Daca japonezii, dupa ce a cazut asupra lor bomba atomica, ar fi ramas intr-o stare de prostratie generalizata, astazi Japonia ar fi fost o noua Papua, o insula pierduta in Pacific. Ei au privit infrangerea militara ca o provocare careia trebuia
sa-i raspunda cu o darzenie egala cu cea dovedita in razboi.
Nu trebuie sa multumeasca nimanui ca, in prezent, au un produs intern brut de 25.000 USD/locuitor, la o populatie de 127 milioane, adica de peste cinci ori mai mult decat Romania. Presupunand ca am imprumuta cate ceva din pragmatismul si simplitatea inteligenta a japonezilor, am putea citi cu totul altfel cifrele statistice.
In loc sa cantam prohodul economiei romanesti, intr-un continuu vaiet dezonorant si inutil, am putea vedea ca dezvoltarea multilaterala din ultimele decenii a fost un produs artificial, care nu se putea sustine decat negand scopul firesc: un trai decent pentru oameni.
Investigand tendintele de evolutie ale industriei la sfarsitul anului 1998, ancheta Comisiei Nationale de Statistica, desfasurata in randul managerilor, releva ca 84% din intreprinderi au capacitatea de a mentine sau creste productia in continuare. Este o premisa destul de solida, pe care se poate cladi si in 1999.
Fiind vorba de un esantion reprezentativ, de 2.000 de agenti economici, rezultatele inregistrate pot fi extinse la intreaga industrie.
O ajustare a dezvoltarii multilaterale cu 16% din numarul intreprinderilor pare destul de rezonabila si necesara. Este procentul de megalomanie a vechiului regim care, oricum, trebuie extirpat.
Continuand analiza pe grupe de intreprinderi, dupa talie, apreciata prin numarul de salariati, vom constata ca surprizele continua.
Cei mai optimisti manageri, in ceea ce priveste perspectivele intreprinderii, se dovedesc a fi, contrar tuturor asteptarilor, cei ai marilor unitati cu peste 500 de salariati, 95% din acestia declarand ca pot asigura continuitatea sau cresterea productiei. Tot marile intreprinderi declara, in proportie de 76% (procent maxim), ca dispun de debusee pentru export. Iar la cel mai semnificativ indicator pentru restructurare, reducerea numarului de angajati, sunt de asemenea pe primul loc, 39% din marile intreprinderi exprimandu-si intentiile de a reduce personalul.
Cauzele care limiteaza activitatea in industria prelucratoare pot fi ierarhizate astfel: I cererea interna insuficienta; II blocajul platilor si politica de credit; III incertitudinea mediului economic.
Reajustarile de scara ale productiei, explicabile si necesare tranzitiei la economia de piata, pot fi considerate ca survin prea lent, atat timp cat profitul nu ramane la intreprinderile de stat, ci este preluat de FPS in scopuri absconse. Si in sectorul privat, prin politica fiscala, profitul a fost, de asemenea, redus la minimum. Ba, poate fi amintita ca o performanta faptul ca pierderile sectorului privat aproape egaleaza pe cele ale sectorului de stat.
Diminuarea profitului prin interventia arbitrara a statului are efecte dramatice. O asemenea stare de lucruri poate fi mai exact apreciata daca avem in vedere estimarile privind volumul investitiilor in 1999, pe surse. Astfel, 74% din intreprinderi indica drept prima sursa profitul si numai 34% creditele bancare. Alte surse de finantare sunt: amortizarea fondurilor fixe (33%), vanzarea de mijloace fixe (9%), si numai 1% mentioneaza ca ar primi fonduri bugetare.
Cei care si-au planificat investitii in 1999 au in vedere, in principal, inlocuirea masinilor, utilajelor si echipamentelor vechi, reducerea consumului de energie electrica si combustibili, mecanizarea/automatizarea procesului de productie existent. Gradul de utilizare a capacitatilor de productie a crescut in ultimii ani de la 65%, in 1995, la 75% in 1996, urmat apoi de o tendinta de scadere la 70-73%. Se estimeaza ca si in 1999 indicatorul se va mentine in acest interval.
Nu se poate vorbi de o departajare semnficativa a sectorului privat fata de evolutia sectorului de stat, in ambele existand trendul de stabilitate a productiei la nivel de 85-88% din numarul de intreprinderi. Oportunitati de export mai mari detin insa intreprinderile de stat (77%) fata de cele private (64%).
Ingrijorator este faptul ca sectorul privat, care a absorbit ani de-a randul forta de munca disponibilizata de sectorul de stat, inregistreaza in prezent scaderi de personal. Dar aceasta decurge mai ales dintr-o politica fiscala neinspirata.
Sa nu uitam ca notiunea de IMM a fost introdusa in economie pentru a desemna politicile guvernamentale specifice fata de un grup de intreprinderi mici si mijlocii.