Este deja știut. De mulți ani, medicii români caută recunoașterea pe alte meleaguri. Financiar și profesional. Fug de un sistem în care sunt condamnați la plicul bolnavului.
Încă nu a împlinit 30 de ani și N. K. și-a făcut deja un plan privind viitorul lui ca medic stomatolog. Și nu, nu include România. Chiar dacă admite că, macedonean fiind, a venit să studieze aici pentru că avea mai multe avantaje privind taxa de școlarizare, cazarea sau mijloacele de transport.
Acum, se pregătește să plece. „Principalul motiv este cel financiar. România nu îmi poate oferi, în următorii cinci ani, un confort economic satisfăcător. De aceea iau în considerare ofertele de muncă din străinătate, din țări precum Danemarca sau Norvegia, unde salariul ajunge la 5.000 euro pe lună“, explică el, pe scurt, decizia.
Este doar unul dintre miile de medici tineri care își doresc să plece din România, fenomen care, în ultimii ani, a luat proporții. În cifre, între 2007 și 2010, peste 6.500 de medici au plecat să profeseze în alte țări din Uniunea Europeană, iar aproximativ 60% dintre medicii rezidenți au solicitat obținerea certificatului de conformitate, necesar pentru a profesa medicina în străinătate, în aceeași perioadă. În ultimii doi ani, aceste plecări s-au mai temperat, însă nu au scăzut.
Orientativ, din datele Ministerului Sănătății reiese că numărul de certificate eliberate din 2007 până în prezent a fost de aproape 20.000, inclusiv pentru stomatologi și farmaciști. „Medicii au vrut acest certificat. Nu știm câți pleacă și unde pleacă“, au explicat oficialii ministerului, fără a intra în detalii legate de punerea la punct a unei strategii care să oprească medicii în țară.
„Cred că vom continua să pierdem medici, așa cum am pierdut IT-iști. Pentru că există profesioniști foarte buni care își doresc să lucreze în cele mai performante spitale din lume“, spune Sergiu Neguț, director executiv al operatorului de servicii medicale private Regina Maria. Potrivit lui, ar trebui menținut numărul medicilor și fondurile alocate plății lor la un nivel „mulțumitor“. „La 45.000 medici activi trebuie să fim conștienți că 1.000 euro pe an în plus, pentru fiecare medic, nu înseamnă decât 1% din sumele alocate sănătății“, punctează Neguț.
Ofertele de muncă în străinătateau crescut cu aproape 40%
De altfel, datele agențiilor de recrutare arată că, în domeniul medical și farmaceutic, numărul ofertelor de muncă în străinătate a crescut cu aproape 40% de la începutul anului și până în prezent, comparativ cu 2010. „Există, în continuare, cerere de specialiști români în domeniul medical, în țări precum Germania, Marea Britanie și Franța. Nivelul salarial oferit este undeva la peste 2.000 euro pe lună“, au precizat reprezentanții Myjob, luând în calcul atât medicii, cât și asistentele.
Cu toate acestea, numărul de aplicații pentru segmentul medical a scăzut cu 20%-30% în 2011, scădere explicată de Monica Cacina, specialist marketing BestJobs, prin reducerea perioadei de găsire a unui loc de muncă. Ipoteză care nu este însă susținută de date statistice. „Statisticile sunt realizate în funcție de numărul de anunțuri. Numărul real de locuri de muncă poate fi chiar și de șapte ori mai mare“, mai spune Cacina. De exemplu, în prezent, pe site-ul de recrutare BestJobs există circa 300 de anunțuri, echivalentul a peste 2.000 de posturi vacante.
Sintetizând, Viorel Rotilă, președintele Federației Solidaritatea Sanitară, subliniază că din 2003 și până în prezent, 14% din totalul medicilor români au ales să plece pe salarii de câteva mii de euro. „Ponderea cea mai mare o au tinerii, dar nu figurează ca emigranți, pentru că pleacă în calitate de rezidenți. Și, odată ce s-au format, rămân acolo“, subliniază el. El amintește de un studiu realizat recent despre calitatea vieții profesionale din sistemul sanitar, unde se observă clar că deficitul de personal afectează programul de lucru prin prelungirea acestuia. Astfel că 22% dintre cadrele medicale lucrează în mod obișnuit peste programul de lucru. Cu mențiunea că fenomenul s-a amplificat imediat după aderarea României la Uniunea Europeană.
