Este un colos industrial de tip comunist, fara nici o idoiala. Aceasta eticheta, folosita de ziaristii occidentali pentru a descrie marea industrie cu care regimurile trecute au izestrat tarile din Europa de Est, se potriveste de minune celui mai mare producator de aluminiu din Rominia, Alro Slatina. Are toate ingredientele care au trezit acel dispret ce isoteste cuvintele „dinozaur comunist”. A aparut la lumina nu din dorinta unor itreprinzatori privati si nici macar n-a fost la origine o itreprindere nationalizata, ci printr-o hotarire a guvernului comunist din 1 martie 1961, conform acelorasi grandioase planuri de industrializare, dispretuite pe buna dreptate, azi. O itreprindere energofaga i care o treime din costuri sunt determinate de energia electrica. Are aproape patru mii de angajati si sustine un oras itreg. Pina si orasul i care este amplasat, Slatina, poarta amprenta remodelarii comuniste, cu aceleasi blocuri paralelipipedice si fara urma de cladire veche.
si totusi, cind ziaristii de la Business Central Europe au cautat un exemplu de succes al noii economii de piata din Rominia, toti ochii s-au idreptat i aceeasi directie: Alro Slatina. Vechea firma socialista este o vedeta incontestabila a Bursei de Valori si are un management pentru care atit de sofisticatii MBA-isti care conduc fondurile straine de investitii nu gasesc cuvinte de repros. in plus, Alro pare sa n-aiba nimic i comun cu ceea ce este numit „blocaj financiar”, o caracteristica a itregii economii rominesti, nu numai a celei de stat. De fapt, Alro ioata i cash, cu aproape 80% din productie livrata la export, din care cea mai mare parte pe pietele Uniunii Europene.
Colosul din Slatina isi permite chiar sa plateasca i avans catre Termoelectrica 60 de milioane de dolari pentru energia electrica pe care o va consuma anul viitor, cind itre firmele rominesti aminarea achitarii facturilor la curent a devenit un sport national. in plus, puterea sa financiara o face foarte curtata de orice banca straina. Acest lucru ii ofera societatii Alro posibilitatea sa atraga credite ieftine, i timp ce plasamentele sale sunt recompensate regeste, Alro iregistrind i contabilitatea sa, numai la venituri financiare, aproape o jumatate de milion de dolari pe luna.
Alro nu este doar o itreprindere aparuta i comunism, ci si o itreprindere de stat. Cu 54% din actiunile sale i mina FPS, este poate marea exceptie care confirma regula ineficientei statului i administrare. intr-adevar, aproximativ 20 de procente din Alro au fost cumparate de fonduri de investitii carora le-a fost permis sa aiba un cuvint de spus i Consiliul de Administratie, iar acest lucru a influentat compania i adoptarea unei atitudini conforme unui statut de vedeta a Bursei. Dar si aceste fonduri au fost atrase de ceea ce poate fi considerat marele merit al Alro: managementul sau.
Calitatile manageriale exceptionale ale lui Gheorghe Dobra, inginerul care a preluat conducerea companiei i 1993, la virsta de 34 de ani, au facut ca aproape tot ce este valabil pentru o companie de stat i Rominia sa nu fie valabil si i cazul lui Alro. „Este cel mai bun manager pe care l-am cunoscut la firmele unde Broadhurst detine actiuni i Rominia. Duce o excelenta politica de preturi si a ridicat i jurul lui o echipa cu adevarat pregatita.”, spune Siminel Andrei, director general la NCH Advisor, administratorul celui mai mare grup de fonduri straine de investitii din Rominia, cu investitii de peste 200 milioane dolari. Andrei este el isusi membru i Consiliul de Administratie al Alro, unde Broadhurst detine 6,31% din actiuni. „Noi l-am lua oricind daca viitorul proprietar al Alro va decide sa nu-l mai tina i functie.”
Asemenea cuvinte, referitoare la Gheorghe Dobra, sunt usor de atribuit oricarui analist de pe piata de capital. Dar care este secretul unei atit de bune reputatii?
in ciuda oricaror straduinte, ar fi greu de gasit ceva miraculos i activitatea lui Dobra la Alro. El a facut ceea ce trebuie sa faca un manager. A icercat sa reduca costurile la maximum, pentru a fi cit mai competitiv pe piata. Pentru asta Alro a investit, i ultimii ani, aproximativ 30 de milioane de dolari i noi tehnologii, a cautat piete de desfacere si le-a gasit. Alro a luat i ultimii ani 20% din piata Greciei, chiar i defavoarea lui Aluminium Peschiney, compania franceza care a furnizat cea mai mare parte a tehnologiilor de productie folosite la Slatina si care este favorita pentru cumpararea pachetului detinut de FPS.
Evident, Dobra a beneficiat de citeva atuuri. Uzina de aluminiu din Slatina a fost ica dinainte de ’89 un mare exportator de aluminiu, iar produsul sau era cotat la Bursa din Londra. Desi avea o pozitie de unic producator pe piata romineasca, trebuia sa concureze din plin cu ceilalti producatori europeni. in plus, spun oameni din uzina, predecesorul lui Dobra, Alexandru Orzat, director general pina i 1993, si-a crescut o echipa care sa-i urmeze i functie, alcatuita din cei mai buni ingineri, trecindu-i mai itii prin toate sectiile de productie, iainte de a-i aduce i birourile de conducere. Dobra a fost unul dintre ei. „Este un director care pur si simplu nu poate fi mintit. Cunoaste toate sectiile, fiindca a lucrat i toate”, spune despre el Cristian Oprescu, liderul sindicatului de la Alro.
Dar, probabil, o calitate il diferentiaza pe Dobra de alti manageri de stat: a fost corect. intr-un domeniu i care atit aprovizionarea cit si vinzarile se fac prin case de comert exterior, este foarte usor sa „calci pe linga”; au dovedit-o scandalurile de la Sidex Galati. Nimeni nu l-a putut acuza pe Dobra ca ar fi subminat interesele societatii i interes personal. intr-adevar, multi discuta pe la colturi, pe seama deselor drumuri ale lui Dobra i Franta, la Peschiney. Se pare ca directorul de la Alro ar fi primit o oferta pentru un post de conducere chiar i cadrul concernului francez, oferta pe care el a declinat-o. „Am primit oferte de la mai multe companii internationale, dar sunt prea legat de Slatina ca sa plec”, a spus Dobra revistei Capital.
El va conduce, probabil, Alro si dupa privatizare, marele pas care sta iaintea uzinei de la Slatina. Vinzarea producatorului de aluminiu se afla pe tapet de mai bine de cinci ani, dar pina acum ezitarile guvernelor au dus la o continua tergiversare. in sfirsit, Alro a intrat i acordul cu Banca Mondiala pentru privatizarea prin intermediul bancilor de investitii, banca selectata fiind Paribas, si deja aproximativ 30 de firme au depus scrisoare de intentie pentru Alro. Aluminium Pechiney, intrata itr-un consortiu cu AIG Investment Fund, pare a fi favorita pentru adjudecarea pachetului de actiuni. Guvernul a netezit drumul acestora saptaminile trecute, cind a hotarit alegerea unui investitor strategic.
Un actionariat divers, i care sa fie prezente fondurile de investitii si investitorul strategic, pare a fi i momentul de fata solutia cea mai agreata pentru Alro. Din fericire, Alro are ica de unde alege. Mai ramine ca si viitorul guvern sa fie de acord.