Cum crezi că va fi 2010? Întrebarea, rostită pierit de şeful unui mare importator, arată destul de clar teama cu care actorii din industria auto românească au păşit în acest an. După dezastrul financiar din 2009, când doar airbagul umflat cu banii strânşi în perioada de glorie a pieţei din anii precedenţi i-a salvat de la pieire, puţini mai au curajul să facă estimări. Singura certitudine pare să fie aceea că prima jumătate a anului va fi dificilă. Apoi, „om vedea“. De fapt, marea problemă cu care se confruntă comercianţii de maşini este lipsa soluţiilor de relansare a vânzărilor. Taxa auto protecţionistă e un subiect tabu, discounturile au atins marjele de profit şi nu mai pot fi crescute, săgeţile aruncate către finanţatori pentru oferirea unor condiţii mai avantajoase potenţialilor clienţi s-au lovit de un zid, iar programul Rabla a avut un efect minor. Totul a fost încercat deja anul trecut, iar rezultatul a fost scăderea pieţei cu 60%. Ce mai e de făcut? Până la găsirea unui răspuns la această întrebare, singura soluţie a dealerilor şi importatorilor este să aştepte o creştere a cererii. Numai că asta depinde, în mare măsură, de încrederea şi veniturile clienţilor. Aceiaşi clienţi care, ani de-a rândul, au fost trataţi la showroom ca nişte paria, amânaţi cu săptămânile pentru o reparaţie şi storşi de bani ca vacile la muls. Reconstruirea imaginii unei companii sau mărci costă şi durează, aşa că aşteptarea comercianţilor ar putea fi mult mai lungă decât cele şase luni la care speră optimiştii. Pentru comercianţii care au ajuns deja la fundul sacului, care au aruncat pe geam toată agoniseala din perioada 2005-2007, când vânzările păreau să tindă spre infinit, şi au avut şi inconştienţa de a apela la credite pentru a-şi extinde aria de acoperire, 2010 poate însemna cântecul de lebădă. Mai grav este că prin situaţii similare trec acum şi alte bresle din România, nu numai cea a dealerilor de maşini. Să ne uităm doar la piaţa imobiliară!