au deschis foarte uşor. Bursa de la Bucureşti face eforturi să primească statutul de piaţă emergentă, faţă de actualul stadiu de piaţă periferică, luptând cu nişte standarde privind parametrii de capitalizare şi numărul de acţiuni disponibile la tranzacţionare din partea investitorilor de portofoliu.
Ironia face că Bursele de la Praga şi Budapesta se află sub ştachetele ridicate între timp de companiile financiare FTSE, Standard & Poor’s şi Morgan Stanley, însă se bucură de fluxurile de capital consistent mai mari din partea fondurilor de investiţii pentru pieţele emergente – miza reală a promovării. Piaţa de la Bucureşti rămâne catalogată ca fiind de frontieră deşi cifrele sale nu sunt departe de cele ale competitorilor regionali, observă directorul general al BVB, Ludwik Sobolewski. Într-un interviu pentru revista Capital, el spune că acesta este rezultatul faptului că anumite lucruri în România nu au fost făcute la timp. Vom dobândi greu şi cu mari eforturi ceea ce pentru alţii a fost o formalitate.
Bursa de la Bucureşti are o capitalizare totală de 18,2 miliarde euro pentru cele 81 de companii româneşti de pe segmentul principal, conform raportării din martie a.c. a operatorului de piaţă. Este o cifră situată la media dintre capitalizarea de 13,4 miliarde euro a Bursei de la Budapesta (cu 48 de emitenţi) şi cea de 24 miliarde euro a pieţei de la Praga (cu numai 23 de emitenţi), aşa cum sunt acestea menţionate în ultimul buletin lunar al Federaţiei Europene a Burselor (FESE).
Promovarea – ceva ce poate aduce doar anul
Însăşi punerea pieţei locale pe lista de supraveghere a evaluatorilor financiari va constitui un câştig, dar procesul de promovare se face în cicluri, aşa încât România are să aştepte parcurgerea acestor procedee de validare a criteriilor interne de către FTSE sau Morgan Stanley, spune Sobolewski. Condiţiilee sunt verificate o dată pe an, iar evenimentele luate în calcul sunt doar cele care au la rândul lor o vechime de peste 12 luni. De exemplu, Electrica SA, adusă prin ofertă publică primară la cota Bursei, în iunie 2014, nu figurează încă drept companie listată pentru evaluatori.
Un dezavantaj pentru România este că Fondul Proprietatea (FP), emitent cu o capitalizare bursieră de aproape 2,4 miliarde euro şi cu un free-float generos, nu este luat în calcul ca fiind companie de către Morgan Stanley. Prin urmare, Fondul nu se poate număra printre cele trei societăţi care trebuie să atingă o capitalizare minimă de 1,26 miliarde dolari, un free-float de 630 milioane dolari şi un rulaj anual echivalent cu 15% din free-float pentru ca platforma pe care acestea se tranzacţionează să fie considerată piaţă emergentă.
Sub aceste criterii, nici Bursele de la Praga şi Budapesta nu ar trebui să aibă statutul de pieţe emergente, punctează Sobolewski. Evaluatorii nu au însă practica retrogradării, aşa că Burselor nu li se retrage ceea ce deja au dobândit.
Care sunt costurile rămânerii la periferie
Competitorii de la vest stau însă net mai bine la capitolul volumelor de tranzacţionare. Este o cauză pentru care România nu este promovată, dar şi un efect al faptului că ne ocolesc fluxurile de capital ale instituţionalilor cu alocări către emergente. Strategia pentru trimestrul al doilea din 2015 publicată de grupul bancar austric Erste centralizează date care spun că în februarie a.c. rulajul mediu zilnic de la BVB a fost de 7,4 milione euro, faţă de 25,7 milioane euro pe Bursa de la Praga şi de 26,2 milioane euro pe cea de la Budapesta.
Costul lichidităţii scăzute se vede nemijlocit în preţuri. Indicatorii de evaluare sunt semnificativ mai coborâţi în cazul companiilor listate româneşti decât ai celor din Republica Cehă sau Ungaria. Indicatorul care măsoară preţul acţiunii raportat la câştigurile companiei (P/E) de la Bucureşti este 9,3, faţă de 14,1 la Praga, 13,4 la Budapesta şi media regională de 13,5. Randamentul dividendului de 5,8% este de departe cel mai atractiv la BVB, faţă de mediile de 3,90% şi 3,40% pentru companiile listate din Republica Cehă şi, respectiv, Ungaria. Acţiunile româneşti se tranzacţionează subunitar faţă de activul net – 0,8 – faţă de nivelul de 0,9 al celor ungureşti, în timp ce la Praga indicatorul P/BV este de 1,2.
