Discursul noului vice-președinte al SUA și ce înseamnă
V-ați prins, voi scrie despre discursul rostit de vice-președintele SUA, J.D. Vance. Nu vă speriați, nu va fi cu noua paradigmă și nici cu predicții despre ce și cum va fi. Va fi despre credulitate și despre speranța deșartă care îl face pe omul slab să aștepte ceva de la alții. Ba chiar mai rău decât atât, să fie dispus la grave acceptări și compromisuri, ca să obțină ceea ce așteaptă, a scris Mirel Curea pentru evz.ro.
Discursul americanului, pe care l-am citit și recitit atent, cu creionul în mână, nu mi-a strălucit cu absolut nimic. I-a luat tare pe europeni, mai ales pe nemți, și le-a frecat ridichea pentru politicile Uniunii Europene, chestie care mi s-a părut corectă. Și din pricina acestor politici suntem unde suntem, atât continental, cât și local. Nici măcar chestia cu democrația slabă din România nu m-a luat prin surprindere, pentru că este foarte slabă, nu trebuie să-mi povestească nimeni asta.
Nici efectele discursului nu m-au făcut să tresar. Ele țin de la caz la caz, pe continent și pe la noi, de viziuni și interpretări și cele mai multe sunt speculate propagandistic. Adică, este cam derută. Asta și pentru că mesajele pe care le dau noii moguli ai administrației americane sunt contradictorii. Ba, la o adică îi dau armament nuclear lui Zelenski, ba o vor lăsa cam baltă cu NATO. Cred că suntem încă departe de a înțelege exact ce vrea Donald Trump și cred că și el.
Europa s-a îndepărtat de ea însăși
Din discursul americanului mi-a atras atenția în mod special un singur pasaj. Unul care poate avea o valoare importantă nu în reașezarea asta a lumii, pe care o simțim, dar nu prea o putem anticipa, ci în zona filosofiei istoriei. Iată-l:
„Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult față de Europa nu este Rusia, nu este China, nu este niciun alt actor extern; Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, retragerea Europei de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii.”
Și aici, americanul are dreptate. Europa s-a îndepărtat de ea însăși, până la a-și contrazice vehement valorile fundamentale. Mai grav, a mers până acolo unde afirmarea unora dintre aceste valori, pe care națiunile continentului s-au clădit, să intre în sfera delincvenței. Nefirescul a devenit astfel normă sau recomandare, iar firescul a fost așezat în tangență cu penalul.
Politicile europene sunt cel mai mare dușman la Europei
Așadar, vice-președintele SUA este îngrijorat, îngrijorare pe care și eu i-o împărtășesc cu mult înainte de a și-o fi exprimat-o el pe a lui. Aceea că politicile europene sunt cel mai mare dușman la Europei. Poate chiar la fel de periculos precum cel de la răsărit. Dar!
Dar ideile transformate de europeni, mă rog, de mai marii continentului, în politici ale absurdului, nu s-au născut pe continentul acuzat. Ele au apărut exact pe meleagurile natale ale americanului și exportate cu insistență și succes pe continentul făcut acum de râs.
Absolut toate ideile care, așa cum spune Vance, au devenit politici nocive pentru europeni, au venit cu binișorul, la început, și cu toroipanul mai încoace, de la ei, de peste ocean. Și nu, nu doar grație rătăcirilor de minți și suflete ale democraților care au trecut pe la Casa Albă, ci chiar și ale republicanilor lui Vance.
Europa a fost îmbolnăvită de sfrenția neo-marxistă
Pentru cine a uitat, din 1990 încoace, în ultimii 34 de ani, republicanii lui Vence au fost titulari la Casa Alba timp de 16 ani. Jumătate fără un an din perioada în care Europa a fost îmbolnăvită de sfrenția neo-marxistă. Asupra faptului că spirocheta asta a fost obținută în laboratoarele marilor universități americane încă din anii `70, nu cred că are rost să insist.
Cu mult înaintea Europei, America pățea exact ceea ce reproșează Vance continentului admonestat. Era amenințată din interior și se retrăgea de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite înainte cu Europa, ca să-l parafrazez. Devenea cel mai mare dușman al ei.
Dar cu noi ce au avut? Alegerile se tranșau noaptea, la Ambasada SUA, iar aderarea la NATO am achitat-o la casieria Bechtel. De consilierii FBI de la DNA și de listele lor negre, ne mai amintim? Dar de aservirea serviciilor de informații? Doar câteva exemple la repezeală, dar care arată că așa este, avem o democrație slabă.
Istoria nu se scrie din reper moral în reper moral
Nu sunt deloc un naiv, știu că istoria nu se scrie din reper moral în reper moral. Mai știu și că în politica mare nu există nici obraz, nici cuvânt și nici memorie, nici nimic din valorile clamate doar când servesc drept argument de închis gura celor din liga piticilor.
Dacă aș fi fost vreun idealist, nu sunt, în locul pasajului citat din discursul lui J. D. Vance, mi-ar fi plăcut un altul, care ar fi sunat cam așa:
„În numele națiunii americane, vă cerem scuze sincere pentru toate mizeriile neo-marxiste pe care vi le-am exportat și vârât pe gât. Woke, Cancel Culture, Identitatea de Gen, și nu le mai enumăr, că-s prea multe și prea rușinoase. Acceptați-mi scuzele și totodată propunerea de a elimina împreună una dintre cele mai mari hidoșenii produse în istorie de vreo minte umană, de a proteja sufletele națiunilor noastre și a le liniști mințile.”
Recunosc, totuși sunt naiv dacă mi-a dat prin minte că ăsta ar fi fost mesajul care s-ar fi cuvenit.