Ce ar trebui făcut într-o primă fază? În primul rând, ar trebui deblocate posturile din sistemul de sănătate public, mai ales că, în prezent, mulți pleacă de la public la privat. Cu toate acestea, posturile de la stat rămân blocate timp de un an, ceea ce influențează negativ calitatea asistenței medicale publice. „Ce va urma? Păi, cum nu se va mai întoarce nimeni din Occident, România va trebui să importe forță de muncă din lumea a treia“, subliniază Gheorghe Cerin, șeful secției de Cardiologie a spitalului San Gaudenzio Novara (Italia).
De altfel, acesta este cel mai elocvent exemplu că medicii plecau cu mult înainte de 2007. Acum, Cerin are 58 de ani și își amintește perioada 1992-1994, când era bursier la Spitalul San Donato din Milano, în chirurgie cardiacă. „Mergeam acolo în calitate de medic specialist cardiolog și asistent universitar de la Spitalul Universitar din București“, povestește el. Întâmplarea a făcut să și rămână acolo – „În 1992, din salariul meu de specialist cardiolog și asistent universitar nu am putut nici măcar cât să-mi cumpăr un bilet de tren de clasa a doua pe ruta București-Milano“, spune el. După 20 de ani, Gheorghe Cerin lucrează într-un centru de referință în chirurgia cardiacă italiană, iar povestea lui este a multor altora care și-au construit o carieră în altă parte decât în România.
Salariul unui rezident român: 250 euro
Paradoxal, deși în România există un sistem de formare a cadrelor medicale foarte bun, totuși problema continuă să fie sistemul de retribuție. „În medie, un medic specialist tânăr face studii universitare încă zece ani după terminarea liceului. Are în jur de 30 de ani și, în general, o familie. Cum se poate descurca cu cei 400 euro lunar?“, se întreabă retoric Gheorghe Cerin. Sau chiar mai puțin: un medic rezident român câștigă 250 de euro. Spre comparație, un medic specialist cardiolog din Italia, în primul an după terminarea specialității primește circa 45.000-50.000 euro pe an, din care plătește statului un impozit de circa 20.000-23.000 euro. Calculând, acest lucru înseamnă în jur de 2.000 euro pe lună. Diferența față de România este colosală.
În context, pe segmentul medical majoritatea specializărilor sunt solicitate în străinătate, cu mici excepții: „Pe domeniul de chirurgie estetică nu sunt foarte multe cereri. Nu același lucru se poate spune despre medicii generaliști“, explică Viorel Rotilă, de la Federația Solidaritatea Sanitară. Din acest punct de vedere, România este mult sub Polonia, care a depășit „faza de tip balcanic în sistemul de plată a medicilor și asistentelor: medicii polonezi nu mai invadează astăzi Europa, așa cum o făceau în urmă cu 15 ani“, dă un detaliu Gheorghe Cerin; și foarte aproape de Ungaria, care se confruntă cu aceeași problemă.
Deocamdată, mai există o speranță. „Producem la fel de mult pe cât exportăm“, spune Mihai Marcu, preşedintele Consiliului de administraţie al MedLife, lider pe segmentul de medicină privată, care subliniază că, cel puțin în următorii ani, încă va fi bine. Și mai există și alternativele de „la privat“, unde remunerația, într-o lună, este net superioară celei de la stat. Dar aici este o altă poveste.
Câteva cifre
63,7% dintre cei care lucrează în sistemul medical au venituri situate sub 1.500 lei, iar 71,6% au salariile cuprinse între 1.000 și 1.500 lei. Graficul demonstrează cât de mulțumiți sunt aceștia în raport cu munca depusă.
Sursa: www.cercetare-sociala.ro
2.000 euro pe lună, salariul unui medic în primul an după terminarea specialității, în Italia
La 45.000 medici activi trebuie să fim conștienți că 1.000 euro pe an în plus, pentru fiecare medic, nu înseamnă decât 1% din sumele alocate sănătății.
Sergiu Neguț, director executiv, „Regina Maria“
