Modificările aduse in materie de  impozit pe profit – dintre care se evidențiază regulile privind deducerea cheltuielilor cu costurile de îndatorare – reprezintă o sincronizare a legislației naționale cu directiva UE 1164/2016 – „Anti Tax Avoidance Directive” (ATAD). Noile reguli au, printre altele, scopul de a împiedica transferul artificial de profituri prin contractarea de împrumuturi purtătoare de dobândă.

Un efect cel puțin la fel de important va fi că societățile care fac parte dintr-un grup se vor finanța mai scump atât de la părțile afiliate, respectiv de la alte companii din grup, cât și de la instituțiile financiare. Din acest motiv, în alte State Membre UE transpunerea directivei în legislațiile naționale este un proces de durată care implică analize.

Dacă ne uităm la pozițiile exprimate de alte țări până acum, observăm că fie nu au anunțat cum și când vor prelua Directiva în legislația națională, fie sunt preocupate de impactul acesteia asupra competitivității lor fiscale. Dincolo de dificultatea tehnică a adaptării noilor cerințe, se află decizia de politici fiscale a fiecărui stat în funcție de interesul său de a atrage investiții. România este unul dintre primele state care a ales atât forma pe care o va aplica, cât și data de intrare în vigoare.

În același timp, trebuie menționat că marea majoritate a Statelor Membre, printre care și România, au deja reguli destul de eficiente, conform literaturii de specialitate, privind deductibilitatea dobânzilor care ating în mare măsură obiectivele Directivei. Tocmai din această perspectivă, Directiva lasă posibilitatea implementării prevederilor sale chiar si până la 31 decembrie 2023 în anumite condiții, precum și opțiunea privind anumite limite de deductibilitate și plafoane (un plafon de deducere integrală de 3 mil euro la nivel de Grup, și o limită de deducere de cel mult 30% din EBITDA pentru costurile care depășesc acest plafon).

Cum vor alte state să aplice Directiva

De exemplu, ministerul de finanțe din Cehia a anunțat că Directiva va fi implementată într-o formă care să nu afecteze competitivitatea companiilor locale. Intenționează să preia limita maximă de 30% din EBITDA și un plafon de 1 mil euro. La rândul său, Letonia vrea  să adopte pragurile maxime în ambele situații. Comparativ, reamintim ca OUG 79/2017 de modificare a Codului fiscal stabilește plafonul la 200 mii euro și limita la 10% din EBITDA (ajustată). În schimb, Irlanda, țară cunoscută ca foarte prietenoasă cu investitorii, arată că are reglementări suficiente în scopul combaterii transferului de profituri și că ar putea aplica noile reguli din 2024 pentru a le oferi siguranță investitorilor.

 

Se poate observa că preocuparea guvernelor pentru competitivitate în raport cu alte țări este cel puțin la fel de importantă ca transpunerea regulilor de limitare a deductibilității costurilor de îndatorare care poate fi utilizată și ca modalitate de transfer artificial al profiturilor.

În contextul nevoii de a atrage investiții și de a nu le afecta pe cele planificate, manifestate de alte țări UE, România ar putea risca să ofere un tratament mai puțin atractiv. Nota de fundamentare a actului normativ care transpune directiva în Codul fiscal românesc nu face comparația între regulile actuale (cunoscute ca “thin capitalization rules”) și cele noi pentru a vedea în ce măsură sunt deja aliniate și dacă este posibilă, eventual, o perioadă de tranziție sau din ce cauze au fost selectate limite mai drastice decât se pare că permite Directiva.

Mai trebuie precizat că Directiva este o preluare de către Comisia Europeană a acțiunii 4 dintre cele 15 ale planului anti – BEPS (de combatere a erodării bazelor de impozitare si a transferului profiturilor) și ar trebui transpusă până cel târziu pe 31 decembrie 2018 (sau 31 decembrie 2023 dacă se aplică perioada de tranziție).

Planul anti – BEPS a apărut în urma unui acord al celor mai dezvoltate state din punct de vedere economic (G20) pentru combaterea transferului de profituri și vizează toate statele, nu doar pe cele din UE. Față de alte state, poate fi spus că Statele Membre UE au deja reguli similare Directivei care acoperă în mare parte scopul acesteia. Cu toate acestea, ele nu neglijează efectele potențial negative ale acestor reglementări pentru investițiile care le aduc creștere economică încercând să găsească modalitatea optimă de implementare pentru a atinge ambele obiective.