O bancă românească deți­nută de acționari austrieci își păstrează bazele de date pe servere situate într-o țară din estul Uniunii Europene (alta decât România). „Decizia a fost luată la nivel de grup, din rațiuni de costuri, însă aproape sigur nu am fi obținut pe plan local aceeași calitate și siguranță pentru mai puțini bani. Cel mai probabil, găzduirea în servere proprii ne-ar fi costat cu vreo 30%-40% mai mult, iar pe piața locală serviciile de acest gen nu sunt suficient de bine dezvoltate și, oricum, sunt mai scumpe decât soluția actuală“, explică unul dintre managerii de proiect din departamentul IT.
Același departament a apelat, timp de câțiva ani, la serviciile unor programatori indieni. „Cei mai mulți munceau pentru noi din India, însă unii au venit la București să implementeze anumite soluții. Nici unii, nici ceilalți nu au dat, din păcate, randamentul scontat. Nu știu dacă este o chestie culturală sau am avut noi ghinion, însă erau neserioși, dezorganizați și cam leneși“, spune același manager de proiect. După experiența nu tocmai fericită, banca a acceptat ca cel puțin lucrurile importante pe plan informatic să fie realizate „in house“, pentru celelalte fiind utilizat în continuare outsourcingul. Însă a avut loc o reorientare și au fost contractate fie firme românești, fie companii din Rusia ori Moldova, care s-au dovedit, în cele din urmă, a fi mult mai de încredere decât foștii parteneri indieni.
Servicii peste Prut
Avantajul apropierii geografice și al limbii comune, dar și costurile semnificativ mai scăzute cu forța de muncă au făcut ca Republica Moldova să devină una din cele mai importante surse de servicii externe pentru companiile românești. Sunt firme din Chișinău sau din alte orașe mari care lucrează sau au lucrat pentru clienți de dincolo de Prut în domenii precum webdesign și administrare site-uri, contabilitate, arhitectură și design și, probabil cea mai răspândită formă de outsourcing între cele două țări, call center.

Iar externalizarea serviciilor de relații cu clienții către Moldova pare a fi de-abia la început. Surse din do­meniu spun că, recent, o firmă slovacă specializată în servicii de call center a început să prospecteze piața pentru a deschide o unitate în Bălți, în nordul Republicii Moldova. „S-au interesat și de calitatea limbii române vorbite în zonă. Cel mai probabil, au făcut asta pentru că își doresc să ofere servicii și pentru companii din România“, spune Igor, jurnalist din Chișinău. Interesul acestui tip de firme pentru Moldova se explică simplu: există un număr semnificativ de oameni cu educație medie și superioară, majoritatea populației este cel puțin bilingvă, și, nu în ultimul rând, în luna mai a acestui an salariul mediu brut pe economie a fost de 220 de euro, de peste două ori mai mic decât în România, unde același indicator se situa la 515 euro.
Tarife mai mici
Prețurile mai mici au făcut ca, în ultima vreme, unele agenții de publicitate din România să-și filmeze spoturile peste hotare. Tendința a fost lesne de observat încă din 2007-2008, iar după venirea crizei lucrurile nu s-au schimbat prea mult, costurile scăzând și pe plan local, dar și în străinătate. Oamenii din domeniu spun că România a rămas o țară rentabilă pentru producția de reclamă doar dacă bugetele locale sunt comparate cu cele necesare în vestul Europei. Însă raportată la state precum Bulgaria, Serbia, Macedonia, Albania ori chiar Ungaria, costurile de la noi sunt mai mari, începând de la taxele de filmare plătite pentru anumite zone sau clădiri (care variază între câteva sute de euro pe oră și poate ajunge la nu mai puțin de 5.000 de euro pe oră în Palatul Parlamentului) până la onorariile regizorilor, operatorilor și actorilor.
Printre cei care au apelat în ultima vreme la serviciile mai ieftine din domeniu se numără și diverși artiști. Între ei, și Alexandra Stan, cântăreața ajunsă recent în atenția publicului din motive ce nu au prea mare legătură cu muzica. În această primăvară, ea a filmat un videoclip în Sofia. „Locul ales a fost o termocentrală din capitala Bulgariei. Am avut parte de multe momente amuzante, pentru că echipa pe care am folosit-o nu vorbea nici engleza, nici româna şi ne înţelegeam mai greu“, a povestit artista.
Și dacă tot a venit vorba de Bulgaria, nu putem trece cu vederea că prețurile mai mici disponibile la sud de Dunăre au atras și atenția oamenilor de rând. Este de notorietate faptul că cel puțin în zona Giurgiu și, mai nou, Calafat, localnicii s-au învățat să apeleze la unele din serviciile mai ieftine de peste graniță, de la service-uri auto la croitorie. Iar sutele de mii de mașini românești înmatriculate în Bulgaria pentru a evita taxele de mediu sunt un alt exemplu de outsourcing, ce-i drept ceva mai original. 
„Indiferent că apelezi direct la bulgari sau folosești o firmă din România, totul se face prin intermediul unor companii bulgărești specializate în înmatricularea autovehiculului și administrarea relației cu proprietarul, respectiv plata impozitelor anuale și a asigurărilor obligatorii. La început erau doar mașini mici care foloseau acest tertip, dar acum s-a ajuns și la mici flote de camioane“, explică Radu Damian, proprietarul a două dube cu numere bulgărești. În unele situații, nu prețul mai mic ori calitatea mai ridicată îi fac pe români să apeleze la servicii din străinătate, ci pur și simplu faptul că acestea nu există pe piața românească. Este vorba de cele mai multe ori de servicii de nişă, care necesită în altă calificare, cum ar fi întreținerea şi repararea unor echipamente şi utilaje foarte scumpe sau administrarea unor sisteme informatice extrem de sensibile.
