bugetare mai mari de 3% din PIB. I-au convins insa pe ministrii finantelor tarilor UE – mai putin Olanda, Austria, Spania si Finlanda – sa voteze impotriva deciziei Comisiei Europene de a mentine disciplina fiscala impusa prin Pactul de stabilitate si crestere. Din 1997, anul adoptarii Pactului, situatia s-a schimbat radical. Zona euro a cunoscut vremuri grele, ultimii trei ani fiind marcati de incetinirea generala a cresterii economice si de scumpirea exporturilor europene pe pietele mondiale. Pentru Germania si Franta, cresterea economica a stagnat. Iesirea din impas se putea face fie prin reforme dure, insotite de reducerea cheltuielilor bugetare, fie prin fortarea pragului de 3% deficit bugetar. Comisia Europeana a recomandat reformele. Cele doua, si nu numai ele, au auzit ce aude Romania de cativa ani incoace: restructurari de locuri de munca, privatizari, reducerea investitiilor, mai putine ajutoare sociale, salarii plafonate. Au ales cea de-a doua varianta, profitand de pozitia privilegiata pe care o detin in cadrul Uniunii Europene (varsa cei mai multi bani la bugetul Uniunii si au cei mai multi functionari in posturile cheie ale Comisiei Europene). Este varianta dezvoltarii economiei prin cresterea cheltuielilor cu investitiile, cu reversul: adancirea deficitului bugetar. Dupa regulile Comisiei Europene, cainele de paza al disciplinei Uniunii Europene, tarile cu deficite bugetare mai mari de 3% sunt sanctionabile prin amenzi usturatoare. Severitatea sanctiunilor este menita sa preintampine puseele inflationiste in zona euro si cresterea ratei dobanzilor, accidente ce ar reduce competitivitatea blocului economic european pe pietele mondiale. De data aceasta, ministrii finantelor europene au determinat, prin votul lor, suspendarea regulilor, asumandu-si astfel responsabilitatea pentru consecintele politice si economice imediate. In plan politic, s-a adancit falia dintre statele mici si cele mari ale Uniunii. Daca primele se temeau ca noul Tratat Constitutional, document aflat pe masa negocierilor, da puteri nelimitate Germaniei si Frantei, acum nu mai au nici o indoiala. Prin urmare, demonstratia de forta a celor doua poate duce la boicotul tratatului ce ar fi urmat sa intregeasca Uniunea Monetara cu cea politica. Pentru tarile baltice si central si est-europene, ceea ce s-a intamplat este inca o dovada a subiectivismului si dublei masuri pe care Uniunea Europeana le exerseaza in relatiile cu statele europene.In ceea ce priveste efectele economice, este de asteptat, pe de-o parte, o accelerare a cresterii economice a zonei euro. Pe de alta parte, desi Banca Centrala Europeana s-a angajat sa mentina ratele dobanzilor neschimbate, temerile sunt puternice: „daca economiile germana si franceza nu depasesc criza, intreaga zona euro va fi contaminata”, spune Gerrit Zalm, ministrul olandez al finantelor.

Despre Pactul de Stabilitate si Crestere
· Statele membre ale zonei euro, prin semnarea Pactului de stabilitate si crestere in 1997, s-au angajat ca printr-o politica bugetara echilibrata sa garanteze stabilitatea monedei europene si, prin aceasta, rate scazute ale dobanzii.
· Pactul defineste ca „excesive” un deficit bugetar mai mare de 3% din produsul intern brut si o datorie de 60% din PIB. Conform Pactului, fiecare tara din zona euro este obligata sa-si stabileasca obiective bugetare multianuale de asa maniera incat plafonul stabilit sa nu fie depasit.
· Depasirea deficitului de 3% atrage dupa sine amendarea statului respectiv. Valoarea amenzii: 0,2% din PIB plus o suma calculata in functie de diferenta dintre deficitul real si cel stabilit prin Pact. Ea nu poate insa depasi 0,5% din PIB.

Afaceri Europene
· Pe Piata Interna Unica, rezista cine investeste in propria-i afacere. Cunoscand regula, Walmark, producator ceh de medicamente, bauturi alcoolice si racoritoare, a cheltuit doua miliarde de coroane, echivalentul a 62,8 milioane de euro, pe noi linii de fabricatie si ambalare, restructurarea personalului, regandirea productiei si a distributiei. Efortul financiar, inceput acum cinci ani de zile, are un singur scop: salvarea si extinderea afacerii o data cu intrarea Republicii Cehe in Uniunea Europeana. Din mai 2004, produsele Walmark intra in concurenta directa cu cele ale concernelor internationale Pfanner GmbH, PepsiCo Inc, Coca-Cola, Cadbury, care, stimulate de disparitia barierelor vamale si propulsate de costurile mici de productie vor matura marfurile autohtone din rafturile supermarketurilor. In situatia fericita a producatorului ceh, privilegiat si de faptul ca afacerile cu alcool sunt mult mai rentabile decat cele industriale, se afla in jur de doua treimi din firmele locale. Restul intra la capitolul victimelor integrarii.
· Doar politicienii se regasesc mai jos decat managerii transnationalelor in topul increderii. Sondand opinia a 22 de mii de persoane din 21 de tari, GFK a ajuns la concluzia ca medicii sunt cei mai respectati profesionisti in Europa si SUA. Cota lor de incredere o depaseste chiar pe cea a Bisericii. Exceptie fac saracii Europei – romanii si rusii – pentru care clerul este mai presus de orice indoiala cand vine vorba de incredere. Avocatii si jurnalistii sunt de asemenea priviti cu incredere. La polul opus se afla managerii companiilor transnationale. Pachetele salariale desantat de mari, scandalurile in care au fost amestecate nume celebre fac ca opinia publica internationala sa-i perceapa ca pe niste rechini profitori, orientati doar catre satisfacerea propriilor interese. In vestul Europei, germanii sunt de departe cei mai putin favorabili mogulilor afacerilor. Ei se arata dezamagiti de faptul acestia sunt ultimii dispusi la sacrificii in vremuri de criza. Germanului de rand ii cresc taxele si impozitele, in timp ce managerul pleaca acasa cu din ce in ce mai multi bani. Scepticismul german este impartasit de rusi si polonezi. Scandalurile de coruptie la varf si nivelul de trai desantat comparativ cu al mediei fac ca in aceste tari germenii capitalismului sa fie priviti cu mare rezerva. Cel mai mult isi iubesc managerii danezii si suedezii. Codul moral al acestor societati, austeritatea ca mod de viata, precum si predominanta intreprinderilor mici si mijlocii fac din scandalurile financiare o rara avis.