Care este contextul internațional
În SUA, noul preşedinte trebuie să înfrunte pandemia şi criza economică pe care aceasta o generează, dar mai ales să înlăture profundele linii de separare care dezbină societatea americană. În ciuda întoarcerii SUA la cadrul de cooperare pe teme internaţionale, marjele preşedinţiei Biden sunt foarte limitate, mai ales în primii ani ai mandatului său. În Germania avem o schimbare a conducerii în partidul creştin-democrat, dominant pe scena politică, şi toată lumea aşteaptă să vadă dacă acest lucru va însemna o politică mai intervenţionistă a Berlinului în problemele internaţionale, potrivit Efsyn.
Uniunea Europeană a primit o lovitură foarte puternică din cauza retragerii Marii Britanii, pierzând una dintre cele mai mari economii și cea mai puternică armată din Uniune. Dezechilibrul provocat nu poate fi înlocuit de o Franță în declin economic și politic care încearcă să-și recapete măreția hegemonică între Libia și Liban. În sfârşit, deși China iese din criza pandemiei mai repede decât competitorii săi, deşi dezvoltă rapid tehnologii de vârf și are planuri economice internaționale ambițioase (Belt and Road Initiative BRI), nu dorește (deocamdată?) să se implice politic și militar în zone dincolo de regiunea sa apropiată.
În acest context, Turcia sub conducerea lui Erdogan se prezintă la discuțiile exploratorii sub presiunea necesității de a-și restabili relația problematică cu Occidentul. Relația strânsă dintre Trump și Erdogan a fost construită pe percepția „comercială” (un schimb de avantaje pe termen scurt) a președintelui american asupra relațiilor internaționale și pe credința lor comună în modelul puterii centrate pe persoană. Astăzi, Departamentul de Stat al SUA (State Department) va prelua din nou multe dintre responsabilitățile de care l-au privat Trump și colaboratorii săi apropiaţi.
Turcia și Grecia sunt într-o situație economică dificilă
Asta nu înseamnă că importanța Turciei pentru strategia SUA va scădea, ci că vor fi necesare alte tactici de abordare din partea noii administrații. Turcia se află într-o criză economică foarte dificilă și de lungă durată, după câte se pare, și este posibil să aibă nevoie de sprijin din partea instituțiilor financiare controlate de Occident (FMI și Banca Mondială) și a instituţiilor de creditare pentru a o depăși. În plus, Ankara se simte „în afara jocului” în estul Mediteranei, iar prezența sa în Libia nu a schimbat acest sentiment. Dar a câştigat și unele avantaje. În primul rând, a evitat riscul sancțiunilor fără concesii substanțiale. În al doilea rând, a pus sub semnul contestării întregul narativ grecesc despre zonele economice exclusive ale Greciei și Ciprului, impunând, cel puțin pentru moment, suspendarea reciprocă a oricărei activități legate de explorarea și exploatarea hidrocarburilor din zona de la est de Rodos.
Grecia se află într-o situație extrem de dificilă din cauza pandemiei și a crizei economice. În același timp, alianțele cu Israelul și Egiptul nu numai că nu au ajutat la înlăturarea agresivităţii turcești în estul Mediteranei, ci chiar, în cazul alianţei cu Egiptul, au forțat Grecia să ajungă la un acord legat de Zona Economică Exclusivă destul de păgubitor, ce ar putea oferi o serie de argumente părții turceşti. În Uniunea Europeană, încheierea de alianțe pentru o poziție dură faţă de comportamentul Turciei s-a dovedit imposibilă.
Toți jucătorii din peisaj sunt prudenți
Motivele trebuie căutate, în primul rând, în interesele economice puternice ale Germaniei și ale altor țări în relaţie cu Turcia, în al doilea rând, în teama de declanşare a unei noi crize a refugiaților în cazul unei rupturi cu Ankara și, în al treilea rând, în incapacitatea Atenei de a se integra în alte alianțe, de exemplu în alianţa țărilor din Sud care s-a format la acea vreme în UE. De asemenea, nu a reușit să stabilească o corelaţie între problemele acute ale democrației și drepturilor omului din Turcia şi politica UE cu privire la regimul din Belarus.
În acest context internațional și bilateral, așteptările de la discuțiile exploratorii rămân scăzute. Perioada de tranziție prin care trecem îi face pe toți jucătorii foarte prudenți până când peisajul se va clarifica. Dacă te uiți la agenda prezentată de fiecare parte, ai impresia că vor participa la conversații diferite. Principalul deziderat este de a se conveni asupra problemelor care urmează a fi rezolvate, dar acest lucru poate dura ceva timp. Până atunci, discuțiile exploratorii vor fi un canal de comunicare foarte util, neangajant, care va risipi neînțelegerile cu privire la intențiile ambelor părți și va spori încrederea reciprocă, prin crearea unei punţi peste vidul comunicaţional.
