Consiliul Concurenţei a acordat dispensă de la Legea concurenţei pentru contractele de distribuţie exclusivă încheiate între SC Cadbury România SA şi o parte din distribuitorii acesteia, având ca obiect cumpărarea şi distribuţia produselor din zahăr.
Contractele de distribuţie exclusivă notificate la data de 13.08.2007, respectiv 07.12.2007, au fost analizate prin prisma dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată şi ale legislaţiei secundare.
Procedural, Consiliul Concurenţei a declanşat o investigaţie având ca obiect analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 5 alin. (2) din lege, pentru acordarea exceptării individuale în cazul celor 35 de contracte de distribuţie exclusivă încheiate de SC Kandia Excelent SA, în prezent SC Cadbury România SA, cu 34 de distribuitori (unul dintre aceştia având încheiate două contracte).
În urma investigaţiei, s-a constatat că sistemul de distribuţie exclusivă pentru produsele din zahăr, al societăţii Cadbury România SA, îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei. În consecinţă, autoritatea română de concurenţă a emis o decizie prin care se acordă beneficiul exceptării individuale (dispensă) de la interdicţia prevăzută de legislaţie. Beneficiul exceptării se acordă până la data expirării contractelor notificate.
Contractele de distribuţie exclusivă, încheiate de SC Cadbury România SA cu distribuitorii săi, având ca obiect produsele din ciocolată şi mini-prăjiturile, pot beneficia, în condiţiile prevăzute de Legea concurenţei, de exceptare pe categorii, fără obligaţia notificării sau obţinerii unei decizii din partea Consiliului Concurenţei. Sarcina evaluării compatibilităţii acestor acorduri cu legislaţia de concurenţă incumbă părţilor implicate. Legea concurenţei exemplifică acte şi fapte de natură a fi considerate practici anticoncurenţiale care, dacă sunt dovedite, constituie contravenţii şi se sancţionează corespunzător.
Din punct de vedere al Legii concurenţei, distribuţia exclusivă este o înţelegere verticală, în cadrul căreia furnizorul convine să vândă produsele sale unui singur distribuitor, în scopul revânzării acestora într-o anumită zonă (reprezentată de o localitate, unul sau mai multe judeţe) sau chiar pe întregul teritoriu al ţării. Distribuţia exclusivă poate fi combinată şi cu exclusivitatea de marcă, în sensul că distribuitorii îşi asumă obligaţia de a nu comercializa şi alte marci similare de produse, concurente cu cele ale furnizorului.
În anumite condiţii Legea concurenţei prevede însă şi posibilitatea ca unele acorduri, înţelegeri sau contracte să fie exceptate de la interdicţie. Principiul, preluat din legislaţia comunitară în domeniu, are în vedere posibilitatea de a fi admise acele înţelegeri care, deşi afectează parţial concurenţa pe o piaţă, au, în acelaşi timp, efecte pozitive suficiente pentru a compensa restrângerea concurenţei.
Agenţii economici, părţi la astfel de contracte pot solicita Consiliului Concurenţei o dispensă de la aplicarea interdicţiei prevăzute de lege, iar autoritatea de concurenţă verifică, în cadrul unei investigaţii, îndeplinirea condiţiilor de exceptare.
