La 10 noiembrie 1998, Guvernul Romaniei emitea o ordonanta „privind privatizarea societatilor comerciale din turism”. Ea urma sa fie publicata in Monitorul Oficial din 17 noiembrie si avea sa fie aspru criticata in Parlament. Initiativa se intampla cu doar o luna inainte ca Ministerul Turismului, cel care a pregatit ordonanta, sa fie „retrogradat” la rangul de agentie: Autoritatea Nationala pentru Turism (ANT), adica pe ultima suta de metri a unui supliment de autoritate pe care ministerul avea irevocabil sa-l piarda.
SIF Transilvania
cere divortul de FPS
Culisele pritocirii acestei ordonante ne sunt dezvaluite de Sevastita Radulescu, consilier pe probleme de privatizare al presedintelui ANT, Sorin Frunzaverde: „Ordonanta avea darul sa declanseze o atitudine ferma. Sa puna alaturi la masa de lucru Fondul Proprietatii de Stat si Societatea de Investitii Financiare (SIF) Transilvania, care erau adversari declarati”. Ce s-a intamplat apoi, se stie: SIF a sarit in sus, considerandu-se, initial, dezavantajata, pentru ca ordonanta o soma sa vanda, in termen de trei luni, actiunile detinute peste limita de 10%.
Cei care au participat la conceperea ordonantei considera ca aceasta a determinat SIF sa faca orice numai pentru a deveni proprietara pe niste active din turism unde sa aplice un management performant. Acolo unde SIF are studii care dovedesc ca societatile respective sunt neinteresante, nu ii ramanea decat sa le puna in vanzare actiunile. La faimoasa intalnire consecutiva ordonantei s-au adunat cativa directori din FPS, staff-ul Ministerului Turismului si directorul general Floriean Firu din SIF.
Dupa relatarile surselor din Ministerul Turismului, care incerca sa se erijeze in arbitru, SIF a venit deja pregatita si pusa in alerta. Detinea aprobarea consiliului de administratie in vederea divizarii unor societati. De exemplu, cazul celebrei, de acum, societati Neptun-Olimp, care avea sa intre in galeria scandalurilor postrevolutionare. Acolo, SIF a propus ca FPS sa ia Neptunul si SIF, Olimpul sau invers, numai sa se dezlege odata calul de la gard.
Dupa aceleasi relatari din minister, intarite de ministrul Frunzaverde, FPS n-a venit foarte pregatit pentru batalia divizarii. In primul rand, reprezentantii sai n-aveau mandat de la conducere. Dar, deopotriva, nici informatii din teritoriu.
Mai tarziu, ordonanta n-a capatat putere de lege. Comisia de privatizare din Senat, in frunte cu liderul ei, senatorul PDSR Nicolae Vacaroiu, nu a dat un aviz favorabil. Sigur, ordonanta cuprinde multe balbe, omisiuni si informatii incomplete despre pasii urmatori.
Ca sa completeze aceste lipsuri si sa imprime un algoritm de actiune, au aparut ulterior – la 3 decembrie, anul trecut – Normele Metodologice pentru privatizarea in turism. Desi incerca sa stabileasca un cadru juridic pentru vanzarea societatilor sub forma de active, propunandu-si scopuri marete privind cresterea circulatiei turistice si a calitatii in turism, ordonanta lasa neclarificate raspunsurile la mai multe intrebari stringente: cand si cum se vor clarifica situatiile juridice ale terenurilor si litigiilor? Care avea sa fie efectul pe RASDAQ al diminuarii unor bunuri de patrimoniu ce intrau in administratiile consiliilor locale si domeniului public ? Cum se supun SIF-urile hotararilor CNVM, cand ordonanta le da ordin sa vanda actiunile peste 10%? Si multe altele.
Divizare? Fie, dar sa nu se schimbe nimic
In fine, FPS s-a decis ulterior sa sustina propria sa varianta de privatizare, „simetrica”, adica pastrand structura de proprietate pana la nivelul ultimei celule de divizare. Iar SIF, in contrapartida, a devenit partizanul divizarii „asimetrice”, acolo unde bunurile trebuiau odata si definitiv impartite intre cei doi combatanti si proprietari, mariajul SIF-FPS urmand sa se indrepte spre un divort irevocabil.
ANT nu s-a dovedit chiar un arbitru perfect, tinand oarecum partea SIF, unde se presupunea ca interesul micilor actionari se indreapta spre obtinerea de dividende cat mai onorabile. Fiecare dintre cei trei actanti s-a grabit sa se blindeze cu propria banca de date din teritoriu, separata de cele ale competitorilor. Au aparut faimoasele liste cu societati propuse pentru vanzare de actiuni sau divizare, si ele cu incertitudinile lor.
La inceputul lunii februarie, Radu Sarbu, presedintele FPS, a declarat ca: „Ordonata privind privatizarea in turism trebuie respinsa, deoarece incalca Legea nr. 31 referitoare la societatile comerciale si prevede ca privatizarea sa fie facuta de doua ministere care vor disparea, cel al Privatizarii si cel al Turismului”.
A urmat un duel al conferintelor de presa. Nici acum, la mai bine de patru luni de la emiterea faimoasei ordonante, apele nu s-au calmat deplin. Dimpotriva.