Orașul de pe cursul fluviului Nipru s-a dezvoltat ca un mare centru economic, cultural și spiritual, fiind un adevărat simbol pentru populația ucraineană. Sosirea comuniștilor la putere a dus la o accelerare a ritmului industrializării și aspectul urbei s-a modificat prin apariția uriașelor coșuri de fabrică și a clădirilor din beton armat.
Era un adevărat arsenal al lagărului comunist și au fost sporite efectivele din cazărmi. Armata Roșie primea tot ce avea nevoie pentru a ajunge cea mai puternică din lume. Cum experții calculau că aviația poate să lovească ținte aflate la 800 km de propriile baze, s-a trecut la construirea unor puternice sisteme de fortificații, trupele fiind la adăpost de orice lovitură aeriană. Cazematele erau greu de cucerit și de către marele unități terestre, dar armata germană a reușit în anul 1941 să profite de debandada provocată de diviziile de tancuri și orașul a ajuns sub controlul Wehrmacht-ului. A fost obținută cea mai mare victorie militară din toate timpurile realizată într-o singură confruntare și au fost înregistrați 665.000 de prizonieri sovietici.
Căderea capitalei Ucrainei sovietice a fost o mare realizare strategică și la Berlin puteau să curgă valuri de șampanie în cinstea acestui succes istoric. Resursele inepuizabile ale întinsei republici comuniste erau ideale pentru alimentarea mașinii de război naziste, dar bucuria a fost repede stricată de o uluitoare tactică sovietică. Trupele sovietice nu aveau regrete atunci când aplicau tactica pământului pârjolit și orașul a fost considerat o capcană ideală. Soldații germani savurau victoria când a sărit în aer monumentul lui Vladimir Ilici Lenin și casele cu patru etaje și-au pierdut fațada. Este aruncat în aer și un muzeu despre istoria Ucrainei. Șocul a fost amplificat de distrugerea unui mare hotel în care se aflau mulți ofițeri.
Militarul Hans Roth din Divizia 299 infanterie a povestit că a trăit clipe cumplite când a fost trimis să caute o astfel de mină, dar n-a reușit să o găsească. Au fost retrași la timp. Clădirile administrative ale orașului au fost puse la pământ prin folosirea explozibilului din belșug. Nu s-a făcut economie și focul nimicea cu furie tot ce găsea combustibil. Au sărit în aer și rezerve de muniții, ceea ce amplifica panica și distrugerile.
Militarii germani au reușit să identifice unele mine plasate de trupele poliției politice sovietice și au fost impresionați de faptul că erau la curent cu cele mai moderne dispozitive de detonare. Conducerile de la Kremlin și Lubianka nu făceau economie când era vorba de distrugere. Au fost descoperite sisteme ce permiteau declanșarea exploziilor după 165 de zile.
Frumosul oraș fusese cruțat de puterea distrugătoare a trupelor, dar agenții N.K.V.D.-ului au făcut totul pentru ca ocupantul german să sufere pierderi și să nu profite de spațiile de locuit. Kievul a rămas fără o parte din zestrea edilitară în septembrie 1941 și mulți locuitori au pierit. Capitala Ucrainei trebuie să mai suporte încă o dată în 2022 puterea de distrugere a explozibililor moderni și statele nu fac economie când este vorba de provocarea de nenorociri. Nu este neglijată nici calitatea substanțelor utilizate, bombele și rachetele contemporane fiind net superioare celor din Al Doilea Război Mondial.