Tendinţa generală de micşorare a rentabilităţii dividendelor afectează şi societăţile de investiţii financiare (SIF). Sumele încasate de acestea devin tot mai neînsemnate, comparativ cu activele nete.
Motivele pentru care dividendele încep să cadă pe un plan secundar sunt multiple în cazul SIF-urilor. În primul rând, sumele venite pe această filieră nu au înregistrat creşteri semnificative de-a lungul anilor, companiile deţinute având nevoie de investiţii importante pentru a ţine pasul cu concurenţa tot mai mare, de aici rezultând profituri şi dividende mai mici. În al doilea rând, în ultimii ani s-a împământenit tradiţia de a distribui profitul sub formă de acţiuni gratuite, în defavoarea acordării de dividende. În al treilea rând, şi poate cel mai important, activele nete ale SIF-urilor au crescut foarte mult, mai ales de la sfârşitul lui 2004 şi până acum, odată cu creşterea bursei. Până atunci, subevaluarea acţiunilor avea ca efect un randament mai mare al dividendelor. Creşterea foarte mare a preţului acţiunilor de la Bursă, mult mai rapidă decât creşterea profitabilităţii companiilor cotate, a micşorat raportul dintre dividendele acordate şi preţul aferent acţiunilor pentru care se dau acele dividende. Iar în cazul SIF-urilor acest lucru se vede destul de bine, cea mai mare parte a activului lor net fiind dată de companii cotate la bursă.
Dacă avem în vedere însă că mai există pachete de acţiuni care sunt trecute în activul net la valoarea contabilă, şi că aceasta este departe de valoarea lor reală, de piaţă, ne putem aştepta ca dividendele să rămână şi mai mult în umbră, şi să nu mai reprezinte mare lucru comparativ cu sumele pe care le vor vehicula SIF-urile. Să ne imaginăm doar cât vor mai însemna ele pentru SIF-uri dacă BCR va ajunge la Bursă, iar activele nete vor fi de circa două ori mai mari decât acum.
