Revolutia l-a prins pe Popeci in fotoliul de director general al IUG, intreprinderea de utilaj greu din Craiova, la care lucra de cand a fost fondata intreprinderea, in 1976. Schimbat in 1990, s-a intors dupa mai bine de zece ani nu doar ca manager: o cumparase. ,,Cand i-am spus sotiei, ea a reactionat dur: ,,Eu am plecat. Gata, divortez!,, Am inceput sa rad. Am cumparat uzina la 57 de ani. Am luat-o ca mi-e drag sa fac industrie, dar si pentru ca a fost o chestiune de orgoliu. Cea mai mare satisfactie am avut-o cand cineva mi-a spus: ,,Multumim ca ai razbunat toti fostii directori schimbati pe nedrept,,,,, povesteste, privind in urma, omul de afaceri Constantin Popeci. Intreprinderea de utilaj greu a devenit Popeci Craiova la sfarsitul anului trecut, cand fostul director a cumparat-o de la APAPS. Originar din localitatea gorjeana Bumbesti-Jiu, dar stabilit in Craiova, Constantin Popeci, 58 de ani, a inceput sa-si stranga averea dand la strung. ,,Cand am plecat de la IUG, nu aveam perspectiva unei economii capitaliste, eram dezamagit ca fusesem schimbat si nu stiam ce sa fac. Cu 300.000 de lei si cu un imprumut in banca intre 1.000 si 2.000 de dolari, am reusit sa cumpar o hala de la fosta intreprindere de Masini Agricole si Tractoare. De fapt, era vorba de un strung stricat si o presa, ambele invechite, dar de care tineau cu dintii, doar sa nu le foloseasca cineva. 46 de luni am lucrat singur la strung,,, povesteste Popeci. Retrospectiva inceputului il face pe intreprinzatorul care nu stia foarte clar la ce se inhama, si acum, sa tremure la gandul primului credit. ,,Am pus tot ce aveam gaj, suma de 2.000 de dolari reprezenta cat 100 de salarii de ale mele la acea vreme si cred ca am fost primii din Craiova care s-au imprumutat la banca,,.
Dupa dusul rece al schimbarii din functie, o alta ,,incurajare,, olteneasca, o data ce s-a vazut proprietarul halei invechite: la 21 mai 1990, am luat cheile de la hala, am deschis: ,,Popeci, pleaca acasa! N-avem nevoie de capitalisti!,,, scrisese cineva, mesaj de intampinare. De altfel, chiar inainte de a cumpara hala, a trebuit sa inventeze un investitor neamt plin de bani, altfel nu voiau sa i-o vanda. ,,De cand eram in scoala, am gasit intotdeauna idei ca sa fac bani. Organizam spectacole, chiar si cu Pheonix, am facut pe frizerul cu o masina de tuns, ma alergau frizerii,,, spune Popeci.
Zambeste cand isi aduce aminte de prima lucrare facuta. ,,Mergeam pe strada si am observat ca o batranica nu avea porti. M-am oferit sa i le fac. Mi-a raspuns speriata ca nu are bani, dar i-am raspuns: ,,nu va costa nimic,,. Dupa ce au vazut portile, vecinii, si nu numai ei, au vrut unele la fel. Au urmat comenzi serioase, la care firmele de stat se prezentau cu preturi ,,de doua ori cat cele la care le puteam livra eu,,. Pas cu pas, activitatea industriala a inceput sa prinda cheag si, in paralel, Popeci a dezvoltat si alte business-uri: dealer auto pentru Mercedes, Daewoo, Chrysler. Tot grupul a obtinut anul trecut o cifra de afaceri de 350 de miliarde lei, cu o rata de profit de 5-10%.
Un microbist inrait
care joaca fotbal saptamanal
Marea provocare tine tot de industrie, cu doua milioane de dolari plan de investitii pentru acest an in fosta IUG – o intreprindere mamut, care se intinde pe mai bine de 24 de hectare. ,,Activitatea o finantez deocamdata din toate celelalte firme. IUG va fi reprezentativa pentru CV-ul meu si pentru mine,,. IUG a avut dintotdeauna piata in exterior, este cunoscuta in Europa, mai spune Popeci, dar intreprinderea pierduse contracte din cauza marketingului, a nerespectarii termenelor de livrare, a neseriozitatii. Inainte de preluare, erau greve de doua-trei ori pe luna, oamenii nu-si luau salariile cu lunile, mai spune Popeci, care realizeaza: ,,Nu pot spune ca am rezolvat toate problemele, poate numai 20% din ce am de gand. Dar nu pot sa sochez, trebuie sa ma adaptez si eu la salariati, si ei la mine.,,
Intreprinderea exporta pe pietele traditionale, si conducerea spera sa recastige piata rusa. Chiar si acum, Popeci se gandeste la preluare ca la o aventura. A avut insa atuul in buzunar: ,,Am fost aici de la inceput, lucrez in IUG din 1976, cunosteam pe unde trec toate conductele, cum este tesut tot sistemul instalatiilor, stiam si oamenii – pe 80% din ei eu i-am angajat,,, spune.
Ca o multime de alti oameni de afaceri, nu are timp pentru hooby-uri. Cu toate acestea, este un microbist impatimit si in fiecare marti dupa-amiaza joaca fotbal: din 1975, in fiecare marti. De altfel, a fost si actionar la Universitatea Craiova intre 1997 si 2000, an in care a iesit pentru ca si-a dat seama ,,ca in fotbal lucrurile sunt foarte murdare. Am iesit la timp cat sa nu ma murdaresc,,, spune Popeci.
Fiul, Calin Popeci, se ocupa de afacerile cu masini, iar sotia (fosta sefa a laboratorului IUG) a preferat sa se ocupe de confectii: ,,Se zice ca rudele sa nu le angajezi la tine la firma, ci la concurenta. Eu n-am gasit deocamdata concurenta,,, glumeste omul de afaceri.
Evenimentele speciale, ca ziua de nastere, sarbatorile, ii place sa le petreaca impreuna cu prietenii vechi, pe care ,,ii stiu de 20 de ani, nu cu primarul, prefectul sau deputatul X. si cu acestia ma vad, dar in alte ocazii: la masa, la serviciu,,, spune Popeci.