“Nu e prost cel care mănâncă 10 pâini. E prost cel care i le dă”, aşa sună o vorbă veche din bătrâni, care poate fi aplicată şi în zilele noastre, mai ales în mediul de afaceri. De ce? Pentru că îţi arată naivitatea unora şi abilitatea altora de a face afaceri. Totul însă până la o limită. Cât de departe este această limită rămâne de văzut.
Unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din România, şi anume Dinu Patriciu, se pare că practică această metodă. Ieri, Petrişor Obae publica pe paginademedia.ro că Odyssey Communication, firmă în care Patriciu este acţionar majoritar cu 60% şi care se ocupă cu publicitatea Adevărul Holding, a propus posturilor de televiziune o variantă prin care să plătească doar jumătate din publicitatea difuzată deja de posturile TV produselor Adevărul, iar de restul să le ofere spaţiu de publicitate taman în produsele grupului deţinut de Dinu Patriciu.
Acest lucru arată ori că sacul cu bani al omului de afaceri e pe sfârşite, ori că Patriciu a găsit formula magică prin care să mai umple câteva pagini ale ziarului Adevărul şi să salveze ceva bănuţi. Deocamdată, nu se ştie dacă posturile TV vor cădea în plasa omului de afaceri, pentru că, aşa cum spunea şi Obae, se tem să nu creeze un precedent în media.
Iscusinţa lui Dinu Patriciu am putut să o vedem adeseori în ultimii cinci ani, dar mai ales atunci când a vândut pachetul majoritar de la grupul Rompetrol către kazahii de la KazMunaiGaz. După ce a vândut 75% din acţiunile The Rompetrol Group (august 2007), Patriciu şi-a păstrat un pachet de 25% din companie, pe care spunea el, în 2007, că va încasa mai mult decât pe pachetul majoritar, întrucât “25% dintr-un pepene valorează mai mult decât 100% dintr-un măr”.
Suma luată în vara lui 2009 pe pachetul de 25% a rămas un mister, întrucât kazahii i-ar fi cerut, aşa cum se vehicula la acea dată, să-şi achite partea lui din datoria către stat. Datoria nici până în prezent nu a fost plătită chiar dacă termenul era 30 septembrie 2010. Kazahii au declarat chiar ieri, la Năvodari, că grupul KMG nu mai datorează niciun bănuţ statului român, întrucât Ministerul Finanţelor a fost înregistrat ca acţionar la Rompetrol Rafinare. Cum au ajuns kazahii să plătească doar 10% din datoria totală aferentă obligaţiunilor emise în 2003 a căror scadenţă a fost 30 septembrie 2010 seamănă cu metoda folosită de Patriciu în cazul semnalat de paginademedia.ro.
Nu cred că greşesc dacă îi atribui această metodă “barter”, utilizată şi de KMG, lui Dinu Patriciu, întrucât replica cu “Rompetrol nu datorează statului nici leu” are semnătura lui pe ea. Acum kazahii de la Rompetrol susţin că statul a devenit acţionar minoritar şi că vor căuta o soluţie prin care să cumpere acţiunile care i-au revenit Ministerului Finanţelor Publice în contul celor 516 milioane de euro pe care îi mai avea de încasat prin răscumpărarea obligaţiunilor. Rămâne să vedem în viitorul apropiat cine va aplica mai bine metoda barter: KMG sau inventatorul ei, Dinu Patriciu.
Aceasta pentru că posturile de televiziune nu se feresc de imagine, aşa cum face ministrul Finanţelor, care de două săptămâni nu a avut nicio reacţie la decizia Tribunalului Constanţa, care a dat dreptate celor de la KazMunaiGaz.