Acordul de distributie exclusiva este contractul, prin care furnizorul se obliga sa vanda produsele sale, intr-un teritoriu delimitat, unui anumit distribuitor. Acordul de distributie exclusiva denatureaza mediul concurential normal, pentru ca impiedica alti agenti economici, care ar avea resursele necesare, sa vanda, la randul lor, produsele furnizorului. Pe cale de consecinta, acest contract contravine Legii concurentei nr. 21/1996, care interzice intelegerile ce au ca obiect sau ca efect „… limitarea distributiei…” si, respectiv, „… limitarea sau impiedicarea accesului pe piata…”.
„Limitarea distributiei” se realizeaza prin faptul ca, in loc sa existe doi sau mai multi distribuitori ai produselor furnizorului, intr-un anumit teritoriu, exista unul singur, care are exclusivitate. „Limitarea sau impiedicarea accesului pe piata se realizeaza prin aceea ca unul sau mai multi distribuitori potentiali ai produselor furnizorului in teritoriu dat nu pot deveni distribuitori efectivi ai acestuia. Accesul pe piata este fie blocat, atunci cand nu exista decat produsele furnizorului pe piata in cauza, fie limitat, cand mai exista si produsele unor concurenti ai furnizorului.
Un contract de distributie exclusiva are si efecte pozitive, cum ar fi: raspandirea mai rapida a produselor furnizorului pe o piata noua, intarirea concurentei prin oferirea simultana spre vanzarea a produselor apartinand mai multor furnizori concurenti de catre distribuitori concurenti, o mai buna aprovizionare a consumatorilor cu produsele respectivului furnizor si la preturi mai mici etc. Contractele de distributie exclusiva se bucura de un tratament aparte in legislatia de protectie a concurentei din SUA, Uniunea Europeana si Romania.
Legislatia romana a urmat-o pe cea din UE, cu o siguranta diferenta: un contract de distributie exclusiva trebuie sa fie supus analizei Consiliului Concurentei, care sa constate, prin Decizie, ca este exceptat de la aplicarea dispozitiilor din Legea concurentei nr. 21/1996. In aplicarea acestor dispozitii, Consiliulul Concurentei a adoptat un regulament privind incadrarea unor intelegeri in categorii exceptate. Astfel, in conformitate cu dispozitiile regulamentului, furnizorul si distribuitorul trebuie sa notifice Consiliul Concurentei, inainte de a trece la executarea contractului. In caz contrar, partile risca sa fie amendate pentru incalcarea dispozitiilor din Legea concurentei nr. 21/1996 daca, in urma investigatiei desfasurate pe piata respectiva, se constata ca respectivul contract (sau contracte) afecteaza semnificativ concurenta. In termen de 60 de zile de la data notificarii, Consiliul are obligatia sa emita o decizie de aprobare a contractului, exceptandu-l de la aplicarea dispozitiilor Legii concurentei nr. 21/1996, sau o decizie de refuz, constatand ca respectivul contract afecteaza semnificativ concurenta si nu poate fi exceptat.
Contractul este aprobat cand contine, pe langa clauza exclusivitatii teritoriale, una sau mai multe clauze „albe, admisibile: a) obligatia furnizorului de a nu produce sau vinde produse identice sau similare in teritoriul alocat distribuitorului exclusiv;
b) obligatia distribuitorului de a vinde produse obtinute numai de la furnizor;
c) obligatia distribuitorului de a nu cauta clienti sau de a incerca sa vanda, direct sau prin intermediul unei sucursale, produsele in afara teritoriului convenit cu furnizorul;
d) obligatia distribuitorului de a cumpara cantitatile minime de produse stabilite prin contract;
e) obligatia distribuitorului de a vinde produsele sub marcile comerciale ale furnizorului sau ambalate si prezentate conform cu vointa acestuia;
f) obligatia distribuitorului de a lua masuri pentru promovarea vanzarilor.
Decizia de aprobare a contractului are o valabilitate de maximum cinci ani si ea poate fi reinnoita, daca conditiile de pe piata respectiva si/sau termenii contractului nu s-au modificat semnificativ.
Decizia de refuz se emite atunci cand contractul se gaseste intr-unul din cazurile:
a) doi agenti economici concurenti incheie un contract de distributie exclusiva reciproca, prin care fiecare devine distribuitor exclusiv al produselor celuilalt, intr-un anumit teritoriu; in acest caz, ca urmare a incheierii contractului, ei inceteaza sa mai concureze intre ei si acest lucru este inadmisibil din punctul de vedere al Legii concurentei 21/1996;
b) doi agenti economici concurenti incheie un contract de distributie nereciproca, prin care unul devine distribuitor exclusiv al produselor celuilalt, intr-un anumit teritoriu, atunci cand unul dintre ei detine o cota de piata ce depaseste 5%;
c) partile la contract prevad ca produsele ce fac obiectul contractului pot fi achizitionate de consumatori numai de la distribuitorul exclusiv, fara a mai exista o sursa de aprovizionare alternativa in afara teritoriului convenit prin contract; prin urmare, nimeni altcineva nu va mai vinde produsele furnizorului, nici macar el insusi;
d) este inclusa o clauza care asigura protectia teritoriala absoluta, prin care furnizorul si distribuitorul exclusiv se obliga sa ia toate masurile posibile ca produsele furnizorului sa nu se vanda in teritoriul stabilit prin contract pe alte cai decat prin intermediul distribuitorului exclusiv.
Este, de asemenea, interzis furnizorului sa impuna pretul de revanzare a produselor sau sa-l fixeze impreuna cu distribuitorul exclusiv. Incalcarea acestor dispozitii este si mai grava, atunci cand contractul prevede un pret minim de revanzare, indiferent ca este impus de furnizor sau stabilit de comun acord de acesta, impreuna cu distribuitorul sau exclusiv.
Exista o exceptie de la aceasta regula, impusa pe calea jurisprudentei, ca sa fie acceptata o clauza prin care furnizorul recomanda distribuitorului sa practice la revanzare un pret maxim, urmand ca distribuitorul sa aleaga intre a practica acest pret sau un pret mai mic. De curand insa, Curtea Suprema a SUA a decis ca este legal ca furnizorul sa impuna distribuitorului un pret maxim de revanzare si chiar sa ia masuri pentru a se asigura ca acest pret nu va fi depasit.
O decizie de refuz poate fi emisa si intr-una din urmatoarele situatii:
a) in teritoriul delimitat de contract nu exista produse similare sau identice, care sa concureze cu produsele;
b) este foarte greu, aproape imposibil, pentru concurentii furnizorului sa patrunda, pentru a-si vinde produsele lor, in teritoriul acordat distribuitorului exclusiv;
c) alti distribuitori, en-gros sau/si en-detail, nu pot obtine produsele ce fac obiectul contractului de distributie exclusiva (produsele furnizorului) din afara teritoriului acordat, prin contract, distribuitorului exclusiv.
Pentru a evita emiterea unei decizii de refuz, partile la contract trebuie sa evite situatiile mentionate mai sus. In cazul in care totusi partile insista pentru mentinerea contractului de distributie exclusiva, in ciuda deciziei de refuz, acestea au la dispozitie posibilitatea de a cere o dispensa individuala de la aplicarea dispozitiilor Legii concurentei nr. 21/1996.
Angelo Miu, consilier juridic