Companiile abia mai folosesc Bursele din Praga şi Budapesta
Cu atât mai dureros este decalajul, cu cât cei doi competitori amintiţi ai Bursei de Valori Bucureşti, au rămas într-o cvasi-inerţie, cu puţine evenimente de piaţă, este o idee pe care am desprins-o din discuţia cu Ludwik Sobolewski, fost şef în perioada 2006-2013 al celei mai dinamice Burse din regiune, cea de la Varşovia. Într-un răstimp în care în România au fost listate Nuclearelectrica (SNN), Romgaz SA (SNG) şi Electrica SA (EL), pe Bursa de la Praga nu s-a derulat nicio ofertă publică primară, în timp ce în Ungaria singura operaţiune de acest tip datează din 2013, conform raportului Erste.
Cale deschisă străinilor şi costuri de tranzacţionare mai mici
Conducerea Bursei mizează pe noi exerciţii de piaţă pentru atingerea parametrilor necesari şi aşteaptă cu răbdare ca evaluatorii să ia notă de schimbări, sumlgându-ne de la periferia pieţelor financiare naţionale. Între timp, fac ceea ce depinde de ei pentru o mai mare deschidere a pieţei. Patru direcţii de acţiune: îmbunătăţirea cadrului de reglementare, construirea unei infrastructuri mai suple a sistemelor Bursei, facilitarea intrării prin listări a marilor companii şi un marketing activ al BVB către mediul de afaceri.
În ceea ce priveşte reglementările şi eliminarea unor obstacole pentru un acces facil la piaţă, BVB doar a indicat nişte ţinte de urmărit, însă aici acţiunea nu putea fi intreprinsă decât de Parlament, Guvern şi Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Anularea înscrierii obligatorii ca agenţi fiscali români a instituţionalilor nerezidenţi în iunie 2014 şi reducerea costurilor pieţei sunt principalele câştiguri pe acest segment, în opinia lui Sobolewski. Rezultatele sunt deja palpabile: primii paşi făcuţi de un mare fond de investiţii polonez, dar şi rebalansarea rulajelor dinspre piaţa deal către segmentul regular, care acum asigură 70%-80% din volume. Recenta vizită la Londra a directorului BVB i-a confirmat că, sub acest aspect, suntem pe un drum bun. La întâlnirea cu reprezentanţii FTSE, a observat că aceştia au luat notă de schimbările calitative pentru şapte criterii urmărite de ei.
Câţiva paşi mai aproape de economia reală
Introducerea indicilor bursieri care includ randamentul dividendelor, facilităţile pentru activitatea formatorilor de piaţă, eliminarea blocurilor de tranzacţionare, noul portal şi separarea cadrului de tranzacţionare de cel post-tranzacţionare, în paralel cu scurtarea ciclului de decontare, sunt cei mai importanţi paşi indicaţi de Sobolewski care depindeau de instituţia pe care o conduce şi care au fost făcuţi în ultimul an. În ceea ce priveşte marile procese de privatizare, BVB îşi asumă că, prin marketingul său, a determinat o mai bună alocare către acţiuni în piaţa internă a investitorilor nerezidenţi, în detrimentul achiziţiei de certificate de depozit la Londra, utilizate atât la oferta Romgaz, cât şi la cea a Electrica.
Demersurile pe lângă mediul de business se concretizează în apropierea mai multor IMM-uri de sistemul alternativ de tranzacţionare AeRO, lansat în februarie a.c., dar şi prin intrarea în piaţa românească a unor brokeri internaţionali, precum Ipopema Securities din Polonia şi Concorde Securities, cel mai activ broker de pe Bursa de la Budapesta. Jucătorii regionali – ei înşişi având în spate bani, clienţi puternici, competenţe – sunt în măsură să contribuie la dezvoltarea pieţei; nu este vorba numai de tranzacţionarea în piaţa secundară: aceştia au şi experienţă în a se apropia de antreprenori şi a-i convinge de avantajele listării companiilor lor.
„Nimic nu a fost uşor“
Ce a fost peste aşteptări şi ce a mers greşit?, l-am întrebat pe directorul Bursei. Stă câteva clipe să se gândească… Un lucru care a fost mai bine: un număr (nu foarte mare) de oameni s-au raliat la efortul de a repune Bursa locală pe radarele investitorilor internaţionali.
Ce nu a mers tocmai conform aşteptărilor: faptul că „nimic nu a fost uşor“. De fapt, totul s-a făcut cu dificultate! Chiar şi acolo unde procesele sau deciziile ar fi trebuit să se deruleze repede, tot au fost tărăgănări. Acest mers greoi a fost, în unele cazuri, de natură să îi piardă pe drum pe câţiva dintre aliaţii care se antrenaseră iniţial cu entuziasm. Este regretul lui Sobolewski. „Aici totul este într-atât de politic…“, conchide el refuzând politicos să facă o comparaţie pe care i-am solicitat-o cu Polonia.