Un altfel de outsourcing
În ultimii șase ani, peste 20.000 de medici români au plecat să lucreze în străinătate. Potrivit unui studiu realizat de Federaţia Europeană a Serviciilor Publice şi publicat de MediHelp International, circa trei la sută din medicii români și între cinci și zece la sută din asistentele medicale părăsesc țara în fiecare an, cele mai frecvente destinaţii alese de personalul sanitar fiind Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie şi statele scandinave. Conform studiului, din 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, şi până în februarie 2013, 28.000 de doctori şi 17.000 de asistente au aplicat pentru un post în afara ţării. 80% dintre aceștia au îndeplinit condițiile cerute de angajatori în privinţa pregătirii profesionale şi a limbilor străine cunoscute.
Exodul de salariați din medicină a dus la situații diferite: în zonele mai sărace sau mai slab populate, spitalele și policlinicile au rămas fără o bună parte din personal, în timp ce în orașele mari ori în regiunile mai dezvoltate economic locul celor plecați a fost luat, cel puțin în parte, de nou-veniți în sistem. Este vorba mai ales de medici și asistente din Republica Moldova (care au ales să se mute în România din aceeași cauză pentru care omlogii lor de aici au plecat spre Vest), dar și de doctori din Orient (în special de origine arabă), în cele mai multe cazuri ei absolvind facultatea în România. Viitor incert Tendința românilor de a apela la servicii și personal de peste hotare este oarecum paradoxală, având în vedere că țara noastră este un furnizor important de servicii externalizate pentru companii occidentale și că acest rol este departe de a se diminua. Din contră, în opinia multor experți, outsourcingul ar putea reprezenta un colac de salvare pentru multe domenii locale, la fel cum a făcut-o lohnul în primele două decenii după căderea comunismului.
Doar că, la fel cum s-a întâmplat cu lohnul, este foarte probabil că şi outsourcingul se va îndrepta tot mai mult spre statele mai ieftine din Asia ori Africa (cum de altfel se întâmplă deja). Unele voci din domeniu spun că, cel puțin în IT, deja asistăm la o operațiune de reshoring spre Vest: „Europa de Est primeşte tot mai multe proiecte care, după ce au eşuat în India sau Orientul Îndepărtat, revin spre Occident, dar se opresc pe parcurs în Polonia, Ucraina sau în România. O parte dintre acestea vor rămâne aici pe o perioadă îndelungată, altele nu“, arăta recent Frederic Lasnier, CEO Pentalog, companie specializată în outsourcingul IT. 
Lasnier mai aduce ca dovadă în sprijinul teoriei că piața locală de out­­sourcing informatic s-a maturizat faptul că „în întreaga Europă de Est, deci şi în România, se observă o tendinţă de scădere a profitului. Companiile cu o performanţă mai redusă a serviciilor de suport sau de dezvoltare de produse low-cost înregistrează un profit de 5%. Sunt prea puține cele care depăşesc un profit de 20%. Cazurile pe care le cunosc corespund unor situaţii conjuncturale de risc (clienţi puţini care plătesc bine) într-o companie care deţine competenţe de marketing reduse sau inexistente şi un management la nivel exclusiv local. Alţii profită în mod ilegal de oportunităţile oferite de activităţile independente sau de paradisurile fiscale. Această situaţie nu poate însă dura.“
Dublu impact
La nivel mondial, outsourcingul a fost privit ca o binecuvântare de unele state şi ca o năpastă de altele. În Statele Unite, de pildă, peste un milion de locuri de muncă au dispărut începând din 2000 din cauza mutării acestora în economii mai ieftine. Mai mult, alte 500.000 de joburi au fost afectate în mod indirect de externalizarea peste hotare a anumitor activități. Cele mai afectate au fost companiile din IT, doar IBM desființând prin outsourcing peste 60.000 de posturi. Iar autoritățile se aşteaptă ca fenomenul să se accentueze în anii care urmează. Unele estimări vorbesc de trei milioane de locuri de muncă afectate direct şi indirect de outsourcing până în 2016. La polul opus se situează India. Sase din cele mai importante zece mari oraşe în domeniul outsourcingului mondial sunt indiene. În 2008, de pildă, India a primit 65% din toate activitățile externalizate din IT şi 43% din celelalte categorii de servicii, cel mai probabil datorită numărului mare de localnici calificați în informatică şi inginerie şi cunoştințelor de engleză. Totuşi, se pare că nivelul maxim a fost aproape atins. De pildă, Pralay Das, un analist al Elara Capital din Mumbai, declara recent că instituțiile financiare europene şi americane au externalizat deja circa 80% din procesele şi serviciile care pot fi mutate în mod rezonabil în altă țară. Iar situația ar fi similară şi în alte domenii. Nu înseamnă însă că în domeniu nu vor mai avea loc mişcări interesante, mai ales în ceea ce priveşte o țară ca România, care a ajuns să fie în acelaşi timp destinație şi sursă de servicii externalizate.
250 de miliarde de dolari este valoarea serviciilor IT externalizate la nivel mondial în 2012, potrivit unui studiu realizat de Gartner
1.000 de dolari este, potrivit celor mai recente statistici, salariul mediu brut lunar al unui programator indian, cu circa 50% sub cel al unui IT-ist român